Poezii despre nu pot sa dorm, pagina 2
* * *
Fermecătoare, fermecată,
Visând în miezul zilei știme,
Dormind mă vede lumea toată,
Dar somnoroasă nimeni, nime.
Cum vise mi se tot perindă
În față, ziua, uniform,
Cum noaptea lenea mă colindă,
Nu dorm... Sunt umbră suferindă
Peste prietenii ce dorm.
poezie clasică de Marina Țvetaeva din Poezii (30 mai 1920), traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toți dorm
Tu îmi întinzi așternut,
eu aștern sub tine poieni.
Tu tragi draperia la geam,
Eu te învelesc cu noaptea de-afară.
Și, uite așa, suspendați
între cer și pământ,
între a fost și mai vreau,
coborâm încet spre trecut,
devenind pentru cei ce vor fi
doar dureroase legende.
poezie de Vasi Cojocaru-Vulcan
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a-nnoptat...
S-a-nnoptat încet cu-ncetul,
Luna vraja și-o îmbie,
Singur-singurel poetul
Bate ulița pustie.
La perdelele închise
Mai aruncă o privire,
Unde dorm atîtea vise,
Fermecate, de iubire.
Aiurit, apoi rămîne
Și cu ochii duși în lună:
Cîntecul cel nou, de mîne,
Tot mai clar în minte-i sună...
poezie celebră de Șt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O reprezentare a paradisului
e ceață pe munți
ca-ntr-o piesă cu Hamlet
într-un magic Elsinor...
lucruri pe care
va trebui să le scriu.
O reprezentare a paradisului:
satul bucovinean,
totul făcut cu bun gust,
casa și gardul
și verde pășune;
când oamenii dorm
vin îngeri din direcții necunoscute
să pieptene iarba pășunilor.
poezie celebră de Adrian Păunescu din volumul "Apogeul firii"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste simplă
Și deodată amintirile-mi pecetluiesc buzele
și deodată simt masca de piatră a sfinxului
și surâd cu buzele mele de piatră,
totul s-a întâmplat cu milenii sau cu cîteva clipe în urmă
și surîd chiar acestei dileme
și masca de piatră mi se lipește pe față
și n-o va mai smulge
decît pentru a arăta sfincșilor care dorm în deșert
obrazul meu viu
poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire!
Iubire, ești un curcubeu de sentimente...
Plouă în mine cu soare,
E secetă de vrajă,
Dar plouă în mine lumină
Când sărutul tău îmi înlănțuie sufletul.
Sunt un caleidoscop de umbre,
Iar furtuna mă soarbe în adâncul meu
Când pleoapa ta se închide.
Lasă-mă să dorm în irisul tău,
Să poată ploua în mine
Cu sentimentele tale!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce fel de tren
Ce fel de tren marfar ești tu
dacă ți-e trupul meu șină de carne;
Cel fel de măr ești tu
dacă ți-e ramură viața mea?
Eu locuiesc într-un tril
de privighetoare.
Dorm cu ceafa pe nota Do
și-mi încalț piciorul
într-un saxofon.
Du-te, îmi strigă ciocanul.
du-te,
du-te idiotule de cui de fier,
du-te;
Nu vezi că te bat în palma
unui crucificat?!
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plumb de iarnă
Ninge secular, tăcere, pare a fi mai bine
Prin orașul alb, doar vântul trece-ntărziat -
Ninge, parcă toti muriră, parcă toți au înviat...
Dorm volumele savante-n înghețatele vitrine.
Printre ziduri, peste turnuri depărtate,
Ninge cu nimic în noaptea vasta, ning bancnote -
Numai vântul singur plânge alte note...
Umbra mea se adânceste-n cartiere democrate.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ochii lui
Primește-mă, tăticule, să dorm la pieptul tău,
Zâmbește pentru mine și fii liniștea mea,
Tu nu îmi spui prea multe, dar văd că-ți merge rău,
O să vorbesc cu mama, să văd ce-mi zice ea.
Să nu renunți la mine, să stai, să mai aștepți,
Străine-n viața mea te rog să nu-mi aduci,
A ta va fi răsplata în lumea celor drepți,
Între tine și mama din nou de-o să mă culci.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somnolenți
Nu se va mai vindeca în veci
genunchiul acesta julit al lunii
împiedicat cu raze reci
de mine
Nici stelele acestea și julite
nu se vor vindeca în veci
căzute dintre infinite
pe ale mele raze reci
Vor sta cu toate-n alergare
deasupra ochilor ce dorm
când răsuceam la întâmplare
tot ce visam zicând că-i somn
genunchiul acesta julit al lunii
împiedicat cu raze reci de mine, de mine
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!