Replici despre doar te iubesc, pagina 2
Diana: Te rog, Luci, nu mă refuza, acceptă acest cadou din partea mea; poate fi talismanul tău norocos. S-ar putea să ai nevoie și de așa ceva în misiunea asta. Nu contează dacă-l vei purta sau nu, ci doar că va fi acolo, iar ori de câte ori îți vei aminti de mine, vei privi această fotografie și mă vei simți aproape; la fel și eu pe tine, fiul meu drag.
Lucian: Ah, mamă... Bine, am să-l iau cu mine și-am să-l păstrez cu drag, ca pe unul dintre obiectele cele mai de preț. Iar ca dovadă că-l prețuiesc, am să-l port. Tot aici va fi și mâine, în timpul lansării. Astfel vei fi foarte aproape de mine, ba chiar lângă inima mea.
Diana: Vai, dragul meu...
Lucian: Te iubesc, mamă! Te iubesc, nespus de mult.
Diana: Știu, scumpule... Și eu te iubesc. Tocmai de aceea mă împotriveam plecării tale, pentru că te iubesc prea mult, însă din aceeași cauză am acceptat în cele din urmă ideea, deși nu în totalitate. Dar ca de obicei, sunt din nou de partea ta.
Lucian: Mulțumesc, mamă.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nick: Maria, iubirea mea... Îmi pare rău! Sincer, îmi pare rău că m-am îndoit de tine, de dragostea ta! Te rog, iartă-mă! Poți oare să mă ierți?!
Maria: Nick, iubitule... Nicky... Bineînțeles că pot, prostuțule... Te iert. Atâta timp cât nu o să mai crezi vreodată despre mine că aș putea să...
Nick: Ssst... Te rog, nu-mi reaminti că am fost în stare să cred un asemenea lucru despre tine. Ce tâmpenie! Îmi pare rău! Nu se va mai întâmpla! Niciodată! Iar dacă s-a întâmplat acum, a fost doar din cauză că te iubesc. Te iubesc mult, mult de tot! Poate prea mult, prea mult... Nu aș putea trăi fără tine! Nu-mi pot imagina cum ar fi viața mea fără tine; probabil foarte tristă. Nu vreau să te pierd! Nici pentru el, nici pentru altcineva. Nu, nu vreau...
Maria: Nici n-o să mă pierzi, prostuțule!
Nick: Și mă vei iubi mereu la fel de mult ca și până acum?
Maria: Desigur, dragul meu. Ca și cum nu s-ar fi întâmplat niciodată nimic. Poate chiar și mai mult, dacă se va putea.
Nick: Mulțumesc, iubito.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Stai puțin! Ce-ai spus?! Am auzit bine sau nu?! Ai spus cumva că mă iubești?!
Lia: Da...
Lucian: Da; ce?!
Lia: Te iubesc... Dar...
Lucian: Deci, mă iubești, dar... Există un "dar"... Nu-mi place cum sună acest "dar", însă... Deci, mă iubești! Și în afara faptului că am obținut prietenia ta, am aflat și că încă mă iubești, cu toată existența acelui "dar"... Ce altceva mi-aș mai putea dori?! Mă pot considera norocos și fericit... Dar nu înțeleg un lucru! De ce m-ai refuzat totuși, mereu, cu înverșunare, în tot timpul ăsta? De câte zeci, sute sau mii de ori? N-am ținut socoteala...
Lia: Sute sau mii... Nu exagera! Te-am refuzat, pentru că... Pentru că...
Lucian: Nu te înțeleg! Încă mai ai secrete față de mine, deși... De ce?! Nu ți-am dovedit oare că sunt demn de încrederea ta?
Lia: Ba da, desigur. Nu-i vorba despre asta. Doar că... Te rog, nu fi prea insistent!
Lucian: Bine. Am să încerc să nu fiu prea insistent, pentru că nu vreau să devin cicălitor, enervant.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Luci, te rog... Aș dori să... Să plec acum.
Lucian: Tremuri... De ce? Chiar îți este frică de mine? Încă îți mai este? Și ție?!
Lia: Nu, nu chiar... Nu de tine.
Lucian: Nu de mine?! Atunci, de cine? Sau de ce? Off... Aș vrea să te cunosc mai bine, să-ți descifrez secretele... Aș vrea să te pot înțelege, dar nu voi reuși. Nu atâta timp cât nu ești foarte sinceră cu mine, pentru că simt că îmi ascunzi ceva. Doar că nu-mi dau seama ce... Dacă aș ști, poate ar fi mai bine. Oricum, așa cum sunt, bun sau rău, prost sau nu, indulgent sau exigent, modest sau lăudăros, arogant, tâmpit, idiot, indisciplinat, sau oricum ai considera tu că aș fi, sunt totuși îndrăgostit de tine. Asta-i sigur! Sunt îndrăgostit nebunește de tine! Și nu de acum, nici de ieri, sau de curând. Ci de ani și ani, de când te-am cunoscut. Te iubesc. Și chiar dacă nici acum nu mi-ai acceptat prietenia, m-ai refuzat din nou, nu contează! Eu n-am să renunț! Nu voi ceda! Am să fac tot posibilul să te cuceresc, odată și odată. Nu ca pe un trofeu, evident, ci să-ți cuceresc doar inima, dragostea ta. Deocamdată, mă bucur că ți-am spus și că știi... Că te iubesc! E totuși un început. Iar pe moment, mă mulțumesc și cu atât.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Deci, Luci, ce era atât de important, încât nu suferea amânare?
Lucian: Cu excepția faptului că te iubesc și că ți-am găsit jurnalul, iar astfel am reușit să aflu că, de fapt și tu ții la mine?
Lia: Păi, da; cu excepția acestor amănunte... Poți trece peste ele?!
Lucian: Cred că da; pot.
Lia: Atunci, spune-mi!
Lucian: Păi... Nu știu cum sau cu ce să încep.
Lia: De preferință, cu începutul.
Lucian: Cu începutul?! Bună idee. Păi, să vedem... În cazul ăsta, ar trebui să stabilesc exact care ar fi începutul. În mare parte, e vorba despre domnul To Kuny.
Lia: Ah, despre dânsul...
Lucian: Da, întocmai, despre dânsul. Ți se pare interesant sau nu?
Lia: Bineînțeles că e interesant!
Lucian: Încă vrei să pleci în oraș sau nu?
Lia: Luci, vezi bine că stau aici, cu tine, așa că spune-mi o dată!
Lucian: Desigur... Deci... Luna trecută, de 1 aprilie a fost ziua dumnealui, iar datorită tabloului în care i-am pictat chipul, mi-am amintit vag unele lucruri referitoare la dânsul; ți-am povestit atunci, imediat. Însă, în plus față de atunci, mi-am amintit multe alte amănunte. Spre exemplu, numele dânsului; pe când atunci îi știam doar inițialele, P. V. Acum îi știu întreg numele.
Lia: Serios? Și care ar fi acesta?
Lucian: Victor... Preda Victor!
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Să nu uit... La mulți ani, Lia!
Lia: Mersi, Luci, dar nu trebuia.
Lucian: Deschide-l, e cadoul tău, de ziua ta, din partea mea! Nu mi-l poți returna.
Lia: Ah, Luci... E minunat, dar nu-l pot primi.
Lucian: Ba da, pentru că ți l-am oferit din tot sufletul. Lasă-mă să ți-l prind, să vedem cum îți stă. Ridică-ți puțin părul, te rog... La mulți ani! Te iubesc! Atât de mult... Iar acum pot spune că inima mea e cu adevărat la locul ei, adică îți aparține ție, în întregime. Păstreaz-o pentru mine, te rog...
Lia: Mulțumesc, Luci. E foarte frumos... Și tare drăguț din partea ta, dar cred că ar trebui să mă retrag acum, așa că am să mă schimb, în rezerva mea.
Lucian: Nu, cum o să te retragi tocmai acum, când urmează partea cea mai interesantă? Trebuie să sărbătorim ziua ta!
Lia: Să sărbătorim?! Doar noi doi?! Și ceilalți?! Nu crezi că ar trebui să-i invităm și pe ei?
Lucian: Nu! Acum sărbătorim doar noi doi, fără ei. Iar împreună cu ei vom sărbători joi, când va fi cu adevărat ziua ta.
Lia: Ah... Bine, cum vrei tu.
Lia: Păi, ce fel de cavaler mai ești și tu?! Și ce fel de petrecere e și asta, oare?! Dacă tot m-ai invitat, pune muzica! Vreau să dansez, mai ales cu tine, maestre!
Lucian: Pun și muzica, imediat.
Lia: Păi, mai repede!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Eu nu sunt indispusă, dar tu încă pari a fi. Tot n-ai de gând să-mi spui ce anume te preocupă?
Lucian: Ah... Bine, am să-ți spun. Doar știi bine că n-am nimic de ascuns; mai ales fața de tine. Deci, în primul rând, ar fi blondul...
Lia: Blondul? Te referi cumva la tatăl tău?!
Lucian: Da, evident, acel blond.
Lia: Și ce legătură ar avea domnul Enka Iulian cu starea ta de indispoziție?
Lucian: Păi; mă gândeam la el, la calmul lui imperturbabil și-mi imaginam că-n astfel de momente mi-ar prinde bine și mie să pot fi așa, ca el; să am măcar un dram din calmitatea lui. În plus, deși nu-mi face plăcere să recunosc, mi-e foarte dor de el; cu adevărat. Mult...
Lia: Normal să-ți fie dor de dânsul.
Lucian: Poate... Probabil și din cauză că mâine, 15 octombrie, e ziua lui de naștere.
Lia: Deci, asta era; ziua dumnealui.
Lucian: Exact! Împlinește 57 de ani; blond enervant... La naiba! Acum devine și moș!
Lia: Luci...!!!
Lucian: Ce-i?! N-am greșit nimic! Chiar e blond, enervant și moș, dar... Îl iubesc mult de tot și mi-e tare dor de el; aș fi vrut să-i fi spus asta și când eram acasă, însă... Nu prea procedam deloc astfel.
Lia: Sunt sigură că domnul Enka știe că totuși ții la dânsul, în felul tău.
Lucian: Mda, în felul meu... Sper să știe; blondul meu cel enervant...
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diana: Ah, cred că nu te-am înțeles niciodată; nici acum nu reușesc să te înțeleg... De ce n-ai încercat să-ți refaci viața?
Traian: Ce-ar mai fi fost de refăcut, după ce mi-ai distrus-o tu?!
Diana: Încă ți-o poți reface și acum, doar n-ai nimic de pierdut, nu e deloc târziu; ești tânăr... N-ai decât 39 de ani, ești director, chipeș, înstărit... Ce aștepți?
Traian: Chiar n-ai înțeles nimic! Niciodată... Cum crezi că aș putea manifesta interes pentru vreo altă femeie? N-ai priceput că tu ai fost totul pentru mine?
Diana: Traian, eram niște copii pe atunci; mult prea tineri pentru a înțelege unele lucruri. Îți puteai însă întemeia o familie, mai târziu...
Traian: Fără tine? Crezi că ar fi fost posibil?
Diana: Da; de ce nu? Meriți să fii fericit.
Traian: Dar n-aș putea, pricepe odată!
Diana: Nu, nu pricep; ce te reține?
Traian: Tu... Mă doare amintirea ta, răul pe care mi l-ai făcut... Cum crezi că aș mai putea avea vreodată încredere oarbă într-o altă ființă gingașă, cu chip înșelător?! Ai ucis în mine totul! L-ai preferat pe blondul acela, cu care încă ești și acum...
Diana: Da, l-am preferat, pentru că-l iubeam și încă îl iubesc. Eu eram prea mică, iar el... Era pentru mine omul ideal, mai mare, cu o situație stabilă; îmi putea oferi siguranța materială și liniștea unui cămin. Avea un serviciu bun, stabil...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stela: Foarte bine, frumosule! Așa e corect. Poate că trebuia să ne fi făcut mai demult aceste promisiuni și astfel nu mai făceai toate aceste nebunii.
Lucian: Poate că... Nu mai contează ce-ar fi putut fi și ce nu. Nu putem întoarce timpul înapoi, pentru a îndrepta cele deja trecute. Important e ce va fi de acum încolo. Și v-am promis că de acum încolo nu se va repeta nimic de genul acesta! Asta pentru că aveți în continuare încredere în mine și doriți ca tot eu să rămân comandantul vostru. Și vă promit că doar acest lucru se va schimba în comportamentul meu, adică va fi o schimbare benefică, sper. În rest, putem păstra totul așa cum este și cum a fost. Adică, tot prieteni suntem, tot astfel ne vorbim, eu tot nu vă voi da ordine directe, stricte, mereu am să vă ascult și voi ține cont de sugestiile voastre. Vă mulțumesc pentru răbdarea de a mă fi ascultat, vă respect și vă iubesc pe toți, dragii mei colegi! Sunteți minunați! Și nu știu ce m-aș fi făcut fără voi... Atât am avut de spus. Acum vă puteți retrage. Consider că ați stat destul cu mine. În plus, nu mai rezist nici eu! Gata, oboseala își spune din nou cuvântul. Chiar trebuie să mă odihnesc... V-aș conduce până afară, la cercul colorat, dar mi-e imposibil! N-aș fi în stare să revin în navă. Doctore, consider că efectul somniferelor a trecut deja complet, dar oboseala a revenit în forță, deci, sper că pot dormi acum.
Stela: Normal, frumosule, chiar trebuie să te odihnești. De putut, sigur poți, fără nici un risc.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eugen: Și atunci, mama lui Luci, Diana... Nu mi-aș fi închipuit vreodată că ai iubit-o.
Traian: Am iubit-o?! La naiba! Încă o mai iubesc, Eugen! Enorm... Ca un nebun... Înțelegi acum de ce nu m-am căsătorit niciodată? Din cauza ei, desigur, altfel, n-aș fi avut nici un motiv.
Eugen: Dar a trecut atâta timp de atunci... Ar fi trebuit să-ți refaci viața, să nu rămâi singur...
Traian: Nu, fără ea n-avea nici un rost; n-aș fi putut. Știu; lumea e plină de multe alte femei frumoase, nu e ea singura, dar pentru mine nici nu se pune problema alteia.
Eugen: De ce?!
Traian: De ce?! Pentru că eram mult prea îndrăgostit de ea, din cauza asta. Și încă mai sunt. Nu reușesc să mi-o scot din minte... Poate că dacă n-aș vedea-o zilnic pe aici, prin Institut... Dar nu, nici așa n-aș putea-o uita sau înlocui cu alta... Mi-e imposibil!
Eugen: Dar ai avut o relație cu ea atunci.
Traian: Aș, relație... E deja prea mult spus. Amândoi eram mult prea tineri, naivi, visători, niște copii. În plus, ea nu mă iubea deloc. Eu, desigur, mă aflam la polul opus; eram în stare să-mi dau viața pentru ea. I-aș fi pus lumea la picioare, aș fi mutat munții din loc; aș fi făcut orice pentru ea. Se pare că nu era de ajuns. L-a preferat pe blond și încă îl preferă, tot pe el. Pe atunci nu doar ea, ci și mama ei, doamna Dana Dragomir. Eu ce eram?! Doar un elev al Institutului. Ce-i puteam oare oferi fiicei dânsei? Mai nimic! N-aveam casă, n-aveam mașină, n-aveam bani. Nimic... S-a împotrivit categoric unei relații între mine și fiica ei.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!