nemurire

Am să te scriu în versul de iubire...

Iubirea ta mi-a scris pe dor cu stele.
În amintiri mi-a scris cu jurământ.
Împarte-mi, Doamne, viaţa printre ele
Şi lasă-mi doar o parte pe pământ.

Din ceruri să privesc spre nemurire,
De pe pământ iubirea să-mi ascult.
Păstrează gândul meu în amintire
Şi-ai să-nţelegi cât te iubesc de mult.

Şi n-am să uit, şi n-am să las vreodată
Să se strecoare timpul între noi.
Din el, uitarea creşte neudată,
Iar timpul nu mai curge înapoi.

Am să te scriu în versul de iubire,
Să fii tu Ana versului zidit.
Poemul meu să fie mânăstire
În Edenul în care ne-am iubit...

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arhimedică

străină de impactul efectelor
pasărea
îşi leagă aripile cu lanţ de o inimă omenească
într-o lecţie de zbor îi trage în afară corpul
din adâncuri de ape tulburi
pavate cu pulberi de pe coifuri şi feţe de învingători
rămâne amprenta
unei statui de zeu al bucuriei
mai căutând încă fericirea pământească
în acele clipe ce strâng
tot posibilul

neostenit să-l reînvie
în ultimă instanţă e luat la întrebări
actul final un amănunt ţâşnit
din simţire
sau din întrebare
sau din sminteală
sau din naivitate
în febrile clipe de căutări în murire

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Tiugan din Colivia cu aripi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa mea întreagă

Aici încă o dată, buzele neuitate, unic şi asemenea vouă.
Am stăruit în apropierea fericirii şi în măruntaiele suferinţei.
Am străbătut marea.
Am cunoscut multe locuri, am văzut o femeie şi vreo doi-trei bărbaţi.
Am iubit o fată mîndră şi albă de o linişte hispanică.
Am văzut un cartier nesfîrşit unde se împlineşte o nesătulă nemurire de asfinţituri.
Am savurat multe cuvinte.
Am convingerea nestrămutată că asta e tot şi că nu voi mai vedea şi nici nu voi mai săvîrşi lucruri noi.
Cred că zilele şi nopţile mele sînt egale în sărăcie şi în bogăţie cu cele ale lui Dumnezeu şi cu cele ale tuturor oamenilor.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadare în noaptea eminesciană...

Vino seara la izvoare, valuri line curg albind
Când se prinde-n nouri Luna cu sclipire de argint.
Sânul alb să-ţi dezvelesc sub un ram de tei în floare,
Freamătul să mi-l astâmpăr din priviri rătăcitoare.

Lasă vântul printre sălcii să adoarmă flori de câmp,
Lasă dorul dus de ape, să fugim de pe pământ.
Şi vom sta în miez de noapte pe un colţ de nemurire,
Mândre stele de cleştare adâncesc a ta privire.

În lumini îngălbenite neguri albe se arată,
Sânul tău din sloiuri reci se aprinse dintr-odată.
Glasul gândului îţi desface duios plânset de vioară,
Geană blândă de suspine printre şoapte mă-nconjoară.

poezie de Ştefan Radu Muşat din revista Constelaţii diamantine (ianuarie 2017)
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de Eminescu

Luceafăr ce cutreieri prin lumea mea de vers,
Eu am făcut din tine un vis, un Univers...
Cu flori de tei, din lacrimi, tu singur ţi-ai clădit,
Prin literă şi lege, alt timp în infinit.

Pe lac, o diademă de lebede se-arată...
Eşti cânt şi nemurire, eşti lumea noastră toată!
Eşti viers! Şi-n măiestria-ţi, virtute şi lumină.
Tu ai rămas de-a pururi a lumii rădăcină.

Cad flori de tei... şi lacrimi... şi litere-lumină.
Ai devenit un astru, ţi-am plâns la rădăcină.
Te-ai înălţat Luceafăr. cât stele vom avea,
Cărarea vieţii noastre, mereu vei lumina...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului

Printre gânduri răsfirate
Pe o coală de hârtie,
Cu migală adunate,
Prefăcute-n poezie,
Prin idei împrăştiate
În ecoul desuet,
Cu metafore-mbinate
Creează mintea de Poet.

Dând iubire şi credinţă
Drumului ce l-a ales,
Dăruind a sa fiinţă
Unei rime, unui vers,
Adunându-şi în cuvinte
Bucurii, lacrimi, regret,
Trăiri sacre, doruri sfinte
Vibreaz-un suflet de Poet.

Acceptând a sa menire,
Căutându-şi al său drum

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muguri de vers

mă simt frumoasa din pădurea adormită
iele mă trezesc să mă cheme la dans
pentru sănătatea inimii am dat şi mită
iar pentru nemurire am plătit în avans.

pe-o pagină de univers pun sufletul meu
lumini mă ospetesc cu muguri de vers
alintul blând al lunii l-am simţit mereu
ferită nopţile de îngerul pervers.

o pagină de univers închiriez stingheră
tandreţea soarelui, s-o simt în piept
să schimbe în spectacol viaţa austeră
amprentând pământul cu pasul înţelept.

versuri mă hrănesc cu roade speciale
întinsă-s ca o coardă în sfere vitale.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumânare

Bătaia cremenelor inimii m-aprind făclie
Şi mă topesc din ceară, mă ard fir
Tot lăcrimând, mă curg, scurtez magie
Ce-am fost turnat... rămân o pată de-un parcurs-delir.

Doar fumul poate-a dat un nergru de culoare
Din tot ce ard, poate-am mânjit tavanul
Înalt la nesfârşit; oi fi în fondu' întunecat cel mare
Din care resclipesc noi aştri... luminând ebanul?

Misterul stă în boarea de-o nanosecundă
Când din fitilul stins e-un roşu-n tresărire
Sfârşind în palid gri, cenuşă, lăsând undă
Un dalb de firicel întortochiat... Eu, de-o amintire!...

Aşa de puţin pur dintr-un arzând traseu... o fire în nemurire...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Giuvaier

Fiori mă trec, explodez stele,
De cîte ori te văd trecând...
Devin nimic, un muribund;
Se pierd şi simţurile mele.

Eşti ca un vis de primăvară
Cadână din file de basm;
Am inima-n continu spasm
Când vii şi pleci, ca-ntâia oară.

Privirea-ţi gheţuri îmi topeşte
Ca-n zilele cu ger de iarnă.
Prohod de îngeri stau s-aştearnă
D-apari şi au primit de veste.

Eşti izuri fin mirositoare
Din porii ce-ţi emană simţuri...
Te-aş întrona pe veci, în jilţuri,
De-aş fi un rege, scumpă floare.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă şi ninge...

Plouă şi ninge,
Timpul întotdeauna învinge,
Rămân în viaţă
Doar spiritele care se înalţă.

Plouă şi ninge,
Iubirea se naşte, înfloreşte,
Apoi se prelinge în nemurire,
Dacă învinge.

Plouă şi ninge,
Jocul vieţii e ca o minge
Rostogolită sau înălţată,
Păcatele ei plătesc scump, apoi se iartă.

Plouă şi ninge,
Viaţa tuturor se prelinge,
Amintirile tezaur sufletesc se împletesc,
Batrâneţile înţelepţesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (8 ianuarie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!