Poezii despre DEMENT, pagina 2
Câteodată ciupesc ca un bădăran răsăritul
iar zările se cutremură
ca și cum un dement frumos
scăpat de realitate dintr-o divină eroare
lovește timpanul cu un baros de potcovar
cum bat uneori fluturii aerul ritmat
înainte de polenizarea albă
a unei flori de colț
mă întind apoi obosit
peste orizont
ca un uriaș nesăbuit
adun un pic de rouă
înainte de orice risipire
ca pe o dovadă că până și dumnezeu plânge
de atâta lipsă de dumnezeu
oricum eu nu am știut niciodată măsura
prin care un curcubeu răstingnit pe o harfă
ar putea cânta precum o privighetoare
care îngână o poezie
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dor
Nu se moare-așa ușor
Nici de dragoste sau dor,
Dorul pare fantezie
Să-l poți scrie-n poezie,
Că Dumnezeu i-a dat har
Doar în cântec popular:
Trebuie să știi izvorul
La care se-adapă dorul.
Cine nu știe de dor
Trăiește-n lume ușor,
Însă dorul te usucă,
Din zăplaz devii ulucă.
Nu ai stare, nici noroc
Nu mai ești stăpân deloc,
Când îți vine dor de ducă,
Din om bun devii nălucă.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În sfârșit
Ce bine vine liniștea într-o cameră, singură,
După cutii și străzi ticsite cu oameni.
O simt așezându-se în straturi succesive, sigură,
Pe ea și pe scopul urmărit, fără patimi.
Strat cu strat, spre supremul sentiment,
De împăcare a sinelui cu trupul,
Ce sălășluiesc atât de dement,
Separate. Și iată că timpul,
Pare că își recapătă sensul de bază
Și tu treci pe lângă el, utilizându-l,
Nu invers, într-o cursă doar de groază.
Dorința ți-o împlinește numai gândul.
Totul se mișcă în valuri, repetat
Și du-te-vino-ul relaxant intră-n tine,
Ca și respirația ce vine pe-nnoptat,
Cu genele somnului să îți curgă în vine.
poezie de Doina Cristian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio, mai rămân
Rostogoliri și frângeri de stele,
Desnădejdi în Paradis și-n Iad,
Amoru-i metafizică în toate cele,
E-un clocot sfânt și,-adesea, retrograd!
E-o boală ce ne leagă de nuanțe,
E un capriciu și-un fior dement,
În fiecare toamnă, ai restanțe,
De nu le treci, rămâi chiar repetent...
În amor, mai sunt și sentimente pure,
Când îngerii sărbătoresc în sânge,
Dar nimenea din lume nu poate ca să jure,
C-atunci, când te ridică, amorul nu te frânge!
Și-adesea, în amor, ți-auzi singurătatea
Cum urlă în surdină, puțin câte puțin,
Chiar dacă în răstimpuri, suavă-ți, jumătatea
Îți scrie-n piept cu sânge: Adio, mai rămân!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La sentiment...
Mai rămâi, rămâi iubire, mai rămâi doar o secundă,
C-o prefac eu într-un secol, o idilă sub o fundă;
O fisură ne desparte, un întreg munte vulcanic,
N-aș îmbrățișa tragismul ca al vasului Titanic;
Și bântui cald prin grote reci, ca-ntr-un cutremur te mai chem,
Căci nu aș vrea să te mai pierd, de o speranță mă rezem;
Oriunde sunt și orice văd e chipul tău idealist,
Nimeni nu-ți redă estetul, nci chiar Voltaire, Da Vinci, Lizt;
Înțeleptul pas va bate, să deschidă orizontul,
Tu iubire stai în preajmă, în curând se sparge frontul;
După gratiile lumii, amoru-l plâng ca un dement,
Te iubesc căci tu porți cheia, te iubesc că-mi dai talent... la sentiment!
poezie de Vasile Zamolxeanu (8 aprilie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la poezia "Mi-s fluturii-ntr-o aripă..." de Violetta Petre
M-ai acuzat brutal de neputință,
Și ai ieșit plângând din dormitor,
Rămas-a doar peruca pe covor,
Să-mi adâncească neagra umilință.
De-o oră, planetar lovit de drame,
Nu pot să mă cobor încă din pat,
Căci cu cătușe roze m-ai legat,
Și-acuma risc, stingher, să mor de foame!
Te-ai răzvrătit când semidezbrăcată
Te-am refuzat și te-am rugat să pleci,
Ai declarat că nu mă ierți în veci,
Ba chiar o să mă dai în judecată
Ai spart nervoasă la plecare-un geam,
Și ușa de intrare-n locuință,
Ai dovedit plenar, cu prisosință,
Că ești un vajnic fiu al lui Adam!
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea renaște cu mine, cu tine...
Alerg prin romane la timpul prezent,
Semne îmi las pe vârfuri de creste
Să mi scoată regina și-un rege dement
Din tabla de șah găsită n poveste.
Se spune că timpul se ntoarce în noi
Să pună sechestru pe amintirea finală,
Când ziua de mâine o rupem în doi
Vom spune prezent la povestea de gală.
Poeme împart în poarta stelară,
Printre aplauze îți fur un sărut.
Iubita mea cu sânge de fiară
Să râdem de moarte cum a trecut.
Privește în mine să prinzi de veste,
Primul semn de carte vei fi.
Veni vor ursite să ți bată în ferestre
Că am plecat când noaptea e zi.
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se lasă ceața
și e frig. un frig ce ne-a intrat în suflete și ne-a-împietrit
încât privim cu ochi dement în față moartea
în spitale se moare. dacă nu de boală sau malpraxis,
atunci se moare de plictiseală. fără motiv.
iar maternitățile se dau cu auriu pe la ochi ca să plângă
în orașe se moare: de frig, de frică, de ciudă, de ură
la sat nu se mai moare, satele oricum sunt moarte fără lumânare
pădurile mor și ele. fără nici o vină. și fără lamentații
doar își tăie rădăcinile și cad. să nu mai vadă fiara
ciudat. chiar și în închisoare se mai moare
dar despăgubirile se plătesc
e legea talionului și a dreptei justiții
țara de care vă spun s-a retras din viața asta
o țară uitată de istorii și de bucurii
o țară experiment trist și inutil
la scară umană
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La țigănci
Trece-voi curând peste coline,
ca s-ajung, în taină, "La țigănci",
să le-adulmec coapsele prea fine,
să le pipăi sânii din... helănci!
Trupul lor dement, de abanos,
mă recheamă dulcearomat,
ca un tril de pasăre, duios,
într-un colț de cer înfiorat...
Mezina îmi cată cu ghiocul,
sânii ei tresaltă-n fantezie,
flacăra-i din ochi aprinde focul...
dulce naufragiu-n poezie.
Vine-apoi piranda mijlocie
să-mi ghicească-n cărțile de joc,
gândesc ca un fante-n colivie,
gândul meu cu-al ei biunivoc...
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călcam norii să mai respir o dată andromeda
când tu îmi strigai că mă iubești
eu îți șopteam vulcanic teorema lui pitagora
ca un dement ridicam la pătrat fiecare închipuire
găuream cu vârful compasului harta lumii noastre
să rătăcesc după un azimut nu cum îmi place mie
oricum nordul este acolo unde nu mai este loc de sud
toate regulile acestea sunt încă vii
respiră și ele printre îndoieli
ca mai toți mormolocii înainte de a seca balta
ca mai toți munții înainte de a se îneca în mare
din când în când cerul mă întreabă de reciprocă
iar eu mă fac că nu mai știu nimic și te strâng disperat în brațe
de se clatină toate florile a iarnă
cutremurul acesta m-a prins călare pe o dungă albă
cu felul meu de a ține minte întunericul dintre două zile
locul acela îngust în care infinitul este infinit
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!