invatat

Sunt prezent

De la naştere m-au lăsat să aştept
m-au învăţat să mă lupt cu timpul,
porţile la care bat se deschid greu,
dar trebuie să intru.

Sunt prezent
în toate întâmplările şi ele mă încearcă
şi chiar dacă mă rănesc
lupt până la epuizare.

Strig cu revoltă,
nimic nu mă opreşte în loc
şi nici nu mă tem
când îmi topesc seva
în fiecare cuvânt.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfeşnice

Timpul ţine cu noi:
A obosit şi s-a oprit;
Înmulţim totul cu doi,
La nesfârşit!

Clipe ne dăruim,
Dulci şi nemăsurate
Să putem să ne iubim
Pe săturate.

M-ai învăţat să cred
În minuni şi în vise
Suntem sfeşnice vii
Cu inimile-aprinse!

Timpul nu poate stinge
A inimii făclie,
Iubirea va învinge
Şi va rămâne vie!

[...] Citeşte tot

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

NU RENUNT !

Doamne, cât eşti tu de mare!
Desigur, o să mă-nţelegi,
Căci nu mai vreau în resemnare,
Să mai trăiesc zile întregi.

Cui ar folosi această renunţare?
Ce mi-ar distruge un destin,
Ar însemna o condamnare,
Şi asta nu ar fi puţin.

Cum am luptat voi mai lupta,
Aşa am învăţat, să lupt mereu.
Căci nu-nţeleg a renunţa,
Nici nu încerc, mi-e foarte greu.

01 mai 2001 Moldova Veche

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezist!

Se plimbă ciuma nouă peste ţară
noi, toţi, în lupta asta, împreună,
avem umor şi viaţa ni-i sprinţară,
ne întărim, văzând şi-o parte bună.
Mărturisind, prin lacrimi de speranţă,
c-o să uităm curând de izolare,
nu pot să nu afirm, cu siguranţă,
că are-o parte bună, prin urmare...

Tot timpul petrecut, de-o vreme-n casă,
mi-a dat răgaz să-mi văd iubitul drag,
în fiecare zi, la prânz, la masă,
e punctual şi nu-l aştept în prag!
Îţi mulţumim, trăim o viaţă nouă,
surprinzătoare chiar şi pentru el,
fi'ndcă-a aflat...,, că-n suflet nu-mi mai plouă",
atunci când mă jigneşte în vreun fel.

Ne-ai învăţat ce-nseamnă fericirea,
uitasem, mai demult, s-o mai simţim,

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirint

În viaţă-am învăţat de toate
Şi ştiu de toate ori – nimic:
Cum roua-n raze, vai, se soarbe...
De fost-am mare, de-am fost mic.

Destinul meu mi-a fost o şcoală
Cu-nvăţăminte de apoi,
Ce bine-i să le ai icoană,
Când greutăţi se ţin şuvoi!

Au fost şi trec în rând, cuminte,
Aş da cuiva un sfat pe loc,
Dar în folos poate să mintă,
Când altă soartă-i pusă-n joc!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştergarul

Bunico, spală iară
ştergarul ce-am ascuns,
l-am înroşit de ouă,
de faţa lui Iisus!
Cu zâmbet de dulceaţă
şi mersul legănat
se apuca, sărmana,
să-ndrepte ce-am stricat.
Şi mă-nvăţa iar sfatul
ce zilnic mi-a mai spus:
"Ce greşeşti, nu ascunde,
ne iartă şi Iisus!"
Am înroşit azi ouă,
ştergarul am păstrat.
Iată, bunico dragă!
Şi eu am învăţat!

poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bâlciul

Mă ia de mână copilăria
Şi zice:
-Hai să mergem până
La bâlciul albastru din cer!
-N-am cu ce!-îi răspund-
Nu mai am decât
O lacrimă, un surâs
Şi um dinte de aruncat
Peste casă...
-Şi totuşi, hai să mergem
Până în văzduh,
Să ne dăm de-a dura
Pe toboganul norilor
Până într-o altă zi...
-N-am cu ce! - îi strig
Tu nu vezi cât
De departe şi de târziu
Am învăţat să visez?
Tu nu vezi că eu zbor
Altfel - pe dinăuntru!

poezie de Daniel Zaharia
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hristos a înviat

Hristos a înviat şi pe noi ne-a luminat
De păcate grele ne-a iertat.
Sângele lui pe cruce pentru noi l-a vărsat.
Când la cer s-a înălţat el poruncă ne-a lăsat,
Să nu ne duşmănim, ca fraţii
Între noi să trăim şi pe tatăl lui să-l iubim.
Aşa fiul lui Dumnezeu ne-a învăţat.
Hristos, Hristos a înviat!

poezie de Vladimir Potlog (1 mai 2005)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu cine

nu ştiu cine
m-a învăţat să iubesc?
poate respiraţia ta
pe pragul morţii,
poate oglinda tainică
a oceanului
deasupra căruia se despletea
luna şi devenea roaba
trupului întunericului,
poate stampele infinitului
înmuiate în azurul tainic,
poate rozele brodate
cu adieri de brize
şi rostirea teiubescurilor
printre alte şi alte morţi
şi plecările tale din setea fiinţei
şi sufletul flămând.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te apropii

Cunoscut episod trist
Cu vânătorul voyeurist,
Zeiţa în superba-i goliciune
Cum de-ai privit-o, spurcăciune?

Ce cruntă răzbunare pe Diana
De par-ar fi muşcat-o iguana
Flăcăul îndrăzneţ avut-a ghinion
Şi-i constelaţie, sărmanul Orion.

Din mit nimic n-am învăţat
Şi m-am holbat la poezie ca năuc
O simt cum se apropie-apăsat...

Pe cerul liricii este al meu destin.
Răsfoiţi-mă, douămiişti, puţin,
Am fost cândva giganticul Beniuc!

parodie de Constantin Ardeleanu, după Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!