+de +la +tata +la +fiica

Cântecul I

Păn Vlad Vodă pe ţigani armează,
Asupra lor Urgia-întărâtă
Pe Sătana, ce rău le urează,
Întracea luându-ş' de drum pită,
De la Flămânda pleacă voioasa
Ţigănimea drept cătră-Inimoasa.

Musă! ce lui Omir odinioară
Cântaşi Vatrahomiomahia,
Cântă şi mie, fii bunişoară,
Toate câte făcu ţigănia,
Când Vlad Vodă îi dete slobozie,
Arme ş-olaturi de moşie,

Cum ţiganii vrură să-şi aleagă,
Un vodă-în ţară ş-o stăpânie,
Cum, uitându-şi de viaţa dragă,
Arme prinsără cu vitejie,
Ba-în urmă-îndrăzniră ş-a să bate
Cu murgeştile păgâne gloate,

[...] Citeşte tot

cânt de Ion Budai-Deleanu din epopea Ţiganiada (1800)
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anabelle

Când te-am văzut, erai doar o copilă,
Iar eu bravam, ca un adolescent rebel
Oricine înţelegea pe rază de o milă,
Că m-am îndrăgostit, de tine, Anabelle.

A urmat o vară exact ca în poveste,
Nu-mi venea a crede că sunt eu acel,
Ce te ţine-n braţe şi cald îţi şopteşte:
- Te iubesc, te iubesc nespus, Anabelle.

Te sărutam şi te sorbeam din privire,
Pe seară în parc îţi scriam un rondel,
Iar razele lunii ne erau mângâiere,
Tu eşti a mea muză, te ador, Anabelle.

Într-o dimineaţă cu uimire-am aflat
Ce soartă ostilă ne-aşteaptă, Anabelle,
Că bunul tău tată, un ilustru diplomat,
Recent a fost numit consul în Seychelles.

[...] Citeşte tot

poezie de Alex Dospian (aprilie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor nesfârşit (Iuliei Hasdeu)

Infinitul de acum îţi este casă,
Urzind poveşti, de tânără mireasă,
Lăsata-i viaţa pentru a fi cu îngeri
Inimi zdrobite, zile doar cu plângeri,
Au mai rămas părinţilor distruşi

Himere în ceaţă apar, dar sunt intruşi.
- "Aşteaptă-mă, te rog "- abia şopteşte mama,
- "Şedzi puţin",- strigă mai tare tata
Dor nesfârşit, numai durere
Existenţa lor de acum e o tăcere.
Un chin nespus pe ei uşor i-a stins

Rămaşi în suflet cu un foc aprins.
Savantul a plecat încet, treptat
Să-şi întâlnească fiica, aşa cum a visat.
Toţi trei s-au reunit acum acolo
S-au reîntâlnit în lumea de dincolo.

poezie de Maria Besciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul mamă

Drag îmi e cuvântul tată,
Dragi mi-s şi nepot, nepoată,
Şi copil, şi fiu, şi fiică,
Cele de bunic, bunică.

Dragi îmi sunt şi frate, soră,
Socri, ginere şi noră,
Şi părinte, şi frăţie,
Unchi, mătuşă, soţ, soţie.

Dragi îmi sunt şi, bunăoară,
Verişor, şi verişoară.
Cel mai drag, de bună seamă,
Mie mi-e cuvântul mamă.

poezie de George Budoi din Părinţii şi copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (14 noiembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe tamisa

fiica mea e la londra
nu
ai vrea s-o-ntâlneşti
nu
ai vrea să te vezi cu fata lu tata
nu
ai vrea să tai ceaţa la braţ
cu
fiică-mea pre
fă
cută una
cu
pământurile foarte joase
de
pe tamisa
nu
meriţi atâta
or
oare de
ce

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fost-am eu...

Fost-am eu copil cândva,
Mama pâine îmi cocea,
Şi povestea cea de seară
Printre stele mi-o citea.

Fost-am eu copil cândva,
Tata fluiere-mi făcea,
Şi să fiu de cer aproape
El pe umeri mă ducea.

Fost-am eu copil cândva,
Satul încă mai trăia,
Iară casa părintească
Cuib de îngeri îmi părea.

Fost-am eu copil cândva,
Drum spre Domnul se podea,
Şi pe el apoi plecară
Tatăl meu şi maica mea.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Vîlcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru Alexandra

Motto:
"Orice înfrângere duce la dezastru."
(Betty MARCOVICI)

Tată, Mamă... voi sunteţi 112-ul meu
Să vă rugaţi la Bunul Dumnezeu
Să mă găsiţi în inimile voastre până
Lacrimile mele izvor fi-vor în ţărână!

Mamă, Tată... nu mă plângeţi c-am plecat...
Aveam aripi, aripi... vroiam să zbor, să zbor...
Iertaţi-mă vă rog, iertaţi-mă de orice ideal înalt,
N-am să mai plec... din inima voastră, a tuturor!

Tată, Mamă... spuneţi-le celor ce nu mă vor
De crinii albi ce ard în ruga îngerilor!
Tată, Mamă nu vă ştergeţi lacrimile vreodată
Strigătul meu se va auzi în miezuri de şoaptă!

Tată, Mamă... spuneţi la toţi din preajma ta

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Anton din Izvoare de iubire, Stăruinţa de A dobândi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajunul Crăciunului

... sau despre frumuseţea pierdută a copilăriei

Oraşul e în prag de sărbătoare
Din cer curg fulgi pufoşi şi diafani
La o fereastră stau privind în zare
Un tată cu fiica lui ca de cinci ani

Doar oameni trişti tatăl zăreşte
Decorul e întunecat, posomorât
Un beţivan sinistru tot răcneşte
Iar un nebun e groaznic de urât

Miroase sumbru a noxe şi canal
Sălbatic claxonează un descreierat
Maşini blocate, trafic infernal
Iar doi golani chiar s-au încăierat

Ce oameni veseli! E fermecător!
Pare-a gândi fetiţa. Ce sublim!
Beţivu-i pare un colindător

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Mihalcea (23 decembrie 2018)
Adăugat de Gabriel Mihalcea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secunde

Tată, schimbă o secundă a ta cu o secundă a mea,
Aşa te voi strânge o secundă la piept,
Voi trăi veşnicia pe care-o aştept,
Voi redeveni fiică a ta
Pentru secunda aceea care-ar conta,

Tată, întoarce albastrul spre mine zâmbind,
O singură clipă din infinit
Întoarce-te unde-ai pierit,
În noapte, în boală, oricând,
Întoarce-te iar pe pământ,

Eu simplă singurătate,
In lumea atât de străină,
Te iubesc ca o lipsă de vină,
Cu durerea lumilor toate,
Cu gândurile ei nevinovate,

Azi eşti sfântul la care mă-nchin
În genunchii lumilor mele,

[...] Citeşte tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motocros

tata obişnuia să numere zile era calculat refuza orice exces al tinereţii
cei şaptezeci de ani au venit peste el nechemaţi cu bolizii lor roşii
i-au răsturnat liniştea modestă
acum are timp să fixeze clipa aceea
când fiica lui nu exista iar el mergea pe motociclete conducând cu o singură mână
dând peste pietre din silicon peste fete care visau oraşe mari precum zanzinbar

tata râdea mereu cu părul negru intrat în ochi
vedea cartiere întregi crescând peste mirişti
şi simţea că pământul nu se mai învârte rotund
apoi s-a angajat era cel mai frumos muncitor de la fabrica de tractoare şi viaţa i s-a aşezat în palme ca steaua dimineţii subţire
am ştiut întotdeauna că tata este perfect şi
cerurile nu-i pot schimba măsura
de aceea eu nu am aşteptat feedback-ul minutelor

mai puţin măsurată decât tata am trăit la stânga dezordinii mele mentale
pe urmă am urcat în oraşul vechi repetând ca un figurant
textul milimetric luminând ca un neon
dar nici până astăzi nu am găsit demonii senili ai cuvintelor care să îmi strige că
tata nu mai este cu zilele lui precis numărate cu dorinţa de a vieţui într-un pahar precum un caşalot straniu

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!