�tefan cel mare

Cântecul cel vechi al Oltului

Vine, tată, Oltul mare;
Malul stâng de-abia îl zăresc.
Las să vie Oltul mare,
Că, români de când trăiesc,
Oltul tot la piept ne are
Şi-i al nostru şi ne ştie
Şi nu bate cu mânie
Malul cel basarabesc.
Vine mare, las să vie
Că ni-e sol dumnezeiesc.
Vine, tată, Oltul mare,
Brazi trăsniţi rostogolind.
Las să vie Oltul mare,
Căci tătarii-ncoace tind,
Dar li-e Oltul în cărare
Şi n-au inimă să-l treacă
Şi sperieţi se-ntorc şi pleacă,
Cu noi horă nu se prind.
Las să vie, că-i îneacă,
Neamul nostru mântuind.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de metafizică

e marea şi dincolo de mare
e moldova
şi dincolo de moldova
e voroneţul
cu albastrul ochilor mei
nu e chiar aşa de greu
de înţeles (?!) moldova
coboară după ce şi-a colorat apa
cu voroneţul cel albastru
cel metafizic
şoimul zboară în volte
dincolo de mare dincolo de râu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de mare

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Inima mea-i dusă, s-a pierdut în zare;
O singura cale urmăresc sub soare
Gândurile mele, dincolo de mare.

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Rândunica-n volte ca un nor dispare;
O, pasăre ferice,-n albastra depărtare,
Ca şi tine, vreau să zbor dincolo de mare!

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Sunt inimi calde şi-oraşe pline de splendoare;
Eu nu-s acasă-aici, aici nu am stare;
Inima-mi plecată-i dincolo de mare.

poezie celebră de Thomas Love Peacock, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine este poet

Poet e cel care scrie poeme
şi cel care nu scrie poeme
poet e cel care se eliberează de legăturile lui
şi cel care îşi impune singur legături
poet e cel care crede
şi cel care nu reuşeşte să creadă
poet e cel care a minţit
şi cel care a fost minţit
poet e cel care are buze
şi cel care înghite adevărul
cel care cade
şi cel care se ridică
poet e cel care pleacă
şi cel care nu poate pleca.

poezie de Tadeusz Rozewicz, traducere de Claudiu Komartin
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hamlet cel bătrân

Precum şi domniile voastre
îl ştiam doar pe Hamlet cel tânăr
veşnic tânăr
dar – mare surpriză! – îl întâlnesc pe
Hamlet îmbătrânit
mai bătrân şi mai neputincios chiar decât Lear
din Lumea Shakespeare.
"La ce te gândeşti?" îl întreb.
"A fi sau a nu fi?" îmi răspunde Hamlet
cel bătrân
precum veacuri în urmă
răspundea
întrebând
Hamlet cel tânăr.

poezie de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet cu... Carul Mare

Există şi-n nefericire o grandoare,
Eşti mai frumoasă, când eşti tristă,
Şi cât tristeţea-n ochii tăi persistă,
Tu eşti mai dulce, mai convingătoare...

Îmi vine să te strâng de cingătoare,
Să-ţi dau o sărutare fantezistă,
Şi,-apoi, iubito, să te trec pe-o listă,
A fetelor nurlii, cu lungi picioare,

Pe care le-am avut în timp şi spaţiu,
La degetul cel mic şi la cel mare,
Iubindu-le vârtos, cu mult nesaţiu...

Iar dacă vrei cumva o confirmare,
Vino la mine, să citim Horaţiu
Şi să privim miraţi la... Carul Mare!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare poet

are dreptul sa fie un
eori cel mai mare poet
român de se naşte el are
dreptul sa fie şi alungat
cu pietre - cartea sa
care se-ntinde la obiectul de buzunar de bazar
apucă oarecum cu fineţe
cu degete moi
carnea sa - oare ce
vor crede unele triste
amante despre poetul nervos
care e
cum s-a şi demonstrat
cel mai mare poet?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinul de Dealu Mare

E grozav, o încântare,
Dar, ascultă ce îţi zic:
Când te-mbeţi cu Dealu Mare
Cazi şi-n şanţul cel mai mic.

poezie de George Budoi din Elogii vinului şi viei (21 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încredere

Nu cel mai ager câştigă cursa-n lunga luptă,
Nu cel mai puternic din izbânzi se-înfruptă,
Nu pentru credincios e graţia divină,
Nici pentru-înţelept harul de lumină.

Adesea, şovăielnice picioare
Ajung primele în poiană, la izvoare;
Iar cei care merg prin întunericul cel mare
Primesc primii-în suflet razele de soare.

poezie clasică de Henry Van Dyke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de mare [Beyond the sea]

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Inima mea pleacă colo-n depărtare;
Şi pe-aceeaşi cale vor fugi în zare
Gânduri şi dorinţe, dincolo de mare.

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Trece rândunica veşnic călătoare;
Pasăre frumoasă ce te plimbi sub soare
Aş zbura ca tine dincolo de mare!

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Sunt doar inimi bune, feţe zâmbitoare;
Dar pe-aici prin preajmă totul trist îmi pare;
Inima mea-i dusă dincolo de mare.

poezie de Thomas Peacock, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!