Toate rezultatele despre +joc +de +cuvinte, pagina 2
Naiv...
... aștept, iresponsabil, mâine,
o nebunie în neștiut
-de parc-aș fi un câine
doar, lătrătorul mut-
neștiind despre cuvinte,
gol cap se năpustind,
naivitând cuminte
în trecerea fugară,
ce-ai crede-o veșnicie,
cum liniile-ntr-o gară,
la fel sperând să fie
și viața; nu un azi,
doar după, un amânat,
trecut, uitat să arzi...
un biet handicapat,
naivul neînștiințat...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumosul castel
Făcut-am castelul acesta
Fărâmă legând de fărâmă
Și-acum când e gata, prieteni
Priviți-l ce trist se dărâmă
Adrian Păunescu
-------------------------------
Își rupe din suflet zidarul
Punându-și ades temelie
Din nopțile albe, tiparul
Pe care singur îl știe
Poate că n-are de sus alte daruri
Și sapă de-o viață-n cuvinte
Mânat de himere, coșmaruri
Și-și vede de treabă-nainte
Își face mortarul, liantul
Și punțile lui se-ncovoaie
El știe ce-nseamnă neantul
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stil bombastic. La fiecare colț de frază, cuvinte mari, scoase la defilare.
aforism de Valeriu Butulescu din Noroi aurifer
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Daodejing (fragment)
Marele Drum se pierde:
Acum avem umanitate și justiție,
Au apărut prudența și cunoașterea;
Există cultivarea comportamentului.
Drumul despre care se poate vorbi
Nu este drumul permanent;
Numele care poate fi rostit
Nu este numele permanent.
Lipsite de nume au fost începuturile cerului și ale pământului;
Atribuirea numelor a fost mama miriadelor de creaturi.
Eu numesc mare ceea ce este indefinibil.
Indefinibilul îl numesc departe.
Departe numesc întoarcere.
Cel care este pururi fără dorință
Percepe partea spirituală a acesteia.
Cel care trăiește permanent în dorință
Percepe doar limita acesteia.
[...] Citește tot
poezie de Lao Tse
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regele Claudius: Cuvintele îmi zboară, iar judecata-mi rămâne mult în urmă. Cuvinte fără chibzuială, la cer n-ajung nicicând.
replică celebră din piesa de teatru Hamlet, Actul III, Scena 3, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stacan: Se-nțelege că e infamie. N-ai auzit cum a luat juvaericalele... (bea) Ei! m-ați plictisit cu mofturile voastre! Care e culmea calamburului? (tăcere) Să faci un măgar-ambur. (râsete) Ei! s-a încheiat cu jocurile de cuvinte. Tăceți toți și puneți mâna pe stacane, că am să vă cânt.
replică celebră din libretul Hatmanul Baltag de Ion Luca Caragiale (1884)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Am vorbit acum câtva timp despre un interesant studiu al d-lui Paulhan asupra "prostiei la om"; d-l Paulhan stabilește, după cum s-a văzut, că prostia provine mai cu seamă din pretenție. Nu mai încape îndoială că un zidar, care se ține de meseria sa și nu se amestecă în lucruri pe care nu le poate pricepe, nu se va expune niciodată a fi tratat de prost; din contră, dacă-și va exercita meseria sa cu conștiință și cu iscusință, se va putea cu drept cuvânt spune de dânsul, că e un zidar inteligent. Îndată ce însă zidarul nostru se va amesteca în cestiuni înalte economice și va căuta să le dezlege fără a fi dobândit mai înainte cunoștințele trebuincioase, cu alte cuvinte, îndată ce-l apucă boala pretenției, toată lumea va spune despre dânsul că e un "prost".
începutul de la Cuvântul "colectivitate" de Ion Luca Caragiale (1885)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lenea
Eu sunt Lenea!
Și-am venit la adunare
S-o reclam pe-o doamnă care
M-a făcut "Cucoană mare
Care n-are de måncare!"
Vai de mine! Ce rușine!
Ea să-și bată joc de mine!
A! Dar am uitat să spun
Că această doamnă care
Spală, calcă și gătește
Și... pe seama mea cârtește
Hărnicia se numește.
Vai de mine! Ce tupeu
Să îmi spună tot mereu
Să mă spăl, să mă-ngrijesc,
Părul să mi-l descâlcesc,
Rufele să le cârpesc;
Să gătesc și să fac patul,
Să învăț și să șterg praful.
Recunosc! Am dezordine-n sertare
[...] Citește tot
poezie de Alina Sorinela Didu din Călător în Lumea Versului (2 februarie 2015)
Adăugat de Alina Sorinela Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce anotimpuri, ce castele
Ce anotimpuri, ce castele
Ce mândrulițe zac în ele!
Ce anotimpuri, ce castele!
Și ce student cu studii grele
Mai dă examen la belele!
Trăiască Ea, beleaua mea,
Mai faină decât orice stea!
Să n-o doresc, zău, nu pot-
Căci pentru mine: Ea e tot!
O vrajă, da, ce s-a-ntrupat-
Și pentru Ea, eu sunt bărbat.
Ce? Nu-nțelegi fără cuvinte?
Privește, deci, și ia aminte:
[...] Citește tot
poezie celebră de Arthur Rimbaud din Ultimele versuri, traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Există două cuvinte care îți deschid multe uși: trage și împinge.
citat celebru din George Bernard Shaw
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!