Amuzante/comice despre sfarsit de an, pagina 2
Sfârșit la datorie
Ulciorul care acum crapă
- Recipient din lut divin -
N-a mers de multe ori la apă,
C-a fost mereu umplut cu vin.
epigramă de Gheorghe Șchiop din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea vorbei
Vă spun cu tot discernământul,
Pe scurt, aceasta-i epopeea:
La început a fost cuvântul,
Iar la sfârșit a fost femeia!
epigramă de Iulian Tănăsescu din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre fericire (După "Spre primăvară" de Șt.O. Iosif)
Voi divorța curând,
Nu-i raritate,
Va mirosi curând
A libertate.
Schimba-voi hoașca mea
Cu-o jună brună,
Că se răsfrânge-n ea
O lume bună:
Un chip așa senin
Cum nu găsești-
Prestează-amor divin...
De-nnebunești!
- Noi boli îmi dau ocol
Cătându-mi anii,
Iar bruna-n pas domol
Îmi toacă banii...
[...] Citește tot
parodie de Mirela Grigore, după Șt.O. Iosif
Adăugat de Mirela Grigore
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe dânsul îl căutau mai întâi după Prezident - a cărui urmă o aflaseră și în goana căruia porniseră călăreții - și l-au și găsit. Maiorul Gorjan, dând ușa de părete, intră cu zbirii săi în cancelarie. Polițaiul horcăie cu capul pe masă. Maiorul face patru pași mari și trage o puternică lovitură cu palma pe masă. Stan Popescu tresare cu ochii cârpiți.
Cine te-a pus pe tine aici? răcnește strașnic reacționarul.
Boborul! răspunde foarte răgușit republicanul.
Atâta i-a trebuit Reacțiunii! Când a auzit de bobor, a turbat: l-a și-nhățat pe Stan și, valvârtej cu el, drept la hanul Călugărului!
Așa s-a sfârșit cu Republica noastră! Așa Reacțiunea a sfâșiat cea mai eroică pagină a liberalismului român!
Ion Luca Caragiale în schița Boborul (1896)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Momente" de Ion Luca Caragiale este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
Geografia are patru mari eroi: Alexandru (care a dus influența greacă până la Gange), Marco Polo, Columb și Magelan. Dar eroul macedonian și-a putut realiza în mare parte scurta și uluitoarea carieră pentru că tatăl său îi lăsase moștenire toată forța militară și toată înțelepciunea Greciei, acaparate cu șiretenie de către el. Columb a descoperit o lume nouă, ajutat de frații Pinzon și de alți marinari spanioli, care, datorită așezării geografice a țării lor, cunoșteau mai bine decât toți ceilalți navigatori existența unor pământuri misterioase în largul oceanului. Magelan și-a văzut completat înconjurul planetei grație energiei lui Sebastian del Cano, care s-a priceput să ducă la bun sfârșit proiectul. Marco Polo n-a avut colaboratori. A fost un simplu neguțător genial, îndrăgostit de studii și de descoperiri, care învăța cu ușurință limbi străine și se adapta cu aceeași ușurință la diferite medii de viață. O minte vioaie, în stare să îndeplinească cele mai variate îndeletniciri.
Vicente Blasco Ibanez în Călătoria unui romancier în jurul lumii, volumul II
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui filozof pleșuv
Măiastră-i natura! În veci nu greșește,
Ci toate le pune la loc potrivit:
Deasupra o lună, sub care domnește
O noapte adâncă și fără sfârșit!
epigramă de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșit de iarnă, pe lac
Pe ghiața subțire, un ins pescuiește.
În van se agită pe mal salvamarul -
Pescarul așteaptă să-i cadă vreun pește,
Iar peștele-așteaptă să-i cadă pescarul!
antimetabolă epigramatică de Efim Tarlapan din Îngerii din cerul gurii... (2003)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
În secolul nostru s-a născut și s-a sfârșit un stat foarte interesant, pe care nu-i este permis unui istoric conștiincios să-l piarză din vedere. Voi să vorbesc despre Republica de la Ploești, un stat care, deși a durat numai vreo cinsprezece ore, a marcat desigur o pagină celebră în istoria contemporană.
Ion Luca Caragiale în Boborul (1896)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Pun puncturile și linie de sfârșit și, după ce Tomiță, vesel, m-asigură că n-a simțit nici ca o pișcătură de purice, îi citesc cronica. Confratele meu îmi mulțumește încântat; decât - pretinde să facem numai o foarte mică modificare la încheiere: în locul măselei, să punem credința. Conviu bucuros, și cronica noastră e trimisă la tipografie.
finalul de la Duminica Tomii de Ion Luca Caragiale (1909)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot într-un timp, colo departe, în haosul zgomotos al Bucureștilor, trecătorii puteau vedea un moșneag micuț, intrat la apă și scofâlcit, plimbându-se liniștit, cu acea liniște a mărei, care, potolită în sfârșit, vrea să se odihnească după zbuciumul unui năprasnic uragan. Bătrânelul se plimba regulat, - dimineața, de colo până colo pe dinaintea Universității - seara, cum răsăreau aștrii, de jur împrejurul Observatorului pompierilor de la bifurcarea bulevardului Pake, - șoptind mereu, cu un glas blajin, același cuvânt: "Vice-versa!... da, vice-versa!"... - cuvânt vag ca și vagul vastei mări, care sub fața-i fără creț, ascunde-n tainicele-i adâncuri stâncoase cine știe câte corăbii, zdrobite înainte de a fi ajuns la liman, de-a pururi pierdute!
Ion Luca Caragiale în Două loturi (1898)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!