Poezii despre Marte, pagina 2
Marte
Marele războinic,
Ares de temut,
Roșu ca focul,
Teroare împărțind,
E însoțit de doi sateliți fideli.
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Da' calu'?
Iubita mea, hai să fugim departe,
pe Lună sau, de vrei, te duc pe Marte,
căci nu mai pot, nu vreau să mai amân...
Da' calu', o avea, pe-acolo, fân?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marte
Visul tău ți l-ai format în piatră,
Greoi parcurs prin lumea noastră mică
Te preferam în jocul tău de seară
Robită-n gândurile sorții
Și-n fiecare noapte, mă prefăceam în vise.
Te alintam de sus, din alte lumi
Să iți revii din ziua de năpastă
Tu singură te linișteai, în cursul apei lângă casă.
Am renegat furtunile acide
Ce se lăsau în Univers
Și te-am privit cum desenai în praful roșu,
Poteci în forme rotunjite
De inimi reci ce le-ai primit
În zeci de vieți nedreptățite.
Un Marte zgomotos prin munți
Dar mort în sunetele sale,
Te lasă-acum în raza mea
[...] Citește tot
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Echipajul
viața de pe
marte trebuie să re
cunoașteți: se
exprimă mult
prea sacadat, sa-ca-dat - de
ce
au trimis acest echipaj în furtuni
să sufere toate
aceste mutații? acest
praf
și
pulb
ere
total diferite
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cer în atlas
O zi de ieri, o zi de azi
Fâșii de cer rupt din atlas
Ingemănări de zi cu noapte
Pare-o imagine pe Marte
Cu mult pustiu si izolare
A, nu... e doar o incercare
Să vezi cât de puternic esti
Si cât poti să intrezăresti
Lumina intr-o nouă zi
Care si ea un ieri va fi.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erezia sfârșitului cotidian
Unchiul Sam râde cu focosul nuclear
între dinți Alioșa trage cazaciocul pe
dreapta Să-și continue Miorița trans
humanța milenară În rest toate-s bune
și europene Am uitat și de Asia și de
Africa De Marte nici nu mai vorbesc
Stăm cu ochii beliți pe ecranul
calculatorului Poate prindem
Apocalipsa
măcar
în
r
e
l
u
a
r
e
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luminile lumii sunt stinse
Luminile lumii se sting,
Mai sclipesc câteva prin cetate,
Armate mondiale înving,
Generații sub spectrul lui Marte.
Aș fi vrut să trăim ca-n trecut,
În lumina Cetății Eterne,
Conjurații conspiră tăcut,
Să ne prindă-n capcane moderne.
Te mai am, te mai vreau, cum să nu?
Dar minunile lumii sunt stinse,
Și le vezi uneori numai tu,
Prin cetăți, cu luminile-aprinse.
Suntem totuși doar doi străini,
Ne strivește apusul ce vine,
Mai aprind împărați bizantini,
Candelabrele gintei latine.
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renuntare
Iubito, imi calc juramantul
Un intreg univers ne desparte
Si las in urma Pamantul
Gonind haituit catre Marte.
Strabat galaxii necuprinse,
Ma-nvaluie-o cascada de stele
Din toate iubirile stinse,
Sunt doar eu si gandurile mele.
Pasiuni trecatoare, orgolii, capricii...
Renunt la tot si la toate
Nu mai sunt sclavul lumestilor vicii,
Doar vidul si astrii-mi sunt vecinatate.
poezie de Alex Dospian (2012)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 55
Cavouri princiare, marmorate,
Nu vor dura cât versurile mele,
Dar tu vei străluci în ele toate
Când piatra va crăpa în vremuri grele.
Războaie vor surpa statui o mie
Și ziduri vor cunoaște prăbușirea,
Dar Marte sau vreun foc din bătălie
Nu vor putea să-ți șteargă amintirea.
Tu vei călca și moartea și vrăjmașii,
Iar măreția ta nu va apune
Vor ști de tine-n veacuri toți urmașii,
Ce lumea, încet-încet, o vor răpune.
Dar pân' la judecata ce-osândește
Trăiești și-n vers și-n ochiul ce iubește.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singuratate adevarata
eu voi pleca departe
chiar daca nu vii
din doua galaxii
am sa ti scriu o carte
am sa o trimit pe luna
e datoria ta
sa pui mana pe ea
sa afli viata buna
eu voi fi pe marte
te voi privi de acolo
cum tu citesti o carte
e cartea vietii solo
iti voi trimite un sol
sa te aduca la mine
ii voi plati un pol
daca tu vii la mine
[...] Citește tot
poezie de Mădălin-Ionuț Huchiu (29 aprilie 2012)
Adăugat de Mădălin-Ionuț Huchiu
Comentează! | Votează! | Copiază!