Toate rezultatele despre poezie, pagina 19
Poeme de nea...
Să nu plângi, poezie, că te-am lăsat orfană,
Să-ți cauți o poveste, să-ți sprijine tăcerea!
Un zâmbet de prieten să îți așezi pe rană,
Să-ți mângâie tristețea și lacrimi și durerea!
Eu am rămas acasă și te aștept cuminte,
Doar gândul e cu tine și parcă nu-i prea mult,
Că nu pot, poezie, să te ascund în brațe
Și scâncetul albastru nu pot să ți-l ascult.
Să ningi frumos acolo, în luna vieții mele,
Așa cum ningi în mine, în fiecare vară,
Când te adun din ceruri, pierdută printre stele!
Eu am rămas acasă cu vara mea amară,
Să mă mai nasc o dată-n clepsidra nemiloasă,
Un fir de sare gemă, topindu-se de teamă.
Să nu fii, poezie, pe noaptea mea, geloasă!
E noaptea-n care versul în lacrimă-o să geamă.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre din Ninsori albastre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puntea
Mi-e dor de-o poezie bună
La care se ajunge greu
Iar oboseala ca arvună
Nu este-n sine,-un minereu;
Invidiez pe cei cu har
Că nu le pune nimeni frână
La tot ce-au scris și scriu. Măcar,
Că judecata se amână.
Dar e ca peste tot o lege
Pe care nu poți s-o ignori
Și cine-o calcă, se alege
Cu cea mai grea dintre rigori
Căci sunt, există. Nu se poate
Să fi murit toți cititorii
de poezie. Cum socoate
nu'ș care critic, apriori.
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce auroră, Miss...
În poezie, totul devine suflet și har
și gândurile-ți o iau razna spre Cer,
de dorul tău, te îmbeți... ce mister!,
care-i, oare, jumătatea plină-n pahar?
Starea de eu a Neantului ți-este soră,
lâncezești în veșnicie și în clar-obscur,
melancolia din ochi îți plutește-n azur,
uneori, Miss, eternitatea durează, o oră...
Timpul se-mparte-n mai multe răstimpuri,
din confuzia totului, înțelept, te desprinzi,
fluturi multicolori se-nmulțesc în oglinzi,
în poezie, iubirile, vai!, devin anotimpuri.
Ce vânt de căințe ades ne cuprinde,
Ce auroră, Miss, din urmă, ne prinde!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul și covrigul
Cred în tine poezie
din nimic zău m-ai creat
și de-atunci fir-ar să fie
nici poet nu-s nici bărbat
Din nimic zău m-ai creat
cred în versul tău de aur
chiar dacă m-arunci din pat
patul tău cel plin de lauri
Cred în mersul tău de aur
o de când fir-ar să fie
am încălecat pe-un taur
cred și-n mine poezie
Din nimic tu m-ai creat
și poet dar și bărbat
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 februarie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Calea vieții
Să faci din viață, poezie
Și dintr-o poezie, viață
Nu-i nici ușor, dar nu-i nici greu
Ca-n viață, totul se învață...
Mai greu e când apuci pe o cale
Și dai mereu tot de răscruci
Te uiți în față, te uiți în spate,
Și nu știi pe ce drum s-apuci.
Noroc cu Bunul Dumnezeu
Care cu grijă ne veghează
Ne ocrotește și ne ajută,
Și calea EL ne luminează.
Și-n totdeauna ne îndeamnă
S-avem încredere în noi,
Și să pășim pe drumul vieții
TOT ÎNAINTE, nu ÎNAPOI.
poezie de Mariana Simionescu (4 ianuarie 2011)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem cu ochi albaștri
azi am să scriu un poem
cu ochii albaștri ca și ai mamei,
cu gene lungi și buze cântătoare
m-a învațat unul să scriu
cică poezie și de atunci nu mă opresc
de unde dracu iei cuvintele îmi intreb
prietenul, prietenul meu Costel
cum care Costel? Costel ăla care scrie
poezie în toate limbile și dacă i se termină ia cu împrumut
și nu se oprește
că a făcut datorii mi-a spus mamaia lui
că și-a cumpărat casă și mașină și nevastă și copii
de-aia Costel scrie poezie
și m-a învățat și pe mine să scriu
ce dracu doar nu-s eu mai proastă
poate găsesc și eu măcar un editor să mă citească
și să mă publice pe un sait
agonia parcă îi zice.
azi am scris un poem
cu ochii albaștri și mă simt împlinită
[...] Citește tot
poezie de Valeria Tamaș
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renaști frumos, în poezie
Pe buzele tale apar fluturi
Cu aripile unse cu miere,
Când zâmbești, spui poezii,
Venite din steluțe de durere.
Blândețea îți rămâne și așa
O rază încărcată cu lumină
Iar dragostea ce-mpărtășești
Sămânță e, în clipa ei divină.
Mi-i oarecum să îndrăznesc
În aerul de maximă plăcere
Să-ți cer favoruri când tu spui
Că arzi doar în durere.
Ai fluturi pe buze de dor,
Inima-i amară și pustie,
Zâmbești, ca lumea să te vadă
Cum renaști frumos, în poezie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubind în tăcere
Îmi amintesc că-n acea seară,
Faceam planuri pentru viitor
Și te-am văzut întâia oară
Când mi-ai zâmbit nepăsător.
Gândind că zâmbetul-mi place mie,
Iubindu-te și păstrând tăcere,
Când eu citeam o veșnicie
Și-n visul meu multă plăcere.
Am stat în noaptea mea târzie,
Gândind la acea noapte întunecată
Să scriu din nou o poezie,
Tristă, cu-o lacrimă-necată.
Și nu știam cum să-mi strâng
O poezie nouă să compun,
Cuvinte multe aveam în gând
Și nu știam cum să le pun.
poezie de Eugenia Calancea (26 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am să mă-nchid în vers
Am să mă-nchid în vers să-mi fie bine
Să nu mai știu nimic - nicicând de nimeni,
Să mă acopăr toată cu o strofă
Să stau ascunsă-n trista-mi poezie.
Să nu trimiteți critici după mine
Caci mă găseasc în versul alb sau rimă,
Și mă ucid așa cum știu ei: bine,
Atunci când scrisul meu nu le convine.
Sau o să mă mut în rândurile unui necrolog
Și acolo o să stau fără de teama
Că m-or găsi;
Să dau lor socoteală
Cum și de ce sau care e mesajul?
Atunci când doar încerc să-mi pun
Fărâmele de suflet în simplă poezie.
poezie de Angelina Nădejde (17 iulie 2012)
Adăugat de angelina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Căutări
Îmi caut Muza, caut fără rost,
Iubita mea din timpul ce a fost;
Pe-un site e doar delirium tremens,
Găsesc doar Picasso când vreau Rubens:
Cuvinte-amestecate-n aliaj...
E poezie sau e alt limbaj?
Pierdut și trist mai rătăcesc puțin
Rugându-mă și-apoi zicând: amin.
În fine, caut, sper, am așteptări
Printre atâtea strofe și cântări.
Când, în sfârșit, cu mare încântare,
Găsesc o poezie de valoare,
Citesc rapid, dar când mă uit mai bine,
Observ că e semnată... chiar de mine.
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!