Poezii despre michelle rosenberg chemare, pagina 19
Au înflorit
Au înflorit gutuii-n soare,
Când pică cerul peste noi
Și peste-a trupului chemare,
Ce viețuiește-n sânii-ți goi.
Se-aprind lumini abia-nverzite
În ochii tăi nebuni de dor
Și de nostalgice ispite,
Pierdute-n firul de mohor.
Au înflorit și merii, iată,
Sunt plini de vise și culori,
Și n-or să uite niciodată,
Când te săltam de subțiori.
Culcându-te-n trifoiul care,
Încă și-acum ne mai ascunde,
Acea divină sărutare,
Ce-am pus-o, acolo, știi tu unde.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avalanșa de emoții
mi-e dor de copila din prima amintire
patos de viziuni ce constrâng veșnicia
infinități de clipe traversând prin fire
în sânul universului găsesc temeinicia.
pornesc o cruciadă pentru Luceafăr
punctul culminant a devenirii mele
vreau să-l seduc cu spiritul teafăr
e dominație divină rege printre stele.
irezistibila chemare răsună profetic
dă contur sonor clasicelor versuri
sărutări de îngeri eului meu luetic
speranță transcendentă prin universuri.
mi-e dor de mine copilul năzdrăvan
amintiri în lacrimi se scurg pe divan
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Freamăt solar
lutul patriei cântă în dulcele grai
capătă sublime forme pe roata de olar
oriunde îndrept ochii mă simt ca în rai
lumini mă-mbrățișează cu freamăt solar.
pe alei de vis întâlnesc fericirea
miresme mă învăluie purtate de vânt
raze de iubire își ning strălucirea
în inimă în suflet în sacru cuvânt.
călătoresc cu gândul între munte și mare
un izvor năvalnic murmură în mine
către mii de splendori am zilnic chemare
adun în palme rouă nectar din stamine.
destinul meu triumfă e demn de afirmare
în univers poetic pictat pe etamine.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urmându-l pe Sisif
bătrânețea e grea ca o tristă povară
urc muntele cu ea precum legendarul Sisif
dar se rostogolește ca piatra de moară
moartea râde de mine trecută-n catastif.
flăcări nemiloase ard amintiri în mine
blestemata țigare secunda face scrum
dar beau nectarul zilei cules din stamine
visul de împlinire spre cer îl îndrum.
ascult la miezul nopții a stelei chemare
cu strălucirea ei optimizez destinul
Cristos îmi este reazem crez de afirmare
în lumina-i sfântă estompez suspinul.
sufletul meu poartă iubirea în samare
din cerul veșniciei absoarbe seninul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Iubirea ce nu moare!
Iubirea ce mă bântuie!
Dar oare pot s-o numesc iubire?
Sau e doar cânt nebun, ori nebunie?
Să îndrăznesc să-i zic obsesie?
Sau nevoie într-o rătăcire?
Mai bine vrajă blestemată,
Pentru o....! pentru tine!
Sau o fărâmă dintre clipe!
O clipă-ncremenită-n ființe!
Ori o poveste scrisă-n verbe!
În versuri pentru muze!
Și unde duce toată această...!?
Cum s-o numesc?
Chemare dincolo de viață!
Iubire predestinată!
[...] Citește tot
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Construcții poetice
doruri au bătătorit multe cărari de viață
așa e soarta mea veșnic în căutare
de splendori și de lumini- sfântă povață
arborii mi-au transferat febrilă fremătare.
vântul și ecoul m-au însoțit pe munte
am cărat cu greu în spate rucsacul de vise
am trăit extaze cu razele pe frunte
strângând în conștiință fericiri promise.
la izvoare-am poposit cu o sete mare
în brațele naturii am fost răsfățată
și-am ascultat mereu a cerului chemare
să mă închin la sfinți am fost învățată.
Dumnezeu mă locuiește divină sublimare
karma mea credinței i-a fost încredințată.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri
mi-ai dat plecarea
am ales însingurarea
cuvintele se scurg și mor pe altar de dor
mă lovesc de treptele universului
la fiecare pas
atunci plantez flori
în asfaltul bătrân al sufletului
mă preling în mine
retras într-o incandescentă clipă
nu caut instinctul de a trăi
pe geam plâng frunze
cuvintele curg acum singure
uneori merg după mine
sângerând printre secole
mă ardea trecerea ta prin încăperile sufletului
strivit de gânduri, zac pe tăblia vieții
durea acut absența
atunci am țipat întâia oară
a chemare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Freamăt matinal
m-am trezit în zorii albi de catifea
senzualitate câștigată dintr-un vis
care alunecă ușor prin aburi de cafea
limpede curat departe de abis.
ochii înseninați de lumina blândă
aer de chemare și de freamăt pur
chipul care zâmbește-n oglindă
amintiri hoinare cuprinzând azur.
infinit de motive viața s-o ador
înțelepciunea care mișcă gânduri
mândria dureroasă a fiecarui dor
deschidere spre taine slove și lieduri.
lume drumuri străbătute pe aripi de cocor
cântecul vieții care trece prin ziduri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La cafeneaua literară
versul construiește podul dintre noi
astfel putem trece peste triste volburi
suntem vise adunate ca fluturii în roi
reparăm cuvinte și cerul cu scorburi.
în adâncul nostru suntem filozofi
procesăm idei în piuă de stele
am luat credință de la teozofi
un rai de speranțe freamătă sub piele.
versul este fericirea pe masa de scris
dulce chemare la cafeneaua literară
minuni din suflet avem de transmis
în urma noastră minuni să răsară.
din diferite colțuri versul ne adună
împletește raze în mândră cunună.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Estimp
Mesaje străpunse de chemare.
Luminată de vortexul clipei,
primăvara se scurge metaforic spre realitate.
Geometrizând cromatici muzicale,
selectează virtuți
în cutia de rezonanță a vitrinei albastre.
La vârsta de rouă a zorilor,
cotrobăi prin cuget
asaltând coala de hârtie
cu priviri pelerine.
Cu linia vieții dăltuită în palmă,
pipăi stampa cuvântului.
În periplul imaginii,
încerc să cobor bolta înspre glie.
Îngenuncheat pe cioburi de timp,
îi curăț izvorul pentru buzele de lună.
La susurul clopoțelului de vânt,
bat șaua câmpiei cu minimum de mișcări
să mă priceapă iarba.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!