Celesta

Predestinat

Patimi reunite într-un nor de ceară
Topit-au sămânţa unei iubiri ingrate,
Am privit jos, la planurile sparte
Şi mai apoi, privesc în sus... ca să mă doară.

Voiam să merg prin viaţă aşa cum vrea oricine...
N-am reuşit decât să mă rănesc;
Al meu scop de viaţă nu s-a vrut pământesc,
Veleităţile-au fost date a fi divine.

Cu cât mă-mpotriveam a fi ce mi s-a dat,
Cu-atât mă istoveam în boală şi căinţă...
Pân' ce-am pierdut lupta şi cu a mea voinţă,
Primind să fiu ce fost-am destinat.

Soartă sau destin, viaţă sau trăire,
Cu toţii le avem; le preţuim divers.
Vrem sau nu a crede despre al lor mers,
El nu ne aparţine şi nici a noastră fire!

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

«Pământul suie-n temple,-n piramidă, / în galaxii de ancore cu lună, / c-o lume înroindu-se nebună,-n / buimacă-naintare de omidă...! // Celesta mare roşie-şi adună / un gordian de specii pentru cridă, / un gordian şi pentru zona-i vidă – / spaţiu şi timp născându-se-mpreună...// Oricât s-arată de integru cerul / şi-oricât ar face lumea noastră unde, / pământul ne înalţă, ori ne-ascunde... // El ni-e stăpân oriîncotro şi-oriunde: / pământul, Împăratul Negru, lerul / topindu-şi, nunţii cosmice, tot fierul...!» ‒ (XXXIII), "Sonet-oda Negrului Împărat de la curtea Elementului Pământ" / 10 august 1996
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre croite stihuri inspirate despre elementul Pământ» ‒, Timişoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 207).

Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Af, capitolul «"Aforism-brazde" printre croite stihuri inspirate despre elementul Pământ» (10 august 1996)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

«Între cele mai înrăzărite construcţii mitice ale lumii Pelasgo- > Valaho-Daciei se află şi Cerul-din-Lemn-ca-Borangicul "bătut în pietre nestemate", un fel de "gârlici", cu "dublă funcţionalitate", celestă şi telurică, îndeosebi, "spre a împăca" (din panoul monoteist-tetradic al Zalmoxianismului) perechea Soare-Lună cu "sfinţii" / "(ne)muritorii" Pelasgo- > Valaho-Daci, Cerul-Gârlici-cu-Diamante / Pietre-Nestemate constituindu-se în al treilea "etaj accesibil şi util" din axis mundi (Bradul Cosmic), ceea ce ne semnala în 1985 şi acad. Romulus Vulcănescu: "Fărtaţii au făcut drept cer un pod de Lemn prin care trecea trunchiul arborelui cosmic [...]" ; Bărbatul-Soare şi Femeia-Lună "nu puteau lumina pământul de sub ei decât prin crăpăturile podului [...]" (VMR, 349)» ‒ (3) / 19 februarie 2022
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" cu stihuri inspirate de toacă la Mânăstirea Elementului Lemn» ‒, Timişoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 122 sq.).

Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Af, capitolul «"Aforism-brazde" cu stihuri inspirate de toacă la Mânăstirea Elementului Lemn» (19 februarie 2022)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile vieţii

Copile,
Eşti cea mai frumoasă făptură
Pe care am văzut-o vreodată!
Ochii tăi- stele strălucitoare,
Zâmbetul tău-Lumina Lumii.
Tu eşti îsăşi viaţa
Ce a rodit din Sămânţa celestă,
Eşti Îngerul ce a străbătut Cerurile
Pentru mine,
Pentru a-mi fi alături.
Deşi pari fragil, eşti pregătit
Pentru a salva viitorul,
Pentru că tu, porţi cu tine
Toată învăţătura Lumii
Şi Iubirea, izvor necesar omenirii.

În mileniul trei, tu porţi-
Credinţa
În mai bine
Şi în mai frumos,

[...] Citeşte tot

poezie de Floarea Cărbune (20 mai 2009)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoapte răzvrătite

Dansează-n valsuri desuete atâtea clipe şi-ntrebări,
Buchet de şoapte răzvrătite s-au rătăcit printre visări.
Aş vrea să-ţi scriu sau să te chem. Să uit de tine? Nici nu ştiu,
De-s umbră eu, himeră tu, dorinţa de-a putea să-ţi fiu,

Tandreţe, lacrimă tăcută, celestă rază, mac-poem,
Miraj pictat din dor de tine, mlădiţa unui vis boem.
Banale gânduri, utopii, un pescăruş îndrăgostit,
Parfum de vers dintr-o scrisoarea mă răscolesc la nesfârşit.

Strivit sub cruci de-nstrăinări, vinovaţii mă răstignesc
Că-n grabă am uitat să-ţi spun: sa-ţi fie bine, te iubesc!
Amară, dulce frenezie, o boală ca o iarnă lungă,
În care vii şi-n care-ţi plec, o viaţă n-are să ne-ajungă,

Să ne-alungăm, să ne iubim, să frângem punţi de-mpotriviri,
Nici ploi să spele veşnicii de ne-ntâmplări şi amintiri.
N-am să renunţ să-ţi colorez fântâni de dragoste şuvoi,
Nici stele să-ţi strecor în gând, destin de cer să-mpart la doi.

[...] Citeşte tot

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urăsc!

Urăsc pe cei care urăsc ce nu-nţeleg,
Urăsc pe toţi acei care-şi aleg
Să vadă doar ce vor şi cum le este bine,
Care privesc pripit şi cred că văd în mine.

Urăsc pe cei care vorbesc doar să se-audă
Care nu gândesc şi mintea le e surdă...
Urăsc prejudecata furibundă
Şi întocmită fără-a iubirii undă.

Urăsc pe acei care se ceartă
Şi pentru toate dând vina tot pe soartă...
Urăsc pe toţi acei crezându-se eterni,
Pledând pioşia, când nu ştiu a fi demni.

Urăsc să mă complac în fel de situaţii,
Ce le urăsc în sine, având joase vibraţii...
Urăsc să mă arăt ce nu pot fi
Şi să înşel că ştiu ce nu aş şti.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Annabel Lee

Ce-a fost
s-a întâmplat, cu mult mai demult decât cu un an în urmă,
Într-un regat de lângă mare
Acolo unde trăia o fată, cine-a mai şti,
Pe numele ei Annabel Lee;
Cu nici un alt gând pe pământ
Decât să fie iubită de mine.

Am fost un copil şi ea un copil,
În acel regat de lângă mare,
Dar ne-am iubit cu o dragoste mare,

cu mult mai mare decât o dragoste mare –
Şi a mea Annabel Lee -
Cu o dragoste celestă, de serafimi înaripaţi,
Jinduită de ea şi de mine.

Şi aşa, nu vitregiile, ci Îngerii,
într-atât de fericiţi în Ceruri,
Pe ea şi pe mine au prins invidie -

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Edgar Allan Poe, traducere de Horia Muntenus
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmărind stelele

Atât de pierdut, atât de departe
pe acel drum plin de bolovani.

Acel drum plin de bolovani
mă răneşte până-n inimă.

Amărăciune-împletită cu alean,
Atât de pierdut, atât de departe.

Amărăciune-împletită cu alean
mă răneşte până-n inimă.

Această casă în care stăpânul lipseşte;
perdelele patului tremurând, transparenţă delicată.

Perdelele patului tremurând, transparenţă delicată –
iar tu nu eşti aici.
Atâta singurătate.

Frumuseţea feţei mele

[...] Citeşte tot

poezie de Sui Hui,627-650, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recunoştinţă

Era în existenţă un înger,
În cerul infinit etern,
Ce datorită unui monstru,
S-a pogorât din cerul efemer.

Venise să-i alunge chinul,
Îmbunându-i viaţa şi destinul,
Oferindu-i iubire cu ardoare,
Făcându-l să se uite adânc în soare.

Monstrul purta un doliu veşnic,
Ascuns în al său întuneric suflet,
Pe care nimeni în această lume,
Nu îl dorea ca să-l asculte.

Se întâlnise-n vasta noapte,
Când stelele pe cer păleau,
Iar în albastra calmă noapte,
Toţi aştrii feerici străluceau.

[...] Citeşte tot

poezie de Cînepă Ştefan (1 martie 2021)
Adăugat de Cînepă Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!