lanturi

Trecutele-mi urme ...

Mă-ntorc, peste umăr privind înapoi,
La urme de paşi zăvorâte în timp,
Captive în chingi de ţărână şi ploi,
Cu glezne zdrelite în lanţuri de ghimpi.
Trecutul e-o dâră târându-se-ncet,
Prin vechi amintiri zvârcolindu-se-n van,
Din care răzbate sinistru scâncet
Al timpului prins, între limbi, pe cadran.
Mă-ntorc, peste umăr privind înapoi-
Nici ceasul, nici clipa să schimb nu mai pot...
Triumfe speranţa de-a merge în doi!
Trecutele-mi urme din viaţă să scot,
Chiar dacă din timpu-mi rămas-a un ciot...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armata de sălcii

Sălciile şi-au făcut armata lor. Plâng!
În puful de plopi
alb este focul.
Plutesc ruinele de piepturi.
Scuip în sân se strâng şi strâng
până îmi sugrum norocul.
Trec sălciile iarba. Se prelinge aerul.
Se prelinge graniţa. Luna în cerc
se învârte... cerul ameţeşte!
Ameţeşte!
La gura fântânii cana
vorbeşte cu sete
cu mama-găleată în lanţuri
pe o lespede de apă.
Porneşte armata de sălcii. Porneşte!
Cireada cu morţi spre nemişcare goneşte.
Sub sălcii la umbră îmbrăcată-n cioban
moartea cu viaţă duhneşte.
Pământul e umed de lacrimi şi crapă...
zâmbeşte!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gind negindit

Părinţii ca să mai trăiască,
Doresc doar strictul necesar,
Anii de viaţă să-şi lungească,
Nostalgici stăruie-n zadar.

Părinţii îşi cunosc valoarea,
Nu vor să şi-o negocieze,
Nemulţumirea, dezonoarea,
Îi ţin blocaţi pe metereze.

Fragili ca peştii din acvariu,
Bătătoresc doar drumul drept,
Căci nu au bani de onorariu,
Şi inima li-e slabă-n piept.

Legaţi prin înţelegeri, lanţuri,
Fac socoteli să le ajungă,
Cuprinsă-n liste şi bilanţuri,
Sărăcia strînsă-n pungă.

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Pop din Volumul Aspiraţii subtile, publicat la Editura Bibliotheca din Tîrgovişte (mai 2009)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte roşie

Trecând ca o nălucă, prin vifor, prin noroi
El fuge-nvins şi bezna pădurilor l-înghite ;
Nu simte cum în valuri, din rănile cumplite,
Îi curge mândrul sânge pe platoşă şiroi.

Dar gându-i vajnic zboară sălbatic înapoi,
Şi când îşi aminteşte cum, de păgâni răpite,
Plăpândele domniţe în lanţuri zac robite,
Şi cum tăiaţi pieriră coconii amândoi,

Pe-un mal de râpă calul şi-opreşte deodată,
Priveşte plin de turbă spre zarea-nflăcărată,
Şi alba barbă-şi smulge şi blestemă hain,

Şi-ameninţând văzduhul, cu pala-n mâna dreaptă,
Se-ntoarce Voievodul mânat de-un aprig chin
În valea unde lupta şi moartea îl aşteaptă.

poezie clasică de Mateiu Caragiale (1904)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum forestier

Un brad; un fag,
Un mesteacăn, un paltin -
- Muntele o ia la vale,
Pe pârghii jupuite.

Cât urăsc acest drum forestier,
Acest colnic desfundat,
Aceste camioane
Care transportă pădurea
Legată cu lanţuri.

Curg sub altă zare
Bârnele care-au ţinut bolta cerului,
Pragul, talpa casei, tocul uşii,
Bâta ciobanului,
Păstorind limba română.

În urmă creşte
Un munte de rumeguş,
Şters de prima ploaie,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În clipa în care cădeau primii fulgi de nea, ne apucă adevărată frebilitate legată şi de tradiţiile respectate şi de dorinţa de a întâmpina Crăciunul cu tot ce înseamnă sărbători, bucuria, biserica, toate aceste lucruri se contopeau în visul copiilor de a descoperi ceva sub pom. De aici tot aşteptam noi şi noi evenimente care se materializau cu o adevărată clacă în vederea împodobirii bradului. Făceam lanţuri, globuri, culegeam din pădure, de la brazi, conuri şi le vopseam cu argint sau bronz. Le pregăteam şi venea seara de Crăciun când se împodobea bradul şi le agăţam în brad. Emoţionante momente şi indiferent de perioada pe care am trăit-o, s-au repetat an de an.

citat din Alexandru Arşinel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către Dumnezeu

Ne dai lacrimă şi semne
Şi dureri şi suferinţi,
Foamete şi sărăcie,
Doamne, spre a fi cuminţi.

Ne dai secetă, furtună,
Sângeroase atentate
Şi război întru credinţă,
Oşti păgâne şi spurcate...

Întunericul ne soarbe...
Lanţuri de fărădelegi
Ne pavează drum spre moarte.
Nu-i dreptate! Şi nici legi!

Nu-i misivă să oprească
Nepermisa ta durere...
Plâng în taină sfinţii noştri
În icoane. Şi sunt semne

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin noroi

Liniştea mi-am ales-o din noroi,
Era săraca de ea,
Doar nervi în frunzele grămadă
Şi toate ude din certuri de fricoşi.
Nici nu ştiu cum eram când le-am atins
Nu mă vroiau decât deschis
Cu mâini curate
privite cald de ochi frumoşi.
Am apucat-o cu grija unui docher
Rănit de lanţuri prin vapoare
Dar azi atent la tot ce-i dai,
M-am aşezat la mal de voci
Eram doar eu,
cu inima pierdută-n rai
Gândind la cum să mai trezesc
O linişte deja rănită de plebei
Ce te-au secat de calm
Si părăsită în mâl grotesc.

poezie de Mili Dumitru (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacia străbună

Ne-au călcat pe file de istorii...
Dorm în sânge plânşi, nemuritorii...
'Nourată-i Dacia străbună,
Tristă doarme, patria Română.

Soarele s-a revărsat în zări...
Plângeţi, dacii mei nemuritori!
Maci şi sângeri s-au vândut pe rând...
Unde e pământul nostru sfânt?!

Ne-au vândut străbuni şi oseminte!
Ne rugăm la Cerurile Sfinte,
Zimbrii şi păduri, câmpii şi ape,
Înapoi, Tu, Doamne, dă-le toate!

Lanţuri grele coapsele ne poartă!
Vântul morţii, în cântări de şoaptă,
Ne străpunge-n inimi şi ne cheamă,
Fii uniţi, născuţi de-aceeaşi mamă,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar trupul

Doar trupul suferă zăvoare
Şi stă cu lanţuri la picioare,
Căci spiritul, uitând ce-i mersul,
Străbate-n iureş universul
Şi-i liber spiritul să zboare.
Doar mâinile-n cătuşe, supte,
Mai poartă lăncile rupte,
Căci spiritul, vrăjmaş al tinii,
Îmbracă armele luminii
Şi-i liber spiritul să lupte.

Doar buzele hidos răsfrânte
Nu pot un cântec să frământe,
Căci spiritul e melodie
Şi-avânt şi crez şi bucurie
Şi-i liber spiritul să cânte.

Doar carnea-n vânătăi de joardă
Nu simte-a dragostei cocardă,
Căci spiritul, stăpânul firii,

[...] Citeşte tot

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!