Maria Magdalena

Maria: Ştii, nu-i deloc corect ceea ce faci acum.
Lucian: Adică?! Nu-nţeleg... De ce anume mă acuzi?
Maria: Mă refer la această separare...
Lucian: Şi ce anume nu-i corect aici?
Maria: Ştii ce ne-ai spus mereu, nu doar înainte de plecarea în misiune?
Lucian: Cred că da.
Maria: Hai să-ţi amintesc eu, să-ţi reîmprospătez memoria. Spuneai că vei asculta mereu părerile noastre şi că vom decide întotdeauna împreună cum e mai bine să procedăm.
Lucian: Ştiu foarte bine ce-am spus; n-am uitat niciodată, doar nu crezi că aş fi uituc.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Şi acum... Ce zici, cum rămâne cu micuţa ta prietenă, arahnida Ema?
Maria: Aşa cum am stabilit.
Lucian: Bine. Atunci, prinde-o şi pregăteşte-o pentru o scurtă călătorie!
Maria: E vreo grabă? Adică... Am mai putea-o lăsa puţin.
Lucian: Fie, blondo! Dar nu prea mult. Va trebui să plecăm cel târziu la 09.00. Sau, hai să zicem 10.00. E bine aşa?
Maria: Perfect! Mersi, Luci.
Lucian: Pentru nimic. Tu hotărăşti când să o ducem.
Maria: Da, sigur, eu...
Lucian: Ascultă, blondo, dacă vrei, poţi amâna data.
Maria: Nu, Luci. Nu e cazul.
Lucian: Şi ce-ai aflat despre ea?
Maria: Păi... Regret, Luci, nu prea multe. Ema nu a făcut nimic deosebit în perioada în care am ţinut-o sub observaţie. A stat doar, ştii şi tu. Însă nu cred că e cazul s-o păstrăm. Dick şi ceilalţi sunt nerăbdători s-o aibă. Deci, le-o putem da astăzi, aşa cum am stabilit.
Lucian: Aşa cred şi eu.
Maria: Şi cum rămâne cu microcipul? E nevoie să-l chemăm pe Mihai, să i-l scoată?
Lucian: Nu, blondo. Nu e cazul. Nu cred că va păţi ceva dacă-l va purta în continuare. Aşa că, să nu-l deranjăm degeaba pe campion. Oricum, el a zis clar că de scos e mult mai dificil decât cum a fost de ataşat şi nici n-ar fi dorit să încerce.
Maria: Cum spui tu...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Salut, blonduţo.
Maria: Salut, Luci.
Lucian: Lasă-mă să te văd... Mi-a fost dor de tine. Frumoasă, ca de obicei...
Maria: Scuză-mă, Luci, îmi pare rău că nu mi-am strâns părul de data asta, mi-am permis luxul de a-l lăsa desfăcut.
Lucian: Ah... Nu face nimic. Nici nu observasem. Regulamente stupide; cine are nevoie de ele? Nu-i nimeni aici, să ne verifice! Deci ne putem permite să le încălcăm, nu?
Maria: Păi, dacă ne permite comandantul nostru cel bun şi înţelegător, sigur că da; de ce nu?!
Lucian: Hmm... Te iert, de data asta. Pentru că mi-ai spus "comandantul", nu din cauza chestiei cu părul desfăcut.
Maria: Bine, mersi.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică îndrăgostiţilor de Dragobetele

Dragobetele sărută fetele
Şi din flori le împleteşte inele.
De-ai rămas nesărutată,
Mai vine şi altă dată!

*Autor Maria Filipoiu

replică de Maria Filipoiu (24 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Uau... Ce vegetaţie luxuriantă, exotică! Parcă ar fi o adevărată junglă aici!
Maria: Aşa am şi dorit să lăsăm impresia...
Lucian: Ah...
Maria: Ce-i, Luci?!
Lucian: Mi s-a părut că am văzut strecurându-se pe aici o...
Maria: O panteră neagră? Nu ţi s-a părut deloc; chiar ai văzut una!
Lucian: Cum?! O panteră neagră? Nu glumeşti?!
Maria: Deloc!
Lucian: Dar... Nu sunt periculoase?
Maria: Periculoase?! Poate în libertate, Luci, dar nu aici. Sheeba e tare prietenoasă şi mai blândă decât majoritatea mâţelor pe care le-ai văzut până acum. Uite! Vezi?! Toate zgârieturile astea mi le-au provocat doar pisicile mele, când mă jucam cu ele sau le îngrijeam, deşi nu m-au zgâriat din răutate, răsfăţatele; Sheeba însă n-ar îndrăzni niciodată să mă zgârie câtuşi de puţin. Apropie-te, s-o vezi mai bine! Sheeba, vino aici!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Nu... Nu pot. N-am la ce să mă gândesc.
Maria: Nu te încăpăţâna!
Lia: Nu insista, Maria! E inutil! De altfel, nu cred o iotă din tot ceea ce mi-ai spus; totul pare atât de... ireal, ridicol... Nu ştiu de ce mi-ai spus mie asemenea lucruri.
Maria: Mai gândeşte-te, Lia! Şi ai face bine să mă crezi totuşi.
Lia: Nu, sub nici o formă! Şi acum, scuză-mă, te rog.
Maria: Stai, Lia! Totuşi, el te iubeşte mult, încă te iubeşte, dar într-o zi ai să-l pierzi, dacă vei continua mult timp astfel, să-l tratezi mereu numai cu indiferenţă sau dispreţ, chiar dacă nu asta simţi faţă de el; ai să-l pierzi, iar atunci vei regreta, dar va fi prea târziu... Dacă n-am fost eu, oricând se poate ivi o alta, nu-i imposibil...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Ce părere ai despre el?
Stela: Nu ştiu ce să-ţi spun; e prea devreme să mă pronunţ! Dar e drăguţ.
Maria: Drăguţ doar, spui?! Nu e numai drăguţ! E revoltător de frumos; nefiresc de atrăgător... Mi se pare periculos să călătorim alături de unul ca el, pentru o perioadă atât de lungă. Sau cel puţin riscant.
Stela: Periculos, riscant?! Haide, fii serioasă!
Maria: Ştii tu ce anume vreau să spun... Credeam că ei trei sunt mai în vârstă, ca domnul profesor Manea, nu aşa de tineri, ca noi.
Stela: Şi eu credeam la fel, dar se pare că ne-am înşelat amândouă.
Maria: În plus... Enka Lucian; după nume, mi-e foarte cunoscut, am mai auzit de el. Ştii ce se vorbeşte despre el prin Institut?
Stela: Nu, habar n-am! Ce se vorbeşte?
Maria: Că ar fi un mare Don Juan. Sau, cel puţin, aşa am auzit, iar acum, că l-am şi văzut, înţeleg de ce.
Stela: Eh, aş...
Maria: Dar despre ceilalţi doi ce părere ai?
Stela: Nu ştiu. Nu pot să-mi dau seama imediat. Vom avea destul timp să-i cunoaştem suficient de bine pe toţi. Oricum, sunt drăguţi; toţi trei! Cel înalt pare puţin cam aiurit. Sper că ştiu să se poarte frumos, să nu fie nişte mojici nesuferiţi. Iar puştiul ăsta, Mihai; el e atât de tânăr...
Maria: Ai dreptate.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Îţi place pasărea aceasta?
Lucian: E splendidă.
Maria: Splendidă, dar din nefericire, o specie rară, pe cale de dispariţie, iar asta se întâmplă numai din cauza răutăţii, lăcomiei şi egoismului unor oameni, al căror comportament agresiv faţă de natură duc la astfel de rezultate dezastruoase, în detrimentul unor vietăţi ca aceasta.
Lucian: Ce păcat! Nu pot fi salvate?
Maria: Ba da, cu multă bunăvoinţă şi dăruire din partea unor persoane care iubesc natura, s-ar putea rezolva ceva pentru salvarea lor şi a habitatului lor natural.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Acum cum te mai simţi?
Nick: Mult mai bine. Mulţumesc, mâncarea voastră a fost foarte bună, gustoasă. Nu mă mai simt deloc slăbit.
Maria: Nici nu mai ai febră. Deloc. Mă bucur că te simţi mai bine. Înseamnă că injecţia Stelei şi-a făcut deja efectul.
Nick: Injecţia?! Asta ce mai înseamnă?
Maria: O mică înţepătură cu un ac şi o seringă, cu ajutorul cărora se introduc în corp substanţe ce ajută la vindecare.
Nick: Înţepătură? Cu un ac? Cum?! Vrei să spui că Stela m-ar fi înţepat? Pe mine?! Când? Unde?
Maria: În vena braţului stâng.
Nick: În braţul stâng... Au... Mă doare! Ciudat... N-am remarcat asta până acum. Şi de ce mi-a făcut Stela această injecţie?
Maria: Cum de ce? Normal, ca să te vindeci, să-ţi revii.
Nick: Straniu mod de a vindeca mai aveţi şi voi. În plus, doare cu adevărat!
Maria: Te plângi de o injecţioară banală? O să-ţi treacă în scurt timp.
Nick: Nu mă îndoiesc de asta, dar mă incomodează. Iar zona în care mi-a făcut injecţia s-a umflat şi s-a-nnegrit.
Maria: Nu-i nimic grav. Aşa se întâmplă de obicei, cu atât mai mult la tine, pentru prima oară. O să dispară în curând.
Nick: Bine. Să uităm asta. N-are importanţă.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Dacă tot ai venit cu noi până aici, hai şi până-n oraşul artificial. Nu mai e mult de mers.
Lucian: Frumoasă încercare, blondo, dar să ştii că nu merge! Nu ţine figura. Nu mă las păcălit, deci, n-am să-ţi cad în capcană.
Maria: Ar trebui, totuşi; colegii noştri vor şi ei să te vadă. Dă-le prilejul ăsta; după trei luni de absenţă, merită măcar atât. Nu zic să te întorci acum printre noi, dar...
Lucian: Blondo, nu insista!
Maria: Uau... Te-ai schimbat, Luci... Eşti altfel.
Lucian: În ce sens?
Maria: Nu ştiu, dar felul în care m-ai privit acum... M-am simţit foarte ciudat; de parcă mi-ar fi îngheţat brusc toate simţurile. Nu erai aşa înainte...
Lucian: Serios?! Scuze, nu intenţionam să... De fapt, nici nu ştiu ce vreau să spun.
Maria: Zău, Luci, de ce eşti aşa?
Lucian: Eu, blondo? Cum anume?!
Maria: Aşa cum eşti acum... Rece, dur, arogant, ursuz, morocănos, mofturos, încăpăţânat, mândru, orgolios... Nu ştiu, te comporţi prosteşte, copilăreşte, nicidecum ca un om matur cu pretenţiile tale. Nu te ridici la standardul tău, la statutul tău.
Lucian: Eu, blondo?! Ţi se pare ţie numai...
Maria: Nu mi se pare deloc. Eşti, dar ce să mai, te las aşa, cu încăpăţânarea ta cu tot; văd că nu am cu cine discuta. Eşti foarte căpos, ca un catâr, ţi-am mai spus parcă, însă te las în pace, n-am ce-ţi face.
Maria: Nu sunt eu nici chiar aşa, blonduţo.
Maria: Asta vom vedea.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!