mircea trifu

Cataractă

Încerc să-mi găsesc amintirile
Şi nu ştiu de ce o peliculă albă
Acoperă înţelesurile
Duminicilor visate,
Oamenilor visaţi atunci,
Prietenilor şi rudelor, ţigărilor fumate pe-ascuns,
Amiezilor petrecute la râu ascultând
Vocea pietrelor.

O peliculă albă, ca o
Cataractă a fiinţei, o orbire de-a fi...
Parcă n-a fost, de fapt, nimic, parcă m-aş fi născut azi,
Iar în urma mea am lucruri doar presimţite,
Năluci desprinse
Din zilele calde de vară ale cimitirelor,
Când aburi subţiri, desferecaţi din morminte,
Fac aerul să se-nfioare
De poveştile morţilor.

poezie de Liviu Mircea Goga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângând

Am revenit în satul meu natal plângând,
Unde mai am o palmă de pământ
Şi o căsuţă părintească nevândută,
Cu grădina plină de iarbă nepăscută...
Acolo m-am născut în urmă cu mulţi ani,
Părinţii mei, Dumnezeieşti ţărani...
Am ajuns acolo mai de dimineaţă,
Pe vecinii noştri nu i-am mai prins în viaţă,
Glasul părintesc nu-l mai ascult,
Sărmanii de ei, nu mai sunt de mult.
De aceea astăzi, sufletul mă doare,
Nu are cine să-mi pună întrebare,
Părinţii nu mai sunt, acum îi port în gând,
În satul meu natal, mă întorc plângând.

poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nimeni

Bănuiam eu că eşti aşa cum eşti,
Dar nu credeam să fii aşa cum eşti,
Tută masculină, fără scrupule,
Caricatură cu chip suspect de om...
Model unor simboluri al unei generaţii,
Eu am probleme cu defensiva limbii rămase
În faţa valului de prost gust,
Eu am probleme cu marele Eminescu
Pe care-l muşcă de marmura soclului toţi parveniţii,
Cu cei ce contestă valorile poeziilor unui Coşbuc, Vieru, Păunescu,
Tu, un nimeni, o virgulă strecurată de Pronie,
Între subiectul şi predicatul existenţei mele,
Mă simt atacat în simbolurile generaţiei mele,
Cea de calitate şi originalitate... Atât!

pamflet de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antigravitatie

Cărămizile nu mai sunt deloc cool,
În locul lor respir beton.
Pământul cântă
Dar toţi ascultă
Altceva.
Zilele de iunie sunt inamici
Cu grindină, furtuni
Dar şi furnici
Ce păcat,
Doar tu nu eşti aici!
Cine eşti tu?
Aleasă întrebare...
Nu am o poză,
Nu am nici măcar o iluzie,
Dar te privesc în fiecare seară
Cu-o umbră de regret amară,
Cu degetul fără inel,
Fără speranţe, totul e la fel?
Hai, râzi acum cu mine!
Pe lună totul va fi

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La tine în pungă!

Răsărit sau apus?
Toate pot avea numele tău
Dacă tu vrei...
Clipele le amanetez în rai,
Îngerii nu au nevoie de şpagă.
Florile se ofilesc în august,
Bucuriile sunt peste tot,
Pete de sânge caut,
Tu nu ai antidot.
Fotbalul te plictiseşte,
Mingea e prea rotundă şi oarbă,
Pietrele reci te aşteaptă
Să-ţi cânte un cântec
De iarbă...
Nu fugi până mâine
Când te voi prinde în gândul meu.
Speranţele mor ca un câine,
Primesc salutări, de ce eu?
Emoţiile ţi le las pe o foaie
Prea albă, pustie, absurdă,

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Captiv

Tu eşti salvatoarea în viaţa mea,
Umbra ta mă păzeşte de a nu cădea de pe o prăpastie ;
Când simt ca nu mai pot, şi la pământ mă prabuşesc,
Tu apari şi ma cuprinzi şi o nouă flacără în mine aprinzi.
Ai încredere, îmi şopteşti, sunt aici să te păzesc.
O desăvârşire simt, când cuvintele mă cuprind,
Simt că planez în bratele unui chip care după vibrez.
Aud o voce îndepartată care în vis de mult mă caută,
Mă strigă cu voce tare: deschide ochii odată!
Iar ochii îi deschid, şi în faţă vad numai un zid.
Încep să lăcrimez când vad ce vise iluzionez.
O disperare mă cuprinde, şi bine-nţeles o nouă zi fără a pretinde!

poezie de Rareş-Mircea Jiga (aprilie 2016)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărbătorile sfinte

Sărbători scăldate-n desfătare,
Ninse cu multă savoare,
Bucuria feliilor de iarnă,
Bucuria la mama acasă,
Crăciunul devenit delicios,
Decorăm, mâncăm şi ne bucurăm,
Savurăm fiecare mic detaliu,
Ridicăm cu toţii paharele,
Pentru multele bucurii mărunte,
Cadourile ne aşteaptă sub brad,
Surprizele ne aşteaptă la masă.
Cutiile cu cadouri dulci,
Câte ceva nou pentru unii,
Câte ceva îndrăgit pentru alţii,
Câte ceva rafinat pentru fiecare.
Farfuriile împodobite cu bunătăţi,
Cozonacul: savoarea din copilărie,
Sărbătorile vin cu felurite bucurii,
Să ne punem o dorinţă delicioasă!

poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rating TV

Se dau în craniu toţi şpagatologii,
Dar săpăturile le fac arheologii,
Azi, o mulţime de osanalişti
Se consideră experţi metodişti,
Ling podelele studiorilor arondate,
Pupând vulgarităţile în spate...
Pe agramaţi cu precădere îi împing,
Să aibă audienţă şi "RATING",
Avem democraţie, există libertate,
Să i se dea frumosului întâietate,
Fiindcă avem atâtea frumuseţi superdotate,
Nu sunt în niciun fel minoritate,
Să fie selectate pentru festival,
Ca să arate ceva universal,
Ceva de la facerea omenirii,
Ceva nestemat, miracolul iubirii,
Atrăgător, adormitor, aţăţător,
E universul lor înălţător,
Inspiraţie cvasidivină pentru poeţi,
Pentru ziarişti, cântăreţi şi unii interpreţi.

pamflet de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă de artist

Eu te-am inventat
şi-acum îţi rupi frumuseţea ca pe o pâine
în faţa tuturor,
eu te-am inventat - şi iată-mă agrafă măruntă
în părul tău aducător de toamnă.
Odinioară locuiau în tine iepuri de casă,
închideai ochii şi mi se făcea somn.
Astăzi călătoresc în tramvaie
aproape mi-e ruşine să scriu poezii
şi de mi-aş putea împacheta viaţa în lăzi
le-aş abandona la marginea oraşului
fericit ca un biciclist tânăr.

Şi iată ca-n basme îmi bate la uşă cititorul
în stelele contoarului electric
amintindu-mi că trăiesc,
tu nu vii
şi parcă zâmbetul prostesc din oglindă
îmi strigă-n locul tău:

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Dinescu din Fluierături în biserică (1998)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia rămâne ultima speranţă (Motto. Poetul este ultima speranţă. Mircea Eliade)

Poezia este ultima speranţă.
Pentru acela care mai crede în eul său.
Şi nu a uitat,
Cine a fost marele Orfeu.

Căci cînd a ieşit din infern,
Trecând printre morminte.
El a scris primul vers,
Cu cele mai frumoase cuvinte.

Şi cu glas melodios,
La harpa lui de aur,
A făcut din poezie un cântec
Şi din muzică un tezaur.

Mii de ani de atunci au trecut,
Dar poezia rămâne ultima speranţă,
Pentru acel care iubeşte viaţa mult
Şi nu are inima de faianţă.

poezie de Vladimir Potlog (12 martie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!