oua rosii

Te deţin

Te deţin în această nebunie
pe acest pat
în ultima noastră luptă de iubire
mă înfăşori în iasomie
în parfumul nou de aer
simt corpul tău
mâinile mă ţin
în întuneric
dincolo de respiraţie
mă înec între buzele tale
roşii ca focul
şi ploaia ne spală
ecoul şoaptelor
într-o noapte de păcat.

© Lenuş Lungu

poezie de Lenuş Lungu (23 iunie 2019)
Adăugat de LenuČ™ Lungu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Tortue Broasca Ţestoasă

La Tortue Broasca Ţestoasă
Făcu ouă lângă mare
Şi-l rugă puţin pe soare
Ca să i le încasează.

La Tortue Broasca Ţestoasă
Cu o carapace-n spate
A plecat puţin de-acasă
Ca s-aducă de mâncare.

Şi ieşiră din găoace
6 pui mici de ţestoase
Gri, micuţi şi mititei
Frumuşei, dragii de ei.

La Tortue Broasca Ţestoasă
Când se-ntoarsă ea acasă
În nisip se odihneau,
Puişorii o aşteptau.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Ele
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce-acrişor

De-oi fi urât precum Corbière,
Am suflet tandru ca Villon.
Să-mi dăruieşti, o, Madelon
Şi altceva decât o bere.

Oraş impur. Morocănoşii
Nori grei plutesc pe bolta ternă,
Să stingeţi unica lanternă.
Venus şi-a pus ciorapii roşii.

Când zorii s-or lipi-n obloane
Va fi o zi cu raze mici.
Cu puţin kohl şi cu creioane,
Par înşişi zeii măscărici.

poezie clasică de Philippe Chabaneix din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Nina Cassian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

New entry

în ultima săptămână
în care
am locuit pe o altă planetă - una
cu multă salată
verde, ouă de turturică şi limonadă - a
intrat în casă o bârnă
goală ca o vrăjeală pe dinăuntru
cu o familie absolut
tradiţională de şoareci în ea
(?!)
probabil nu bârna
a fost rozătoarea prin excelenţă
a desenelor mele
fără protecţie-n lungul
pereţilor căzuţi deja în uitare
dar
numai din punct
de vedere al tencuielii precare
şi liniei
mele tot mai puţin

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminile s-au stins

Luminile s-au stins,
Încă e soare,
Cei ce simt
Nu au nevoie de foc...
Lacrimile nu au glas,
Sunt doar un nebun negru,
Ce se visează rege,
Pionii doar aplaudă
Glasurile lor nu au ecou.
Petele roşii dispar,
Motivele gri rămân.
Eu te ador şi dacă mă cerţi!
Dar la final,
E gol sau umbrele?

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voievod ucis

Femei îngenuncheate şi-un cap bărbos pe tavă.
Al lui Ioan Cumplitul? Al lui Mihai Viteazul?
În zare, stol de corturi şi oameni fără slavă
Adapă cai focoşi, unde luceşte iazul.

Turbane roşii, coifuri şi suliţi. În ţărână,
Un leş umflat din care lupeşte se hrănesc
Dulăi. Deasupra, luna, rotundă ca o mână,
Înalţă-n peisaj alb buzdugan domnesc.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mare

Viţe roşii,
viţe verzi sugrumă casele-n lăstari sălbatici
şi vânjoşi asemenea unor plopi ce-şi
strâng în braţe prada.
Soarele în răsărit de sânge-şi spală-n mare
lăncile, cu care a ucis în goană noaptea ca pe-o fiară.
Eu
stau pe ţărm şi sufletul mi-e dus de-acasa.
S-a pierdut pe-o cărăruire-n nesfârşit şi nu-şi gaseşte
drumul înapoi.

poezie celebră de Lucian Blaga (1919)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de trecere

această corabie cu pânze roşii
n-a atins niciodată ţărmul.
podelele ei lustruite
de rotunjimea secundelor
trosnesc în flacăra molcomă
a asfinţitului.

catargele-i lungi s-au înfipt de atâtea ori
în pieptul dezgolit al înălţimilor.
furtunile au agonizat
împroşcând cerul
cu sânge albastru şi rece.

trase la indigo
câte păsări prin brazi
ca furtuna vor trece?!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strângând pipirig pentru acoperiş

Pipirig verde cu muguri roşii,
Frunze lungi aplecându-se-n vânt –
Amândoi în aceeaşi barcă
Strângând pipirig la Cinci Lacuri.

Am început de dimineaţă de la Insula Ordideelor:
Ne-am odihnit sub ulmi până la amiază.
O fată şi un băiat strângând pipirig.
La venirea serii nu adunaseră niciun braţ!

poezie de Autor anonim, China, sec. al IV lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au fost copii?

Privindu-şi nestematele roşii
Samsari păzindu-le nemiloşi
Copilul plecă cu dorul înghiţit
In sufletul lui senin, neprihănit

Mai are de aşteptat un infinit
Să guste ceva ce pare nepreţuit
De avaria adulţilor zăbrelit
Cu dreptul nedreptăţii consfinţit

Legilor ocrotitoare fanare
Avariei şi hoţiei-nfloritoare
Privirii copilului-ntrebătoare
Cei mari au fost şi ei copii,.. oare

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!