Poezii despre Devina, pagina 2
Veghe
Ca să devină maestru
Mai avea nevoie
De încă o victorie
Ca să atingă apogeul
Trebuia să câștige meciul
Dar tăcerea-l apăsa
Mai tare decât nonșalanța
Atunci el va folosi
Efectul de bumerang
Ca forță nucleară
De repulsie a urii
Păstrând imaculată
Starea de veghe.
poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Circuit
Singurateca măsea a unei prostituate,
care a murit necunoscută,
avea o plombă de aur.
Celelalte au ieșit ca-n urma unei pașnice învoieli,
Pe asta a smuls-o paznicul cadavrelor
o lăsă amanet și apoi plecă la dans
Căci, spunea el,
numai pământul trebuie să devină pământ.
poezie clasică de Gottfried Benn
Adăugat de Mademoiselle Simone
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reacție
Multe cuvintele sunt
pregătite să devină poeme
făcând un salt peste idei
ca un arc de cerc
incitant cap de pod
adevărul va ieși din gând
ideile din adevăr
aceasta-i provocare certă
un consemn autentic
va deschide traseu nou
intuitiv și ascendent
invocând schimbări
și multiple valuri
în termeni sacramentali.
poezie de David Boia (11 decembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marketing
Când trecerea spre vad
E numai reclamă pură
Prin lume e ca o vamă
De la târgul de țară
Obicei transmis de mult
Dar exacerbat mai nou
Acum fiecare din doi
Poate fi exponentul
Celuilalt de alături
De la taraba vecină
Altminteri poate fi pericol
Ca cei din altă tabără
Să devină agresivi de facto
Să dea năvală de iure
Peste proprietate
În iureșul faptelor lor
poezie de David Boia (19 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parabolă
Poem mesager
Cu chip angelic
Compus după natura
Luminii declarate
Subiect cu temă
Sacramentală
Impus din prolog
Poate deveni sincer
Imn de slavă
Sau odă de glorie
Sau și mai mult
Teleghidat feeric
Pe raze emergente
Spre iubirea de aproape
De departe
ȘI de pretutindeni
Din tot universul
Poate să devină
Un psalm ceresc.
poezie de David Boia (24 martie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
In absenta cuvintelor
Dintii tai
Au stralucirea durerii.
Zambetul tau
Este atat de trist
In absenta cuvintelor....
Ochii tai
Fac sa devina transparenta
Rana din suflet,
Unde numai albul se coboara
Pentru iubire,
Albul incesibil,
Prin care intelegem ca
Doar prin iubire si durere
Putem deveni eterni....
poezie de Marieta Măglaș
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
Culorile lumii dansează
În adierea vântului,
Răcoarea dă târcoale simțurilor,
Un strop rătăcit coboară
Liniștit, școlărește,
Spre pământ.
Livezile sunt gata
Să devină gem și compot,
Bachus mustește
Amețit de bogăție.
Nopțile tot mai lungi,
Visele tot mai adânci,
Vara tot mai trecută,
Iarna peste gard,
Primăvara, vis îndepărtat
Si tot mai vinovată,
Toamna.
poezie de Ovidiu Scridon din Tu ce-ai făcut astăzi?
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Religiile sunt bucăți dintr-un singur mozaic
Ar fi suficient să lăsăm o rază de lumină din noi
Să treacă prin toată ceața lumească,
Să scoată răul din bine.
Binele să devină iarăși răsunător la recunoașterea adevărului
ca în ziua în care omul a fost zămislit pe pământ.
Oamenii ca și religiile sunt bucăți dintr-un singur mozaic.
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul deschide gândul omului
Adăugat de Ioan Akexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu răspunde
Cântă la viori din lemn fulgerat
cu acordul muzelor pădurii
până la întruparea în faun.
De o vreme încornoratul stă și privește turmele
și în cântec de fluier tânguitor
își duce viața însemnând pe un băț
trecerile stelelor pe deasupra capului.
Din când în când întreabă;
în ce lume să se nască pentru totdeauna
să nu-i mai sece izvoarele minții
și să devină altcineva?
Nimeni nu răspunde.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (17 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deșert
poate am înflorit mult prea târziu
să mai cred că exist
poate că sunt ultima secundă
topită în ceas
ce s-a zbătut de milenii
să devină cuvânt
e-o minune și ochiul acesta imens
că a văzut timpul în formă brută
cum se întinde și se scurtează
ca un elastic vechi
o piramidă cu sfinx
stă de milenii sub un soare
și numără firele de sare ce-au crescut
pe obrazul lui Ra
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!