+mi-as +dori

Suflet smălţuit

Sunt
tardiva presimţire
şi vocea
somnului cosmic,

oprite la poarta zeilor.

Să fiu altceva,
dacă mi-aş dori,
nemiloasa viaţă
ar muri,

jucându-se

cu ultimele
imagini nescrise
de bunul meu Dumnezeu,

cu sufletul meu smălţuit,

[...] Citeşte tot

poezie de Lilia Manole
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat pentru colegi

Colegii mei iubiţi, vă dau un sfat,
Apoi gândesc că-i cazul să v-ascult...
Nu vă gândiţi că am să cad la pat
Cât fi-voi o "fecioară" de temut.

Nu-mi completaţi poeme pe cearşaf!
Voi, neîndemânatici şi cuminţi...
Cu pana mea eu vă voi face praf,
Căci nu accept nici vorbe, nici arginţi...

Nici cu umorul nu mă înţepaţi,
Căci vă voi descalifica cu scorul!
Vă rog, amici, în seamă să luaţi
Că ştiu să dau cam tare cu piciorul!

Nu-mi trebuie nici euro, nici lei,
Destul că-s o tigroaică ignorantă
Şi ştiţi, nu vreau nici lanţuri, nici cercei,
Nici de maşini de lux nu-s obsedată...

[...] Citeşte tot

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În prag de sărbători

Ce mi-aş dori să fiu acum?
Aş vrea să fiu eu Moş Crăciun;
Să vă pun daruri azi sub brad,
Să fiu colindul vostru drag
Iubirea mea cu voi s-o împart!
Ce mi-aş dori să dăruiesc?
Puţin din anii ce-i doresc
Bolnavi ce după ei tânjesc!
Să şterg tristeţi ce întâlnesc
Şi să le dărui alte vieţi;
Să împart părinţi celor orfani
Şi bucurii la cei sărmani.
Ce-aş mai dori acum să fac?
Să fiu al nopţilor blând mag,
Să vă aşez speranţe-n prag.
În dragoste să vă îmbrac!
Să cern Lumină peste voi
De sărbători!

poezie de Angelina Nădejde (23 decembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Din amintiri ce se destramă,-n amurgul vieţii, regăsesc
Mereu, parcă, o altă mamă, care, la vârsta mea, firesc,
Am înţeles ce se-ntâmpla, cum altfel ea mi-a apărut
Prin ochii şi prin mintea mea în timp ce-ntr-una am crescut ;

O văd şi-acum, ce vis frumos! la patru anişori ai mei,
Când o priveam numai de jos, tot agăţat de fusta ei,
Trebăluind cu bucurie, spăla, călca, şi-apoi bucate,
De-aveam impresia că ştie ca să le facă ea pe toate,

Dar când crescusem puţintel, făcând "cei şapte ani de acas'"
Fi'nd primul ei învăţăcel, şi "corijent" nu am rămas (!)
Eram convins sută în mie, şi cât de mult o admiram,
Că dumneaei mai multe ştie chiar decât eu mi-nchipuiam!

De-abia prin şcoală, eu boboc, ştiind ce-i prin abecedare,
Când mă lua ea de cojoc, aveam un semn de întrebare,
Iar pe la şaişpe, în liceu, ca mine cine mai era (!)
Ii răspundeam, şi cu tupeu, că nu e chiar cum zice ea,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vacanţa mare!

Dintre anii mei de şcoală
Alegând la întâmplare,
Mi-a plăcut, fără-ndoială,
Cel mai mult... vacanţa mare!

Nu aveam clipe s-aud,
De citit, de studiat,
Ori vreuna să asud
C-aş fi prins la copiat,

Cărţile, de le-atingeam,
Fin, cu deştele, un pic,
Se-ntâmpla când mă-ncingeam
La vreun poker sau şeptic...

Uitam zile ce-am chiulit
De la ore de poveşti,
Şi de şuturi ce-am primit
După meciuri pe Giuleşti,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mâine...

Dacă mâine ar fi sfârşitul lumii
Tot ar mai fi timp să citeşti o poezie,
Să priveşti o pasăre ciugulind la geam,
Să mănânci o savarină şi să bei
Un pahar cu apă rece, de izvor,
Să treci cu vederea impoliteţea altora,
Să asculţi încă odată Sonata Lunii,
Să-ţi aminteşti de vacanţele la ţară
Sau de vizita la Luvru,
Tot ar mai fi timp să priveşti către aştrii,
Arcturus, Vega, Albireo, Altair...
Cu puţin noroc vei putea să te bucuri
Chiar de câteva stele căzătoare,
(Care din ele o fi steaua ta?!)
Timp ar mai fi să-ţi faci planuri de viitor,
Care viitor?-o să mă-ntrebi,
Ei bine, viitorul acesta,
Până mâine mai e cale lungă...
Uite, ceasul abia a bătut ora zece,
(Nu, nu zece dimineaţa, ci zece seara)

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Mataringa (18 iulie 2008)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crâncen

De ce gându-mi este gol
Şi vocea-mi stă să piară?
Vorba mi-o ia mai domol
Căci dinţii se incleştară.

Mi-aş dori cuiva să spun,
În mine-ncep să urlu.
Fustrarea-n mine ce o cunun
Durere-n al meu suflu.

E tristeţea vehementă
Care greu suflet mi-apasă
Chiar mă doare a ta prezenţă
Mai bine a-i pleca şi lasă.

Nu mai vreau să vii la mine,
Singur, slab o să-mi propun
Trenul ăsta nu mai vine
Dragostea-mi nu mai supun.

poezie de Răzvan Percec (28 septembrie 2016)
Adăugat de Răzvan Percec
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă... pentru moş Nicolae

Moşule... îţi scriu şi eu,
Ca orice copil cuminte
Cu frică de Dumnezeu.
Nu că mi-aş dori ceva...
Este doar o rugăminte;

Am prea multe jucării
Să mai vreau acuma una,
Cred că ţi-au mai scris copii,
Tot cuminţi... dar mai săraci,
Care, sigur, n-au niciuna.

Şi niciuna nu-i stricată...
Parcă-s luate din reviste.
De prin alte ţări... plecată,
Mi-a trimis, destule, mama,
Dar sunt singure... şi triste.

Ca să-mi faci o bucurie...
Cred că şi tu ţi-ai dat seama,

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Violonistul Jones

Pământul vibrează într-un anume fel când ajunge
Acolo, în inima ta, şi ăsta eşti tu.
Şi dacă oamenii află că poţi cânta la vioară,
OK, cântă – şi asta este toată viaţa ta.
Ce vezi, întinse brazde tăiate de trifoi?
Păşune pe care calci îndreptându-te către râu?
Vântul adie prin lanul de porumb; îţi freci mâinile,
Juncanii sunt de-acum gata pentru iarmaroc;
Altădată auzi foşnetul de fuste în mişcare
Al fetelor când dansează la Little Grove.
La Cooney Potter, o coloană de praf
Sau un vârtej de frunze înseamnă secetă nimicitoare;
Mă priveau de parcă aş fi fost Red-Head Sammy
Pregătindu-se să intre în "Toor-a-Loor."
Cum mi-aş fi putut ara cei patruzeci de acri de ogor
Sau dori să am mai mult de atât,
În freamătul sunetelor de corn, cantrabas şi piculină
Stârnite în creierul meu de ciocârlii şi prigorii,
Şi de ţârâitul morii de vânt – şi de-ar fi fost numai atât.
Nu am pus niciodată în viaţa mea plugul în brazdă

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce greu îmi e fără voi...

Cândva... demult, am trăit drama,
Când i-am pierdut pe-ai mei, pe rând.
Au decedat tata şi mama...
E greu fără ei, pe pământ.

Când a murit, n-a ştiut tata
Să spună că el va pleca.
Într-un minut el a fost gata
Şi am rămas numai cu mama.

De rude, timpul ne desparte.
Eu, astăzi, sunt la casa mea.
De necazuri avem parte
Ne înnoptează liniştea.

Era-ntr-o vineri, dimineaţa,
Când soţul meu a deceat.
Eu am rămas doar cu speranţa,
Iar el va fi de neuitat!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Nedelcu din Cenuşa unui suflet! (2 noiembrie 2003)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!