Amuzante/comice despre Drum de viata alb, pagina 2
Cântul XXV
Era pe-un timp când drumul nu ne da
răgaz, căci soarele-n Vițel lăsat-a
al zilei miez și-n Scorpie-al nopții sta;
cum nu stă omul deci, când ne-ndurata
nevoie-l mână grabă-n mers să puie
și-orice-ar păți, de toate este gata,
așa, intrând și noi pe cărăruie,
mergeam în șir, urcând acea strâmtoare
ce-n lung înșiră ori pe câți o suie.
Și, cum întinde-aripi, dorind să zboare,
al berzei pui, ci, ne-ndrăznind să bată
din ele-apoi, le lasă să-i scoboare,
cu vrere-aprins-așa și-așa-necată
să-ntreb fui eu, până la gestul cum
îl face-acel decis să-nceap-odată.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
E oare viața atât de prețioasă ori pacea atât de dulce încât să merite a fi obținute prin lanțuri și sclavie? O, Doamne, nu îngădui așa ceva! Căci nu știu ceilalți ce drum vor alege, dar cât despre mine voi alege ori libertatea ori moartea.
Patrick Henry în Virginia Convention (23 martie 1775)
Adăugat de Irina Simion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câinele moare de drum lung și prostul are viață lungă.
aforism de David Boia (25 februarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Pentru pâine un argat
Răscolește vântul plaja
Morile, un semn de întrebare
Iau zenitul în spinare
A scumpit năravul glaja
Nu mai recunoști ținutul
Ploi acide cad târziu
În libații de candriu
Prăbușește-mă cu scutul
Peste toate doar un drum
Zăvorăște strașnic cercul
Străduiește-se, încercu-l
Dintre semeni care, cum
Pentru pâine un argat
Zilnic vinde rații, rații
Dintr-o viață fără grații
După cum a fost legat
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina pâinii
Lumina pâinii se răsfață
Pe drum de Golgotă și viață,
Tot răul vine ca furtuna
Și n-are zbor de totdeauna...
Se-adună Zmeii și se-nfoaie
Sub falduri vechi de vâlvătaie,
E ud zăbranicul pe rană
Și toată lumea mai dușmană...
Teroarea crește ca furtuna
Și n-are zbor de totdeauna,
Lumina pâinii se răsfață
Pe drum de Golgotă și viață...
Poeții lumii scriu poeme
Și plâng în râuri de blesteme,
Tot răul vine ca furtuna
Și n-are zbor de totdeauna...
poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Repetiție generală a ultimului drum
Cum vise și speranțe se nasc doar în zadar
Azi moartea o salut iar vieții îi pun belciug,
Visez un ultim show să-i las lumii în dar,
În dric blindat de sticlă și fără de coșciug.
Îmi iau coroane singur, din alea naturale,
Tocmesc și gospodine experte în colivă,
Invit vreo opt amante să-mi fie bocitoare
Iar la priveghi să-mi cânte neapărat o divă.
Și ne distrăm, și bem, jucăm desculți în foc,
În pauze concepem copii și epitafuri
Iar la crăpat de ziuă o luăm ușor din loc
Spre cimitir, solemn, soboruri și tarafuri.
Iar eu... ce stare de plăcere, ce-mplinire
Pilit și tolănit ca Ramses pe patul auriu,
Înconjurat de flori, condus spre nemurire,
În dricul cel de sticlă, defunct și totuși viu.
[...] Citește tot
poezie de Sorin Stoica (8 octombrie 2023)
Adăugat de Sorin Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine Toamna
Vine Toamna!
Încet se trece vara și verdele se moare
Grădina înflorită își pierde din culoare.
Mireasma florii piere,.... un abur în amurg
Cocorii albi în cârduri, încet, încet se scurg.
Un cuib pustiu, sub grindă, în curte la bunici,
Îi duce deja dorul, voioasei rândunici.
Iar sus pe hornul casei o barză agitată
Privește melancolic, în jur, ultima dată.
Din stână, de la munte, spre sat coboară-ușor
Țurcane albe, negre,... păstori cuprinși de dor.
Hărpărețele omizi fac ravagii prin livadă
Ordonate și "cuminți" au pornit a lor cruciadă.
[...] Citește tot
poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte - Poezii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea XXL (parodie după "Scrisoarea III" de Mihai Eminescu)
Un osman dintre aceia fără neam și fără limbă,
Ce mânat de vreri meschine patria ades și-o schimbă,
Se plimba matol, sărmanul, neținând cărarea dreaptă,
Scărpinându-și cu ardoare scăfârlia cea deșteaptă.
Dintr-un bloc fără ferestre o gagică se coboară,
După mutra rutinată nu părea deloc fecioară,
Mirosea a vișinată de-acum două primăveri
Iar surâsu-i (cu proteză) provoca la ochi dureri.
Osmanlâul, tip sensibil la atâta frumusețe,
A-nceput să facă zâmbre și pe-alocuri fețe-fețe
Și chiar dacă peste case, nesimțită, cădea bură
Pofticios privea la tipă, fermecat de-a ei natură.
Pipăindu-și marafeții, vru să-ngaime tandre șoapte
Cam ceva de genul: "Fato, unde vrei să dormi la noapte?"
Ea, văzându-i poticneala, gât de struț pe dată-ntinde,
Din cotlonu-i plin de zoaie, ca zvârluga se desprinde:
- Scoate euroii, nene, iar apoi în brațe-mi vino
Eu să îți alin hormonii, iară foamea-mi tu alino!
Hai, acuși se face beznă și apar la streșini stele,
Vin să-ți prezantez tariful plus serviciile mele!
[...] Citește tot
parodie de Rudy Valentino, după Mihai Eminescu
Adăugat de Rudy Valentino
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Maneaua (după "Doina" de George Coșbuc)
Maneao,
Oricând, de-apăs butonu'
Timpanul stai să-mi spargi
Și când ți se dă tonu'
Tu umpli uliți largi.
Și-s mândri rău, tembelii,
Când ești pornită-n boxe
Întreci cu decibelii
Oricare dintre noxe.
Că urlă țânci, cucoane
Zvâcnindu-le buricu'
Vibrând din silicoane.
Din șolduri dă bunicu'.
Gagici cu-a lor pornire
Se manelesc de zor
Și pui o stăpânire
Pe minți și capul lor
Le-nveți iubiri barbare
De verzișori, merțane
[...] Citește tot
parodie de Sever Purcia, după George Coșbuc
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Welcome to Romania!
După ani de viață-amară,
Prin stăini muncind cu spor,
M-a cuprins un dor de țară
Și de-al satului ogor;
Cum ajung, din avion,
Dracu' știe, de-un puhoi,
Cu Pandele, văru' Ion,
Ne-am trezit luați și noi
Până într-o piață mare,
Unde, toți strigau, nebuni,
"Jos guvernul, jos cutare,
Noi sunten aici stăpâni!"
Io, ca omul, după drum,
Fui cuprins de-o întrebare...
Nu-mi pica fisa nicicum
Ce-i atâta supărare?!
[...] Citește tot
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!