prima

Efectul mortal al alcoolului

Îmi amintesc şi-acum cu nostalgie,
Prin clasa cincea când s-a demonstrat
La ora ce-mi plăcea la nebunie
De-o profă, jos cu fesu’, de chimie,
Despre cât e alcoolul blestemat
De criminal, chiar cu economie:

A pus pe banca mea două pahare,
(În prima stam, că nu se copia)
Şi l-a umplut cu apă pe cel mare,
Apoi, pe cel micuţ, tremurătoare,
Cu ţuică de Văleni, cum mirosea,
De o sorbeam din cap până-n picioare,

Şi dintr-o cutiuţă mititică
A scos, ca să-l vedem, un viermişor
Vioi şi jucăuş (în viaţă-adică)
De îi purtam, săracului, chiar pică
Din gelozie, tot mişcând uşor
În mâna ei, nu zic ce bucăţică (!)

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima descoperire a omului a fost libertatea, a doua a fost apa, a treia a fost focul, apoi au urmat şi alte descoperiri care n-au făcut altceva decât să ridice preţul libertăţii. Dintre toate, doar săpunul a avut cea mai tristă soartă, unii nu l-au descoperit nici acum.

citat din Valeriu Armeanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romică (generos): Nu-mi trebuie nicio zestre de la taică-tu! Mă mulţumesc cu casa, căruţa, jumătate din turmă şi farfuria lui zburătoare...
Ramona (surprinsă): Farfuria? Eşti nebun? N-a plătit decât prima rată... Nu ţi-o dă. Mai bine se omoară!
Romică: Mare lucru! O farfurie zburătoare, la mâna doua. La ce-i mai trebuie?

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faustina: Fără îndoială, e un mare artist. Iubeşte florile. Puterea face din el un monstru! Iar eu îl iubesc... Cred că pentru prima oară iubesc sincer în viaţa mea. Monstruozitatea lui fără pereche trezeşte în mine porniri umane. Cred că are loc un transfer de energie. În măsura în care creşte bestia din el, simt cum moare diavolul din mine...

replică din piesa de teatru Dracula (Carnavalul durerii), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luni, 24 august 1654, celebrul matematician francez Blaise Pascal s-a aşezat la biroul său şi a compus o scrisoare către nu mai puţin celebrul său compatriot Pierre de Fermat. Când şi-a încheiat scrisoarea, nu ajunsese la trei mii de cuvinte, dar ea avea să schimbe destinul omenirii. Era prezentată acolo, pentru prima dată, o metodă prin care oamenii puteau prezice viitorul.

începutul de la Partida neterminată de Keith Devlin (2008), traducere de Anca Florescu-Mitchell
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Una din două

Citesc un op de geniu, transpus în româneşte,
Traducţie slăbuţă, dar (culmea!) premiată...
(Presimt că uluirea-mi naivă vă uimeşte,
De parcă văd prostie cu premiu prima dată...)

Lectura fiind gata (cu mare greutate!)
Conchid şi eu prosteşte, cu gândul tot la premiu:
Decât un mare geniu, tradus de-o nulitate,
Mai bine-o nulitate, tradusă de un geniu!...

poezie celebră de Efim Tarlapan din Antologia Cenaclului literar-artistic "Octavian Goga" (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joey: Tu eşti cel de care m-am îndrăgostit de două ori, Dawson. Prima oară de prietenul meu, băiatul împreună cu care am crescut. Şi a doua oară, după ce m-ai sărutat. M-am îndrăgostit din nou. Faptul că nu suntem împreună nu face ca sentimentele mele pentru tine să se schimbe.

replică din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine mai are ca noi, românii, prima carte de bu­cate scrisă de primul ministru al ţării (M. Ko­găl­ni­ceanu) şi de cel mai mare nuvelist (C. Negruzzi)? Dacă o citeşti, înlemneşti! Afli că la 1848, boierii mol­doveni mâncau languste ca la Paris, aduse în care cu gheaţă, pe care le plăteau cu bani de aur. Că se găseau şi scor­ţi­şoară, şi coriandru, şi nucşoară. Că făceau cra­pul îm­pă­nat cu ghimbir şi umplut în burtă cu capere. Şi tot aşa.

citat din Mircea Dinescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Test la prima noapte de dragoste

Oare genunchii n-au habar
de Strâmtoarea Gibraltar
de cântă ca doi nebuni
ascunzând parcă minuni

Oare sânii ştiu prea multe
de nu mai vor să te-asculte
şi ziua-n amiaza mare
se rotesc iar după soare

Oare coapsele-s nebune
cântec straniu duc în strune
când cerul îşi lasă brazda
şi pe stânga şi pe dreapta

Noapte unde te-ai ascuns
de nu dai niciun răspuns

poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins noaptea (13 februarie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tândală: Zău, dacă te mai înţeleg, Păcală!
Păcală: Ce nu mai înţelegi, mă rog?
Tândală: Tocmai ţi s-a oferit, a doua oară, posibilitatea alegerii: lumea sau raiul!? Şi tu, duminică, ai optat, iar, pentru prima!
Păcală: Bine, dar nu eu le-am aşezat faţă-n faţă: crâşma şi biserica!
Tândală:!?
Păcală: Da: din crâşmă poţi să ajungi acasă... Din rai nu s-a întors nimeni!

replici din Braşovisme de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!