Poezii despre dragoste de libertate, pagina 2
Vremuri râvnite
Eram copil, când limba mieilor înțelegeam
Și îmi păreau cele mai scumpe păpuși vii din lume,
Erau vacanțe lungi cu saci de amintiri de neuitat
Puși la păstrare acum, lângă comori din sfânta-mi bogăție.
Era pe vemea copilăriei mele,
Atât de ieftină și des găsită bucuria
Și-mi amintesc cât de săraci eram,
Că o păpușă din zdremțe de aveam,
Mă lăudam copilăros la toți copiii.
Acum nepoții noștri au de toate
Mă bate Dumnezeu să mint,
Dar tot mai des îi paște nemulțumirea, plictiseala
Și libertatea o înțeleg greșit.
Mâncam pe-atunci de foame poame acre sau nespălate din grădini,
Căci jocul nu-l întrerupeam ca să mânânc acasă,
Umblam desculță, plouată și dezbrăcată ca să mă călesc,
mă sfătuiau părinții
Eram sănătoasă și fericită alături de copiii din vecini
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (3 iunie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sa dori
Un dor sa nasti e greu
Eu te iubesc cum am iubit mereu
A ta dragoste nebuna
Si a ta strangere de mana
Si plec fara sarutare,
Te iert, dar si eu imi cer iertare,
Sa ma vindec de pacate
Cu mine le iau pe toate.
Si te las in libertate
Eu voi fi-n pustietate,
Tot cu dorul pentru tine,
Te iubesc ca azi si maine.
poezie de Daniela Pană
Adăugat de Daniela Pană
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Imitație
Aproape nimic nu se întâmplă,
între două înghițituri de vorbe;
doar un gând căzut în dezamăgire
renunță la el din lipsă de libertate.
Degeaba te răsucești absurd pe idee,
amarul îți umple gura cu sânge,
sărat, iute și greu de ingerat.
Ecoul împlinirii a murit departe,
s-a supărat pe fluturii din părul tău
alb de aripile obosite ale timpului.
Bolta din sufletul meu
e un tavan pe care se arcuiește noaptea,
în văluri de toamnă cu ultimile fulgere
din care-mi redobândesc lumina.
Îmi umplu memoria cu trecut
ca un nor încărcat cu ploi,
aștept dimineața să mă nasc iar
fără să repet plânsul acela bizar.
Vreau să râd cu gura plină, să surâd,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (23 septembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre libertate
O putere tainică, un vis frumos,
Personalizarea unor vieți realmente frumoase,
Oameni liberi, cu o conștiință neatinsă
De amintiri sau false preconcepții.
Libertatea individuală și colectivă,
Libertatea în veșnica lumină,
Exprimarea ei, în timpuri noi,
Vis, reverie și magie,
Timpul e oprit la doi,
Două ceasuri și visul se spulberă aidoma
Unei voci neatinse de El.
Stăpânire de sine, vis și liberare de expresie facială
E dominator al sentimentelor frumoase,
E dragoste și tainic vis.
Te pierd în lumina ochilor cu speranța
Că tăcerea ta mă va face mai blândă.
Nu cunosc timpul și fără tine visul mi s-ar spulbera,
Sunt prinsă în jocul neatins al inimilor pereche,
A inimilor frumoase și dulci,
Suferința aduce numai minciuna,
[...] Citește tot
poezie de Ileana Nana Filip din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nafură gustată direct, din prima rană
Praguri otrăvite în dragoste s-adună
Precum norii negri peste banala lună,
Focul iubirii arde-n suflet nesfârșit,
Uită ca să stingă incendiul lui cumplit.
Omul cât trăiește, trăiește să iubească,
Nu-i monedă calpă în pumn să ruginească,
Este un foc, o stare atât de minunată
Încât ne cucerește cu vraja ei de-odată.
Îți pui și întrebarea: pe cine să iubesc?
Am plâns pentru iubire și nu mai îndrăznesc!
Muza mea de-aproape mă va-nsoți la noapte
Să-i dau imbolduri noi, speranțe, libertate!
Respectul iar să fie înfiriparea nouă,
Flori de sentimente presărate-n rouă.
De nu cred în iubire, în a ei veșnicie,
Îmi pun inima-n palma de foc a poeziei
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet arestat
Veniți să-l judecați! Are zăbrele!
Mi-e sufletul în temniță închis!
Râzând, i-am pus cătușele prea grele,
De ale sale fapte m-am dezis.
Tăios l-am acuzat, prea des plângea
Pentru orice făptură trăitoare
Pe-acest pământ. Mâhnirea îl durea
De era om... sau animal... sau floare.
Că e prea trist, adesea îi spuneam...
Visam să râd cu el... sau să dansăm.
Însă și-n bucurie ne mințeam
Când el voia atât doar: să visăm.
Nu mă lăsa să-i uit pe-ai mei părinți,
Care demult spre Ceruri au plecat,
Mi-i amintea cu lacrime fierbinți...
Off! Nu era vreodată împăcat!
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Repere
Trăiesc imperceptibil doar printre puncte de reper
ce mi se dau încă; multe primite, neîntrebat de le prefer.
Nu am știut nimic -și-i despre mine- și niciodată nu voi ști
cum m-am născut, când am ieșit, intrat, venit și nici când voi muri...
Nici cel puțin de cât de bun am fost nu știu... sau cât de rău;
n-am calitatea să mă judec singur, altul mi-e călău.
Nu știu, oricât m-am pregătit -și cât m-am pregătit- de-am competență...
Până și-n dragoste cutume mi s-au dat... Și mi s-a luat din existență.
Mă uit pe cer 'ntr-o noapte, asta, într-o primăvară, după ploaie;
ce neînsemnat sunt, nici măcar un punct, nici cel puțin un licărit-văpaie...
Ce mult aș fi dat totul, m-aș fi dat pentru-a mă ști, pentr-o părere,
să știu mult peste timp, cândva, de voi fi parte din repere?...
Dar n-are rost să m-amăgesc, în fond sunt două emisfere
ce greu, ce greu le-am câștigat și-s primele ce-mi pierd, cele mai efemere.
Noroc că singur mi-am fantomele de libertate, mă strecor citindu-mi ere
ce-am moștenit și-așa-mi mai prelungesc pulsații de pulsar, în lungile-mi artere..
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sper
Sper ca într-o zi de mai apoi,
Să aflu cine suntem de fapt noi,
Să aflu taina lumii care ne-a creat
Și -mpăcată cu mine atunci voi fi
Când cu adevărat eu voi ști
Cine sunt de fapt, cu adevărat.
Sper ca acea zi să fie cât mai aproape,
Să nu trăiesc doar iluzii deșarte,
Să-mi îndeplinesc mie o mare dorință,
Cât trăiesc pe acest pământ ca o simplă ființă.
Sper ca adevărul suprem să se dezvăluie
Și lumea toată ca o vrajă s-o învăluie
Și-n libertate divină să trăim o veșnicie,
Fără vreo teamă că ne pierdem în neant,
Prin trecerea pe tărâmul celălalt.
Sper într-o minune nemaiîntâlnită,
Să facă lumea atât de fericită,
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Ganea (28 iulie 2022)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stranieri. Inimi nenormale. La cap
aha tot e bine aici în Olanda
te uiți pe geamul mașinii
care te zboară la muncă
și nu înțelegi nimic
din reclame și destinații
așa că mai bine
te uiți la mâinile tale tatuate de cicatrici
și e cu strângere de pumni
și e cu strângere de inimă
dar nu le înțelegi nici pe ele
cum morții ei de viață
te pot duce acasă în
cea mai grozavă și liniștită dragoste
ca apoi tot ele
să te readucă
în travaliul bolnav din străini
Olanda nu e tărâmul morilor de vânt
și al saboților pictați
e doar o țărișoară plată
[...] Citește tot
poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testamentul unui rege
Eu, Mihai întâiul, am trăit în dragoste de țară
Elena Mama mi-a vorbit de voi întâia oară
Un singur vis eu am avut întru eternitate
Să-mi port poporul în drumul lui spre libertate
Eram tânăr și România era într-o răscruce
Cu toată ființa mea eu am jurat pe cruce
Că țara am să pot să o salvez la greu
Doar cu credință în bunul Dumnezeu
Am fost forțat de comuniști să plec din țară
De refuzam îi ucideau pe tinerii de-afară
Am îndurat exilul, amarul și singurătatea
Departe de Voi și țara mea, am căutat dreptatea
N-am contenit de fel să vă iubesc
Doar pentru țară am putut să trăiesc
În fiecare clipă am stat și m-am gândit
Ce viitor avem de făurit
[...] Citește tot
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!