mare om mare caracter

Doamna Oltea: Nu aşa, măria ta! Scrie numele tău de domn întru veşnicie!
Ştefan (zâmbind amar): Bine, mamă! Mai scriu un rând! (Scrie.) Sunt un pumn de pământ. (Rar.) Am luptat, am iubit, am visat! Io Ştefan cel Mare şi Sfânt! (Cade cortina.)

replicile de final din piesa de teatru Ştefan cel Viu, scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu: Poate că, dacă n-aş fi cunoscut-o, aş fi murit fără să ştiu cum este să iubeşti cu toată fiinţa. Acum a rămas în urmă un mare gol. Nimeni n-o să-l poată umple.
X: Lumea există pentru tine. Sunt sigur că o să găseşti aceeaşi lumină şi la altcineva.

replici de Dacian Nemeş
Adăugat de Dacian Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regizorul: Nemurire? Şi dacă totul a fost un vis? Iluzie născută din spaimă... Veşnicia trebuie să fie rece! Ce sunt eu, de fapt? Creator de spectacole? Demiurg cu sânge de iepure? Poate că sunt un nimic, ceva mai mare... Şi oamenii? Oare eu i-am făcut pe ei? Nu cumva ei m-au făcut pe mine?

replică din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abruzzi: Sapi găuri cu o furculiţă?
Sucre: Ştiu. Nebunie curată, nu-i aşa? E ideea lui Fish. Se numeşte "Legea târfei". Spune că dacă faci găurile potrivite în ceva mare şi puternic îi slăbeşti rezistenţa. Ăsta e planul.
Abruzzi: Sigur... întotdeauna planul!

replici din filmul serial Prison Break
Adăugat de Alexandra Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carlo Carlucci: Domnule Blodgett, eu sunt Carlo Carlucci, directorul hotelului. E o mare plăcere să vă avem aici.
J. J. Blodgett (atent la Carlucci): Mulţumesc...
Carlo Carlucci: Poate vă interesează să ştiţi că un alt diplomat american celebru a stat aici odată, domnul Benjamin Franklin.
J. J. Blodgett: Franklin? Ah, da, Ben Franklin... Mare om la vremea lui. Sigur, azi nu ştiu dacă ar putea trece de controlul de securitate.
Carlo Carlucci: Aţi dori să-i vedeţi camera? E în partea veche a clădirii.
J. J. Blodgett (nerăbdător): Nu acum...
Carlo Carlucci: Mă scuzaţi, aş vrea să vă cer sfatul în legătură cu ceva, direct de la sursă, aşa. Credeţi că va fi război în Orientul Mijlociu?
J. J. Blodgett (oarecum surprins): Nu putem dezvălui astfel de informaţii.
Carlo Carlucci: Mi s-a oferit o slujbă – lanţul hotelier american Sheraton – iar una dintre filiale e în Damasc.
J. J. Blodgett: Damasc, hmm... Nu ştii de la mine, dar cu ruşii prin Mediterana, cu armata arabă consolidată şi posibilitatea ca în orice clipă israelienii să răbufnească, locul ăla e un butoi de pulbere care poate exploda în orice clipă. Sfatul meu e să uiţi de Damasc.
Carlo Carlucci: Mulţumesc. În cazul ăsta, voi alege celălalt loc.
J. J. Blodgett: Care?
Carlo Carlucci: Sheraton din New York.
J. J. Blodgett (după o pauză scurtă): Hmm... Mai bine du-te în Damasc!

replici din filmul artistic Avanti!, după Samuel A. Taylor (17 decembrie 1972)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Winston Smith (scrie în jurnalul interzis): 4 aprilie 1984. Către trecut sau către viitor. Către o vreme când gândirea va fi liberă. Din epoca Fratelui cel Mare, din epoca Poliţiei Gândirii, din partea unui om mort... salutări.

replică din filmul artistic 1984
Adăugat de Chermaneanu Stefania-Ana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucas Scott: Există anumite oportunităţi în viaţa unui om... de care dacă ştie să profite, îi va fi foarte bine, Dar dacă sunt pierdute, viaţa lor va sfârşi în mizerie. Pe o asemena mare navigăm acum şi trebuie să alegem curentul potrivit sau vom pierde aventura care ne aşteaptă.

replică din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de magdalena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Ia te uită, ce onoare... Să fiu servită chiar de comandantul nostru... Ah, scuză-mă, n-am vrut să spun... Adică...
Lucian: Nu-i nimic. De fapt, să ştii că, dimpotrivă, e o mare onoare pentru mine să am ocazia să te servesc, domnişoară consilier.
Lia: Exagerezi...
Lucian: Ba, deloc.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jamie: Ştii de ce mi-am dat seama azi?
Landon: Ce?
Jamie: Poate Domnezeu are un plan mai mare pentru mine decât aveam eu. Precum această călătorie care nu se mai termină. Parcă ai fost trimis tocmai pentru că sunt bolnavă. Ca să mă ajuţi să trec prin asta. Eşti îngerul meu.

replici din filmul artistic O iubire de neuitat, scenariu de Karen Janszen, după Nicholas Sparks
Adăugat de Dumitriu Delia, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Deci, mama ta împlineşte mâine de abia 45 de ani... Era foarte tânără când ai apărut tu pe lume, în viaţa ei.
Lucian: Da, aşa e... Avea de abia 17 ani, era practic o copilă! N-am înţeles niciodată de ce s-a grăbit atât de mult, de ce s-a căsătorit atât de devreme; practic, nu existau motive.
Lia: Poate pentru că-l iubea prea mult pe tatăl tău şi n-a vrut să-l piardă.
Lucian: Probabil, dar... Avea doar 16 ani! Era pur şi simplu un copil! N-am îndrăznit niciodată s-o întreb de ce... Pentru tatăl meu, nu era deloc prea devreme, el e cu 11 ani mai mare ca ea. Dar putea să aştepte câţiva ani, măcar până la majoratul ei, dacă o iubea cu adevărat!
Lia: Poate, dar priveşte partea bună a lucrurilor. E mult mai bine că s-a întâmplat astfel!
Lucian: Mai bine? De ce? Care ar fi partea bună a lucrurilor, în toată chestia asta?
Lia: Pentru că, altfel, n-ai mai fi fost tu acum, aici, cu noi. N-ai fi putut participa la această misiune. Ai fi fost poate prea mic la data lansării. N-ai mai fi fost tu comandantul nostru!
Lucian: Mda... Cum să nu?! Ce pierdere dezastruoasă pentru voi! Mare scofală, nu-i aşa?!
Lia: Păi, mare, pentru că, cine ştie cine ar fi fost în locul tău şi cum s-ar fi purtat cu noi... Deci, o iubeşti foarte mult pe mama ta.
Lucian: Da, o iubesc, normal. Dar nu i-am spus-o niciodată, sau cel puţin nu-mi amintesc să-i fi spus şi nici nu m-am străduit să-i arăt acest lucru. De obicei, eram doar foarte încăpăţânat şi nu îi dădeam niciodată ascultare.
Lia: Nu mă surprinde deloc! Acest comportament te caracterizează, în general.
Lucian: Ah, te rog... Nu-i momentul să-mi aminteşti şi tu! Ce-ai vrea, am defectele mele...
Lia: Aşa e, le cam ai.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!