�mbr�care

De ce nu sărbătoresc Ziua Sfântului Valentin

Ea vorbeşte despre mine, cel de ieri....
cel care era întotdeauna
amuzant şi care-o făcea să râdă ore-n şir,
omul de care
s-a îndrăgostit,
acel om,
eu, cel de ieri...
nu eu, cel de azi...
Cel care, pretinde ea
(iar eu neg),
c-am devenit...
cârcotaş, încăpăţânat
şi partizan politic,
un om care ascultă radioul pentru a avea ce vorbi
şi care nu dansează niciodată cu ea pe vechile acorduri.
Omul care o asculta
pe ea, cea de ieri,
dar acum este mereu defazat –
ea cea de azi...
ea cea de azi,

[...] Citeşte tot

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daruri

Sunt zie, în care
Sunt strună,
Pe care se cântă
Discret
O muzică lină
Şi sfântă
Asemenea unui
Sonet.
Sunt nopti
Minunate în care
Vin îngeri
Cu care vorbesc.
Sunt zile în care
Fierbinte
Pe toată lumea
I U B E S C!

poezie de Dorina Stoica din Daruri (12 august 2008)
Adăugat de Dorina Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Draga Dorina! Navigand pe site-ul Crestinortodox am dat de aceasta adresa unde cu mult drag ti-am citit frumoasele poezii publicate, [...] | Citeşte tot comentariul

Eu sunt păstrătorul

Tuturor acelor care sunt păstrători:
Vă văd.

Cunosc greutatea
Lucrurilor pe care le păstraţi;
Ştiu munca invizibilă pe care o faceţi,
Muncă pentru care nu sunteţi plătiţi,
Pentru care nu primiţi concediu medical
Şi fără de care această lume n-ar exista.

Vă văd.
Şi vă salut.

poezie de Autor necunoscut – SUA, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În numele dorurilor

În numele dorurilor
din care se naşte cristalul.
În numele verbelor masacrate
din care se iscă berzele.
În numele tainei bătrâne
care uneşte muntele
cu cetaceele-amurgului.
În numele gustului pentru dezgust
care veghează-n adâncul nevinovăţiei.
În numele infirmităţii noastre
care se dă drept slavă.

poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn naţional sovietic

O, mare Stalin. O, lider al popoarelor,
Tu, cel care ai readus omul la viaţă,
Tu, cel care faci să rodească pământul,
Tu, cel care repui în drepturi prin secole,
Tu, cel care faci să înflorească primavara,
Tu, cel care faci să vibreze corzile muzicale...
Tu, splendoare a primăverii mele! O, tu,
Soare reflectat de milioane de inimi!

poezie de A.O. Avdienko
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, mare, tu Stalin, frate cu Hitler şi cu alţi pigmei, voi care aţi robit popoare şi aţi executat milioane, [...] | Citeşte tot comentariul

Vis I

Pentru veşnicie, poartă nezăvorâtă,
uşă prin care să intri
să pot să-Ţi fiu,
vatră în care scânteia Ta
devine flacără,
foc nevăzut
care se-nalţă întors
fără să ardă,
cumpănă între Pământ şi Cer
având drept trunchi, Arborele Vieţii
în care sălăşluieşte Spiritul Tău –
liniştea s-o pot simţi, pacea sfântă
care nunteşte Pământul cu Cerul.

poezie de Olga Alexandra Diaconu din Năstrapa nevăzută (24 august 2008)
Adăugat de Olga Alexandra Diaconu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii care gândesc

Noi suntem oamenii care gândesc.
Am învăţat care este pantoful din dreapta
şi care este cel din stânga noastră; butonii
din faţă ai sacoului şi eticheta din spate.
Noi suntem oamenii care gândesc,
născuţi din părinţi erudiţi,
descendenţi din triburile
care odinioară culegeau şi vânau
dincolo de hotarele proprietăţii.
Acum, civilizaţi, ne terorizăm semenii.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde sunt cei care nu mai sunt?

Unde sunt cei care nu mai sunt?
Întrebat-am vântul, zburătorul
Bidiviu pe care-aleargă norul
Către-albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a vântul: Aripile lor
Mă doboară nevăzute-n zbor.
Întrebat-am luminata ciocarlie,
Candela ce legăna-n tărie
Untdelemnul cântecului sfânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a ciocârlia: S-au ascuns
În lumina celui nepătruns.
Întrebat-am bufniţa cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n întuneric
Tainele necuprinse de cuvânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va fi avut cu adevărat succes

Va fi avut cu adevărat succes cel care a trăit bine,
care a râs adeseori şi care a iubit mult:
cel care s-a bucurat de încrederea unei femei curate,
de respectul oamenilor inteligenţi şi de dragostea copiilor;
cel care a acoperit nişte nevoi şi care şi-a împlinit menirea;
cel care a lăsat lumea din jurul lui mai bună decât a găsit-o,
indiferent dacă asta înseamnă cultivarea florilor
sau scrierea unei poezii perfecte, sau salvarea unui suflet;
cel care a apreciat întotdeauna frumuseţea Pământului,
pe care a reuşit să o facă şi altora cunoscută;
cel care a văzut întotdeuna tot ce este mai înălţător în ceilalţi
şi care a dăruit ceea ce a avut el mai bun.
A cărui viaţă a fost o lumină;
A cărui amintire este o binecuvântare.

poezie de Bessie A. Stanley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărăganul

Bărăganul,
o glastră în care abundă din plin
flori-mărgăritare şi harul divin.
Bărăganul,
câmpia în care, printre maci şi ciulini,
credinţa şi pâinea au prins rădăcini.
Bărăganul,
e plaiul în care oaspeţi primim,
cu pâine şi sare, de când vieţuim.
Bărăganul,
e locul în care abundă din plin,
aproape de mare, al nostru destin.
Bărăganul,
e cartea în care cu mândrie citim
despre România Mare, la care nutrim.
Bărăganul,
e harta prin care în lume ieşim,
noi românii, poporul creştin.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!