Talent

John Milton: Iţi dau câteva informaţii despre Dumnezeu. Lui Dumnezeu îi place să privească. E un glumeţ. Gândeşte-te. Îi dă omului instincte. Îţi dă acest talent extraordinar şi apoi ce face? Îţi jur că pentru propriul lui amuzament, comedia sa proprie, pune regulile în opoziţie. Este cea mai tare glumă. Priveşte, dar nu atinge. Gustă, dar nu înghiţi. Iar, în timp ce tu sari de pe un picior pe altul, el ce face? Râde. Este un nesuferit, un sadic. Este mereu absent. Să venerezi aşa ceva? Niciodată.

replică din filmul artistic Avocatul Diavolului
Adăugat de Laura Litescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sherlock Holmes (către Dr. Watson): Moriarty este un om de familie bună şi cu o educaţie excelentă, înzestrat de natură cu un talent fenomenal la matematică. La vârsta de 21 de ani a scris un tratat despre teorema binomială, care s-a bucurat de popularitate în totă Europa. Pe baza lui a obţinut o catedră de matematică într-una din universităţile noastre mai mici şi, după toate aparenţele, avea o carieră strălucită în faţa lui. Dar omul moştenise nişte înclinaţii extrem de diabolice. Avea în sânge o genă de criminal care, în loc să fie temperată, era sporită şi făcută infinit de periculoasă de către extraordinarele lui capacităţi mentale. În universitate au început să circule zvonuri sumbre despre el, aşa că, în cele din urmă, a fost obligat să demisioneze şi să vină la Londra, unde a devenit instructor militar... El este un Napoleon al crimei, Watson, organizatorul a jumătate din ceea ce este rău şi aproape a tot ce trece neobservat în acest mare oraş.

replică din povestirea Ultima problemă de Arthur Conan Doyle (noiembrie 1893)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: De ce te-ai orientat totuşi spre matematică? De ce-ai ales-o dintre toate astea? Se pare că ai talent şi pentru celelalte.
Lucian: Asta mi-a plăcut cel mai mult. Nu ştiu de ce, însă spre matematică am avut dintotdeauna o înclinaţie specială, deosebită, o atracţie puternică, pe care nici acum nu mi-o pot explica. Simţeam ceva, în interiorul meu, simţeam cumva că asta trebuie să fie, asta trebuie să fac, asta-i calea pe care trebuie s-o urmez. Dintotdeauna am ştiut că asta vreau. Deci, calea asta am urmat-o. Şi nu regret deloc. În plus, după cum i-am spus odată şi lui Mihai, când şi el mi-a pus întrebarea asta, de fapt, cred că matematica m-a ales pe mine... Înainte de a fi învăţat să vorbesc bine, corect, am învăţat singur să număr şi să socotesc, de parcă aveam matematica în sânge. Când alţi copii preşcolari de seama mea se jucau cu diverse jucării, eu preferam să răsfoiesc cărţi; cărţile de matematică. La întrebarea "Ce vrei să devii când vei fi mare?", aveam mereu, negreşit, un singur răspuns, foarte clar: "Matematician"... Aşa spuneam oricui mă întreba. Matematica a fost, într-un fel, prima mea mare iubire...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!