Poezii despre Alene, pagina 2
Secvență
E un animal sălbatic
Ce-mi străpunge sufletul,
Fug din calea lui alene,
Și m-adoarme cântecul.
Mă omor pe stratul vieții,
Închid ochii și creez,
Înfloresc câmpia morții,
Trezesc vise - mă visez.
poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neglijență
Vrem să zburăm ca șoimul,
Prin propria putere,
Mai sus de norii care
Se-adună în tăcere.
Și ne rugăm, O, Doamne,
Ascultă-ne dorința
Și dă-ne nouă aripi
Să ne întărești credința!
Sperăm într-o minune
Și ne închinăm alene,
Dar vai, ce neglijență,
Uităm să cerem pene.
poezie de Octavian Cocoș (1 iunie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invidia și Faima
Pizma e, fără egal,
Un păcat, chiar capital;
Neputând Faima s-o-nfrângă,
Aripile vrea să-i frângă,
Sau măcar să-i smulgă pene
Ca să zboare mai alene.
Însă știe și-un sugar
Că efortu-i în zadar.
pamflet de George Budoi din Invidia și invidioșii în aforisme, epigrame, pamflete și satire (5 octombrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Subitul inedit...
când te-ai răsfrânt asupra mea cu jind
de stele pogorând din cer alene,
se zbuciumau în larg de mări sirene
din val în val tristeți rostogolind
iar când schimbam poziția subit
te așterneai noian de transparență
voind în fel și chip din decadentă
să sorbi întreg subitul inedit...
poezie de Iurie Osoianu (4 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
2
Ai coborât meticulos sprânceană sfârtecând facil ideologia
Totul îmi repugnă
Survolând alene aceleași umbre
Nici un gând
Nici o persecuție
Mai goi și îmbrățișați consecvenți
De nicăieri te-am iubit de multe ori.
Străinul din tine
Același străin și aceleași ziduri
De nicăieri.
poezie de Iulia Mîndrean din arhivă personală (15 decembrie 2018)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peste flori se culcă Luna
Peste flori se culcă Luna, ca-ntr-o lume de povești,
Când aleargă vântul leneș și sunt nopți de Sânziene,
Stele-aruncă peste lume raze lungi și nefirești,
Dând mister și dulce farmec vieții noastre pământene.
Calc alene pe covorul ierbii adunate-n perii
Și mă-ntreb dacă-i aievea sau e umbra unui vis,
Sunt doar eu cu-a mele gânduri, n-am de ce să mă pot sperii,
Într-o noapte așezată între cer și între abis.
Mii de ani i-a trebuit de pe bolțile senine,
De când Luna, galben astru, din oceanul plin de stele,
Lungul drum ca să-l străbată și s-ajungă pân᾽ la mine,
Pătrunzând cu dor și vrajă și în gândurile mele.
Cerne vraja de mătase peste câmpul alb de flori
În mireasma nopții sfinte, în sezon de Sânziene,
O imagine se scaldă-n armonie de culori,
Într-un zbor înaripat, căzând pe pământ alene.
[...] Citește tot
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Saxofon
Stăteau îngerii în baruri
Admirând prostituate,
Sfinți ce jucau zaruri
Scuipând, dânduși coate.
În umbra ședea ascuns
Oferind alcool mizer
El, mereul neajuns
Cu un chip bleg de frizer.
Cariile lui suflau alene,
El ce-a devenit bufon,
Ce râdea printre sirene,
Demonul cu saxofon.
poezie de Ștefan Irimia
Adăugat de Ștefan Irimia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petală cu petală
Petală cu petală se scutură din viață
și moartea dă năvală pe câmpul cu verdeață.
Când încă o petală din chipul tău frumos,
se scutură alene, vibrând armonios,
Privește cu mândrie, gândind neîncetat,
la restul de petale, ce nu s-au scuturat!
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
O clipă
Ochii mei obosiți
torc alene lumina
după ce și-au vindecat
așteptările...
Doar în ispitiri de zbor
se mai pierde somnul
fluturilor
liniștind singurătatea
în umbra firului de iarbă.
O, de-aș putea să-ți fiu cântec
într-un ungher de suflet,
aș priveghea toate anotimpurile
să înflorească în trandafiri.
Și aș uita să plâng.
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În zorii zilei
E răcoare pe câmpuri; ploaia ușoară s-a oprit;
Culorile primăverii pipăie împrejurimile.
Heleșteul e plin cu pești țopăitori;
Tufișurile se-apleacă încărcate de cântecele sturzilor.
Florile și-au spălat în rouă obrajii pudrați;
Ierburile muntelui își înclină taliile.
Lângă liziera de bambus, luat de vânt,
Un petic de nor se îndepărtează alene.
poezie de Li Bo ~ Li Po, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!