Epigrame despre lďż˝saďż˝i copiii sďż˝ gďż˝ndeascďż˝, pagina 2

Lapte nu mai gustă fiii,
Nici bătrânii. Chiar şi dracul
Fost-a nevoit, săracul,
Să-şi înţarce-aici copiii!

Toate mamele din sat
În Italia-au plecat
Iar copiii, nu-i secret,
Sunt, cu taţii, la... bufet.

epigramă de Ion Cuzuioc (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să-şi creeze viitorul
Din casă-şi iau copiii zborul.
La unii însă, când se-nsoară,
Părinţii sunt acei ce zboară.

Copiii merg, de două-trei decenii,
La şcoală, din motive clar majore:
Părinţii lor, sătui de drăcovenii,
Să mai "răsufle", cinci sau şase ore!

Spun copiii şi părinţii
Că doar şahu'-i sportul minţii
Ce "trezeşte" chiar şi morţii
Când reflectă jocul sorţii!

Deşi îmi zic copiii nene,
Eu n-am preocupări vetuste:
Mai merg la pescuit sirene
Şi-s veşnic vânător de fuste.

Copiii, numai ochi la jucării,
Mămicile, cu ochii la copii,
Bunicii, ochi furişi către mămici,
Bunicile, cu ochii pe bunici.

Stau copiii şi suspină,
În momentele solemne,
Aşteptând, poate-o sa vină
Moş Crăciun s-aducă lemne.

- Copiii – zise cu blândeţe -
Îmi trec adesea pragul,
Dar sprijinul la bătrâneţe
Rămâne doar toiagul.

Cu năstruşnicii minori
Nu-s probleme serioase,
Când vor deveni majori
Au să "intre" ei... prin case.

<< < Pagina 2 >

+lďż˝saďż˝i +copiii +sďż˝ +gďż˝ndeascďż˝