veste

Ne întâlnim

la tomberoane în seara asta
prietene să vii să ne întâlnim
nu ne-am văzut de câteva
zile
de autoizolare lângă ne
veste
nu prea bună că se prelungeşte
carantina cu încă o lună
de întâlniri la tomberoane
poţi ieşi cu şahul în punga
de gunoi sortat regulamentar
vom
juca o partidă şi ne acor
dăm
revanşa pe loc la tomberoane
jucăm un şah şi mai vorbim
că nu jucăm table pentru că nu avem
zaruri de aruncat la gunoi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Superstiţii imaculate

mi-a zburat o buburuză pe deget
ca şi cum mi-ar aduce o veste
că-mi vine perechea din lume
că nu-i totul doar o poveste

porumbel cu o ramură-n cioc
de sub ape apare pământul
o altă viaţă începe
femeie zămislită cu gândul

şi vin către tine sau vii către mine
cadranele lumii nu mai pot spune
limba busolei nu mai arată nordul
dar ne-ntâlnim copilă-minune.

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fărâmă de lumină

Smulg o fărâmă,
De lumină,
Din întunericul brăzdat
Cu fantasme ce animă,
Vise, sacadat...
Mă încearcă,
Bucuria unei trăiri,
Din buchetul iubirii,
Cu surâsul ce luminează,
Chipul brăzdat ades,
De emoţii, şi dens,
Cerul se înseninează,
Lacrimi de rouă le culeg şi le sorb,
Mă dezmiticesc dintr-un dor orb,
În al vieţii poveste,
... fără a da de veste...
Întunericul dispare,
Iubirea apare,
Pe aripi de primăvară,
Descătuşată de povara!

poezie de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Predilecţie

noaptea adorm cu lumina la pat
cu romantismul împăturit sub pernă
să ating în profunzime un vis minunat
departe de necruţătoarea beznă.

noaptea se activează aripile iubirii
şi zbor descătuşată de tristeţe
printre stele la miracolul nemarginirii
fântână de lumină şi de tinereţe.

beau rouă stelară şi mă spăl pe faţă
să fie primenit chipul în viitor
în cartea vieţii să fiu o prefaţă
veste a cuvântului nepieritor.

ştiu că am venit în lume să învăţăm
bunului Dumnezeu să ne încredinţăm.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împlinire

Te-ai strecurat în mine fără veste,
Că-aşa a fost să fie-o împlinire,
Cu vorbe-ai scris în inimă-o poveste,
Aşa precum se scrie în iubire.

În ochii-mi blânzi ai răspândit lumină,
Asemenea luminilor din soare,
Povestea care-ai scris-o e divină,
În mine răsărind încântătoare.

Iar eu citesc ca-ntr-o frumoasă carte,
În care s-au tot scris mereu noi file,
Rămasă-aci, tu nu eşti departe,
Când se scurg nopţi, iar după ele zile.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La fereastra mea

Un înger la fereastra mea bate
Ca să-mi spună o veste bună:
Că undeva departe,
Îngerii şi oamenii împreună se adună

Ca să vadă a cea minune
Care de mult a fost prezisă
Şi cu litere de aur
În cărţi vechi a fost scrisă.

Se va naşte un prunc
Într-un grajd cu boi
Ca să scape lumea
De necazuri şi nevoi.

Să ne bucurăm şi să-l slăvim,
Cât pe lume trăim,
Pe acest prunc divin
Cu sufletul de lumină plin.

poezie de Vladimir Potlog (13 decembrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duţu Toma

M-ai întrebat de-atâtea ori
Ce se întâmplă-atunci când mori...
Eu îţi spuneam, mai mult în glumă:
Nimic, suntem făcuţi din humă!
Cum, nu te-a mulţumit răspunsul,
Să nu mai dăm cu presupusul,
Tu ai urcat până la stele
Şi ai luat spusele mele...
Să-mi dai şi mie, dar, de veste
Dacă nu-i totul o poveste,
Dacă Acolo este soare,
Dacă singurătatea doare...

De nu găseşti vreo alinare
Să-mi faci şi mie o chemare!

poezie de Dumitru Râpanu (16 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezorier

Ce-am să-i aduc iubitei? Vai, ajunse
în mine umbra ei să se sculpteze
cu dulci firide şi conture treze;
i-aduc o pernă plină-ochi cu frunze.
Trezorier al toamnei, înc-o dată
în lume fug cu merele (şi-o fată)
cu ultima, din veacuri diligenţă,
vă las, se pare, palida-mi absenţă...
Ţin frunzele cu disparate serii,
bancnote mari, când ronde, când alunge
cu care-n copilie am ajunge,
republici am corupe şi imperii,
dar făr. de veste iarna ne străpunge
cu, sângerând, nervurile tăcerii...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu Eminescu-n gând

Luceafărul vine în nuanţe de grii
După ce atâţea ani credeam că n-o să vii,
Acum zilele au nuanţe purpurii
Ştiu că eşti tu şi te aştept să vii.

Poezia e firul ce ne leagă,
Că eu aştept de-o viaţă-ntreagă
Şi uneori mă port copilăreşte,
Că vreau să vină din cer o veste.

Poezii de fericire şi tristeţe,
Citesc cu plăcere şi politeţe,
Dorul din suflet e ultima privire
Şi uneori aduce multe suspine.

poezie de Eugenia Calancea (15 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul,propriul chip

Om, ce ai apărut în lume,
Ori ai plecat devreme
Timpul îşi lasă urme
El, prin noi aşterne...

Tic-Tac, sunetul de ceas
Care pare a fi grăbit
Tu ca om, plecat, rămas,
Oare chiar ne-ai socotit?

Nu lăsa ce ai în mână
Nici în suflet, nici în trup
Să te uiţi ca-ntr-o fântână
Ca pădurea către lup.

Tot ce va veni de-acum
Şi ce-ţi va da de veste
Iartă, nu te face scrum
Rămâi tu, o poveste!

poezie de Vlad Milon (12 august 2021)
Adăugat de Vlad Milon
Comentează! | Votează! | Copiază!