pe arges in sus de ion pillat

Slavă întru cei de sus

Vuieşte văzduhul, în noapte, de glasuri
Şi nori argintii ca şi spuma de mare,
Pe umeri plutind îngeraşii din ceruri
Pornit-au în mici legănări să coboare.

Sub clarul de lună, pe aripi de vânt,
Se lasă cerescul şi dulcele cor,
Şi lângă-adormitul--în ceaţă--pământ
Cu glas lin ca unda, el cântă uşor:

Cântaţi cu toţi slavă întru cei de sus,
Voi ceruri, daţi slavă cerescului zeu,
Ce-n haos iubire, iubind a adus!
Voi, munţi, pietre, râuri, cântaţi-i mereu!

Sunaţi şi voi cedri cu fruntea semeaţă
Acelui ce sfarmă blestemul şerbiei,
Şi face să fie şi-n iad dimineaţă,
Viaţă-aducându-i din nou veşnicie!

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur... (1926)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum la cer

Daca ar fi sa mor vreodată
plecand din viata asta complicata
lăsaţi-mi inima sa zboare
printre arcuşuri de vioare
uluci din garduri
rupte rânduri
dintre-ale mele surazanduri
lăsaţi-mi parul sa îmbrace
copaci golaşi si cârcotaşi
si sa chemaţi meseriaşi
sa are-n lung si lat pământul
pe locul unde-mi e mormântul
căci vreau sa cresc la primăvara
sa ies din nou ca nou afara
sa imi răsară braţe-n glie
si parul iarba ca sa fie
sa cresc înalt pana la cer
pe mine sa am scări de fier
si treptele sa fie multe
sa urce mult mai sus de munte

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Ristea Corneanu din Drum la cer (29 septembrie 2015)
Adăugat de Mihai Ristea Corneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pre-stanţe

Proconsulul şi doi supuşi
Cartagina şi Charta Gina
Luau cu împăratul cina,
Înconjuraţi de trepăduşi
-------

Pre-istoric animalul
Pre-vestea nu' ş ce eroare
Pre-cum mâlul de sub malul
Pre-supus un oarecare

Un pre-text nu-i o pre-lată
Nici pre-ludiul, un pre-lat
Când pre-miza pre-dicată
Se pre-tinde pre-dicat

Un pre-zis pre-destinat
Iar pre-vine şi pre-sară
Pre-condiţia pre-cară
De pre-ziceri în pre-sat

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu...

iarna plânge şuvoi de sus
e seară...
un răzleţ mănunchi de picuri
îndrăzneşte
în geam doar bate
în rânduri mici ca soldăţei
în mantii albe curg
de sus...

alunecă lumina cerului
în plete fulguite,
aer suflat din norduri
de gheaţă
spaţiul rarefiat în sărutări de pleaope
depune închis spre pământ
flori de suflete ce îngheaţă
tu, iubire,
alergi în alb văzduh
tresari în vânt de bucurii
aşterni chipul tău

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Thalasa

Arama rânjitoare a lunii sparge norii,
O voce străvezie răsună-n minaret,
În umbra pimentată palpită sicomorii,
Cu braţul peste mare adoarme un poet.

Potasice principii lovind topuzu-i gol,
Cu tensiuni rezolvă contactul noţiunii,
Cuprins de-o împietrire de antic discibol
Ridică fruntea-i cheală spre clarul disc al lunii.

E Thalasa, efebul de-origine-anonimă,
E Thalasa, aedul, adolescent prepus,
Îl stăpâneşte Eros cu vraja lui sublimă,
Şi minţile-i abstrage cum stă cu faţa-n sus.

Şi-acum, când de lumină un sentiment confuz
Se culcă peste lume ş-o-mbracă-n poezie,
Aedu-şi ia în mână spasmodicul topuz
Şi-azvârlă către stele stropiri de ambrozie.

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucăţi de fericire

Pe plita arsă de un foc nebun,
Bucăţi de fericire aromate...
De-o parte şi de alta, numai fum
Şi braţele micuţe, dând din coate...

Iar pe un scaun bântuit de vreme,
Cu mâinile în poală şi chip sfânt,
Blândeţea lumii dusă la extreme,
Într-o privire caldă şi-un cuvânt.

O lampă sus, deasupra unei mese,
O pâlpâire-a vieţii din cămin,
O amintire-a celei ce fusese
Icoana vie la care mă-nchin.

Ascult şi azi cum se anină focul,
Şi de-ale sale flăcări nu mă tem,
Mă fericesc că am avut norocul,
Să-mi iau din el cel mai frumos poem!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor de Primăvară

Mi-am udat inima cu lacrimi de bucurie
şi a înflorit mai frumos ca niciodată,
Culoarea ei regală, purpurie
îmi aminteşte de jertfă, de sânge, de Cer şi de Tată.
Mi-am adăpat sufletul din izvorul de amintiri
şi de binecuvantari, zilnic reînnoite,
A dat muguri de speranţa şi de doruri,
A crescut aripi albe, cu pietrele credinţei împodobite,
şi zboară sus, mai sus ca oricând
printre stelele promisiunilor împlinite,
spre glasul-ecou; Eu vin în curând,
contopindu-se-n Lumina Primăverii nesfârşite.

poezie de Marius Alexandru (16 aprilie 2023)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afara

E o meticuloasa respiratie, privita lung
Nu tine nici deArhimede, nici macar de plumb
E o usoara zbatere a lumii
Ce ma incanta

E cerul pictat cu nori, este
Si umbra se leagana prin vant
Si ma legan cu ea
In lumina

In fata e pustiu, e balta,
Licarii de sus s-au culcat in nori
Asa ca la plimbare ies astazi
Electroni

Si nu stiu ce ma mana cu ochiul
Dar sus e o pace, un mister cu unghiurile unei case
Si omul nu e, mort de mult, n-aude.
Zarea latra

[...] Citeşte tot

poezie de Irina Lunganu
Adăugat de Irina Lunganu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vei afla nicicând...

Nu vei afla nicicând
Ce haos adunat în chin
A fost în gând răsunet
Eliberat de zâmbet,
Ascuns de vorba sinceră şi simplă,
Tu ai văzut faţada îndelung clădită.
Curaj să fi avut să intri
În încăperi.
Jos, la parter, e-o cameră roz,
Pe-alocuri cenuşie.
Mai sus culorile-s mai clare
Şi încăperile mai pline
De amintiri, trăiri.
Iar unele sunt goale, întunecate
Te copleşesc.
Sus, la mansardă
Evident fără acoperiş
E-un pat
Să pot privi la cerul înstelat
Cu sufletu-mpăcat.

poezie de Mihaela Manole
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceasta nu poate fi

aceasta nu poate fi aievea
înfăţişarea e înşelătoare
o oarecare aşezare a coborât pe oameni
distanţa se măreşte de naşterea ierbii şi doare

toate vieţile au devenit la fel
între sus şi jos nu mai există doi
există doar unul
miezul nopţii e surd
ruptura nu-i lumină

pe această absenţă pedepsită de viaţă
ochii se lipesc de creier
cuvântul intră-n oglindă
şi uneori se face frumos ţintind luceafărul de sus
ieşind din tăcerea învelită în plastic

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!