Epigrame despre CULOARE, pagina 2

ruj: Buzelor le dă culoare
Dar să nu întreci măsura
C-aplicat în strat prea mare
-"nchide" gura!

De la Păstorel încoace,
Vinul apă nu se face,
Dar se-ntâmplă, prin spălare,
Să-l mai "dregi" pe la culoare!

epigramă de Constantin Enescu (20 februarie 2013)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna, prin a ei culoare,
Îmi accentuează drama,
Când o văd, în reluare,
Cum pe faţă-şi dă... arama!

femeie: Femeia e un condiment,
Ce vieţii noastre dă culoare,
E cel mai bun ingredient,
Cum e "Vegeta" la mâncare.

Aş vota şi eu o ciumă,
Dar cum sunt puţin cam bleg
Nu ştiu, sincer, fără glumă,
Ce culoare să aleg?

Pe ger sau pe căldură mare,
La bucurie sau necaz,
Se schimbă omul la culoare...
Doar dacă are şi obraz!

Pledând o soaţă,-n apărare
A provocat un râs homeric:
- Copilul este de culoare,
C-a fost făcut pe întuneric.

Pe nisipul de la mare
Trupurile prind culoare...
-Dar forţând mama natură,
Ajungi "jalnică" friptură...

epigramă de Constantin Enescu (10 august 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum lingea căpriţa sare,
Se gândi privind mirată
Codrul nins, fără culoare:
"Ah, ce lume nesărată!"

epigramă de Alexandra Dogaru (11 martie 2017)
Adăugat de Alexandra Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe culoare insalubre
Printre gongi şi şobolani
Cu brăţări grele şi scumpe
Ne trăim ultimii ani.

<< < Pagina 2 >

CULOARE