INCENDIU

Incendiu în turn

Turnul pe tabla de şah a luat foc
îmi redecoreză casa
cu fum
trebuia să-mi montez sistem antiincendiu
umblă prin cameră
cu paşii lui de cenuşă
atrage pereţii spre el
s-a urcat în patul nostru
captiv în proprii pioni incolori
nebunii cu rugăciunile lor
caută să-l exorcize
turnul nostru de alb
acum e negru
stă între mine şi tine
nu acceptă rocada
şah mat
pe tabla întoarsă cu faţa la tine
pătratele îşi sting lumina
piesele se strâng
în aşteptarea revanşei

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acest sens, pentru noaptea de revelion am fost repartizat, cu încă un angajat temporar, să organizăm programul distractiv în cadrul a trei familii. Colegul meu, epigramist ieşit la pensie, părea o fiinţă optimistă. — Dragă, mi-a zis el, eu colaborez cu această cooperativă de mai mulţi ani şi pot spune că uneori am tras foloase foarte consistente de pe urma ei. Nu mai departe de anul trecut, o familie acum decedată într-un incendiu, pe care am distrat-o de minune, mi-a dăruit, pe lângă spezele băneşti, şi o bucată de purcel peste care cineva turnase petrosin în loc de untdelemn, dar care bucată, bine spălată cu săpun, a putut fi consumată de către familia mea cu o reală plăcere.

Ion Băieşu în Umor la domiciliu, ed. Sport- Turism (1981)
Adăugat de Mitu Sticlea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rosa cogitans

Când totul îşi urmează statornica orbită
şi electroni şi aştri ca nişte valuri sună
în malul existenţei, au pentru ce, iubite,
am scrie o silabă, fie ea rea sau bună?

... Dar ce chemare clară urmează-această roză,
din nopţile amorfe ale ţărânii oare
ce forţă limpezită, fantastică nevroză
şi pentru ce sublimă, eternă sărbătoare?

Nu-mi spune că lumina se mântuie degrabă,
că osebite soiuri de viermi deja-n viscere
aşteaptă-n mii de germeni; că nu-i nicio silabă
să steie-n necuprinsa monadelor tăcere.

Nu-mi spune că-i egală cu sine suferinţa...
E un incendiu sacru ce mistuie, şi arde
ca o făclie-jertfă pe un altar Fiinţa
de-a pururi dătătoare de viaţă şi de moarte.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Ursachi din Inel cu enigmă, Poemul de purpură şi alte poeme (1981)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleea confidentului

Ea gâfâia.

Tu mergi ca un incendiu prin pădure,
Puma, iubitul meu,
Cum aş putea să te urmez!

Îndată pietrele porniră să se umfle, gata să pleznească,
Crotinele fugiră,
Tufişurile luară foc,
În vârful unui cedru un far sălbatic se aprinse.
Şi cerul leoarcă de sudoare izbi cu fumul său
În orzul ochilor cei mai extenuaţi din lume.

Se-mpletesc picioare vătămate,
Se zbat micuţe mâini.
Noroc.

Prin devotata şoaptă a iubirii
Iubitul auzi
Şi drept se ridică.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Rene Char
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăludă

Copiii nu se fac peste noapte,
nici fructele coapte, nu ştii, zăludă,
cu cine eşti rudă,
rupe-mi o pleoapă,
am să te pot recunoaşte,
fiul tatălui tău, hău din hău,
cu cât eşti mai modest, treci la rest,
de ce să iubeşti moartea dacă,
romană, sarmată,
n-ai înţeles bucuria unei păsări cântând,
nici strălucirea în ochii profesorului de Gând,
ai grijă ce vorbeşti, îmi şopteşte,
te aud copiii şi te spun lui nea Peşte.
Iar o idee este mai importantă decât o catedrală,
spune spânul închinându-se pe ascuns,
fereşte-te să devii victima adevărului,
omul îşi suflă nasul cu putere,
dar adevărul creator de iluzii?
Viaţa-i frumoasă, palpită, ca o pipiţă,
O bomboană îţi schimbă gustul,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de fior

Dac-ar fi sa-nteleg, cand e clipa sa mor,
M-as ruga la ninsori pentr-un ultim fior,
M-as ruga de ninsori sa ma ninga fatal
Si sa pot sa ajung acest fel de final.

Tot mai dor mi-e, acum, de esente de frig,
Peste-un rau inghetat, catre lume sa strig
Si sa cad in zapezi ca-ntr-o moara de foc
Si nemernicul ger sa ma arda pe loc.

Desentatele veri sunt prea triste si dulci,
Am nevoie de frig, am nevoie de fulgi,
Am nevoie sa pot potoli cu ceva,
Un incendiu pornit dinspre inima mea.

Ma-nsotesc, prin oras, c-un ghetar invalid
Si calduri vor veni sa ne puna la zid,
Dar eu nu mai suport nici femele fierbinti,
Nici pavaje ce duc la iesirea din minti.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patrula de la Marea Nordului

Acolo unde-i proaspăt vântul de est în fiecare dimineaţă,
Iar brizele nopţii, năvălind dinspre Pol, fulgeră pe-apele fiordului
Am auzit o navă Distrugător cântând: "Ce viaţă minunată
Au marinarii în Patrula de la Marea Nordului!"

"Să spargem lucrurile-n bucăţele-i treaba noastră (şi-a lui Friţ),
Asta înseamnă că-s pretutindeni mine-n jurul Distrugătorului.
Dar dacă n-ai niciun motiv să mori îndată,
Evită să te-apropii de Patrula de la Marea Nordului.

Noi l-avertizăm de pericole pe căpitanul navei de comerţ,
Deşi misiunea noastră de salvare nu-i pe placul lui,
Toţi se plâng când acostăm la nava lor sau stingem un incendiu
De semnalele şi de luminile Patrulei de la Marea Nordului."

(Douăsprezece versuri omise)*

"Măturaţi de valuri, dar încă-naintând, aproape-necaţi, dar încă vii,
Urmărim cum prova navei ignoră hula şi talazurile fiordului,
Auzim, infernal, urletul elicei: Întrebaţi-i pe cei de la mal

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte către fata necunoscută din poartă

Nu te-mpotrivi. Tu va trebui să iai această grije asupră-ţi:
în poarta la care-am ajuns, trecând prin această vale,
să fii straja copilăriei mele. A copilăriei
ce-o duc încă în mine.
Ea e singurul bine, izvorul a toate, prin tot anotimpul,
prin toţi anii, sub toate punctele cardinale.
Tu păzeşte, păzeşte tu izvorul să nu se usuce
la sfârşitul ăstui timp
lăsat în urmă între floare şi poamă.
Grijeşte tu să nu se stingă secretul micul incendiu
ascuns în inima brânduşei de toamnă.

Avui şi eu odată spatele ars de urzicele soarelui
şi tălpile goale. Îţi amintesc zile stinse de mult,
dar să nu crezi că mi-am trecut şi copilăria
sărind pe vremuri zăplazul. Nu, copilăria e încă aci.
Copilăria mea a aci şi astăzi.
Şi dac-aş sări şi peste poarta toamnei
la care-am ajuns, copilăria aş sălta-o cu mine
strânsă în vine şi-n pumnii mei arşi.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri de dimineaţă

Poate e numai vântul,
Poate sunt numai apele,
Vânatul vânt printre munţi,
Apele grele vuind
Pe prunduri, sub stele.
Sora mea, dormi,
Nu mai umbla prin odăi,
Nu mai atinge perdeaua
Făcând-o să tremure,
Nu-mi ameţi şi mai mult
Amintirile.

Sora mea doarme. Aud
Răsuflarea uşoara. Şi totuşi
Umblă cineva prin odăi,
Nevăzut îmi şopteşte întruna
Şoapte ce nu le-nţeleg,
Atinge perdeaua subţire
Făcând-o să tremure
Şi-mi ameţeşte mai mult

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Labiş (1956)
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!