paza buna trece primejdia rea

Nimeni nu iubeşte pe acela care aduce o veste rea.

citat celebru din Sofocle
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rea fiinţă e pârâtorul; veşnic şi pretutindeni cleveteşte şi învinuieşte.

citat clasic din Demostene
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoaşterea devine rea dacă nu ţinteşte să fie virtuoasă.

citat celebru din Platon
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feciorul de împărat a pornit ca primejdia, s-a dus ca pedeapsa lui Dumnezeu, s-a bătut cum se bate, cum numai el se bate şi, când în a treia zi au crăpat zorile, iarăşi a fost la curtea împărătească, sosind cu inima stâmpărată prin luptă şi cu ea plină de dor neastâmpărat să ştie ce şi cum, de când s-a dus! Hei! dar ce-auzi? ce văzu? îmi vine nici să nu mai povestesc când văd atâta răutate, atâta suflet fără milă, şi urâtă, şi supărăcioasă, şi grozavă treabă, încât nici nu se poate spune fără ca să răsufli o dată cu greu! Adică a fost aşa: în clipita când stelele se strâng pe cer, când feciorul de împărat era numai trei paşi de la poarta curţii, s-a întâmplat întocmai precum a fost zis Lăptiţa: doi feţi-frumoşi, feciori de împărat, unul ca altul, cu păr de aur şi cu luceferi în frunte. Dar era ca lumea să nu-i vadă. Vitrega, rea precum era în gândul ei, în pripă puse doi căţei în locul copiilor, feţi-frumoşi, iar pe copiii cu părul de aur şi cu steaua în frunte îi îngropă în colţul casei, tocmai la fereastra împăratului. Când feciorul de împărat intră în casă şi cercă s-audă şi să vadă, n-auzi nimic, ci văzu numai pe cei doi căţeluşi, pe care vitrega i-a fost pus în patul Lăptiţei.

Ioan Slavici în Doi feţi cu stea în frunte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie

Bătrânii spun că apa trece
Şi spun că pietrele rămân,
Dar lucrul altfel se petrece
Pe vechiul nostru glob bătrân.

Că piatra, orişicât de tare,
Se macină şi trece stând,
Iar peste trista-i măcinare
Doar apele rămân curgând.

poezie celebră de Mihai Codreanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie f.buna p/t concurs
Mersi Mult

Maică, nimic nu face mai mult pe lumea asta ca o inimă bună şi ca o vorbă bună. Să te gândeşti de o sută de ori când scoţi vorba din gură, că nu ştii unde loveşti cu ea.

Ileana Vulpescu în De-amor, de-amar, de inimă albastră (2005)
Adăugat de roxănel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prăbuşire

Ne prăbuşim pe zi ce trece în prostie
Plătindu-ne licenţele fără vreo probă
Numai cu bani ne luând examen, meserie
Să tăiem oameni, în halat dăm legi din... robă.

Ne prăbuşim pe zi ce trece-ntr-o minciună,
Căci şi omoru-i prezumat... inexistent;
Furt, tâlhării, bulău, 's purtare bună.
C-un plic negând... şi prezumatul e absent.

Ne prăbuşim pe zi ce trece-ntr-un pervers;
Nu e nevoie azi de cinste, de respect
Conduşi fidel de trădători pe sens invers
D-ideologie, crez, speranţă, fals adept.

Ne prăbuşim pe zi ce trece-n desuetul
Plin de pipiţe, nuli în pagini, pe ecrane,
De etalon cum prozatorul e poetul
Şi ţigănimi sunt seriale şi rromane...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsoarea

De prea multă vreme suntem în viaţă
ca să nu le ştim pe toate ale vieţii,
dar trece din când în când îngerul
şi deodată le ştim pe toate cele deodată
în timp ce le uităm deodată
pe toate cele deodată.
După aceea, cum e şi buna cuviinţă
geometria fulgului de zăpadă se mai schimbă în mâl
în timp ce Nilul
curge, curge, curge.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb, alb imaculat

Trece luminat
acel fermecat,
cu ochi clocotit,
cu ochi adâncit
de noapte săpat.
Şi trece el, trece
prin frunzele nopţii lăute.
De lance
mâinile străbătute,
în gloria nopţii,
în ape lustrale,
ca vâsle de aur
le poartă.
Lucruri sălbatice,
urgii amicale
îl înconjoară.
Şi acel fermecat
stă îngenunchiat.
Şi spune ceva,
murmură ceva,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Când Dumnezeu te are drag
Şi te ia-n paza milei sfinte,
Ca arme de-a lupta 'nainte
Nu-ţi dă nici pietre, nici ciomag -
Când Dumnezeu te are drag,
Îţi dă pricepere şi minte!

poezie din Mahabharata, traducere de George Coşbuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!