Poezii despre harta, pagina 19
Nu-s vinovat față de țara mea!
La ora când cobor, legat în fiare,
să-mi ispășesc osânda cea mai grea,
cu fruntea-n slavă strig din închisoare:
Nu-s vinovat față de țara mea.
Nu-s vinovat că mai păstrez acasă
pe-un raft, întâiul meu abecedar
și că mă-nchin când mă așez la masă,
cuviincios ca preotu-n altar.
Nu-s vinovat că i-am iubit lumina
curată cum în suflet mi-a pătruns,
din via dată-n pârg sau din grădina
în care-atâția șerpi i s-au ascuns.
Nu-s vinovat că-mi place să se prindă
rotundă ca o țară hora-n prag,
sau c-am primit colindători în tindă,
cum din bunic în tată ne-a fost drag.
[...] Citește tot
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suită de haiku-uri pe motiv popular românesc
Unsă cu suflet
Pe vecie cunună
Vatră străbună.
Croncănit de corbi
Pe umeri dalbi de țară
Cruntă povară.
Ie cusută
La chindie purtată
În iureș roată.
Dungă pe hartă
Graniță pe râu la frați
Martiri blestemați.
Rapsodie-n cer
Schimnic în rugă de post
Mătănii cu rost.
[...] Citește tot
poezie de Vlad Chirinciuc (24 aprilie 2016)
Adăugat de Vlad Chirinciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Beție
supărat am deschis o sticlă cu vin
noaptea târziu sub cerul curții mele
stelele îmi sclipeau și mă mustrau
dar eu de singurătate beam și tot beam
până am prins un pic de curaj
și m-am luat la harță cu dumnezeu
l-am anunțat direct că el nu mai există
de ceva vreme aici pe pământ un nebun
îi bâlbâiam numele l-a declarat mort
și eu preacredinciosul îl cred mă jur
i-am spus că n-are cruce și nici măcar mormânt
l-am întrebat la cine doamne-acuma să mă-închin
n-a zis nimic mi-a mai turnat înc-un pahar cu vin
cu teamă ca pe împărtășanie l-am băut
mi-am zis în gând că-i vremea să mă spovedesc
și spus-am despre mine toate bune și cele rele
i-am pomenit apoi din nou de filozof
despre acel afront imensă imensă blasfemie
mă așteptam să-l fi înfuriat în așa hal
că o să mă scuture din pomul vieții
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui marinar la pensie
E-atât de plăcut, când caznele întregii vieți
Și grija de-a struni cârma la timp devin trecut,
Să te ascunzi din calea valurilor și să te bucuri
La adăpostul unui golf de vânturi nebătut;
Iar acolo să-ți peticești velele zdrențuite
De-ntâmplări grozave și de vremuri grele
Meditând, în zile de-odihnă și de pace,
La mareea eternă care te va purta spre stele.
Astfel se sfârșește povestea omului al cărui șleau
A fost pe multe mări și țărmuri multe,-o mie,
Unde tunetele luptei zguduiau pământul,
Unde valul și vântul se-nfruntau cu vrăjmășie;
Chiar acum, lângă vatra veselă și caldă,
Ești bucuros, deși astrul tău tocmai apune,
Să vezi cum confortul tihnit al casei
Depune pe masă toate fructele lui bune.
[...] Citește tot
poezie de Lydia Huntley Sigourney, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-s vinovat față de țara mea
La ora când cobor, legat în fiare,
să-mi ispășesc osânda cea mai grea,
cu fruntea-n slavă strig din închisoare:
Nu-s vinovat față de țara mea.
Nu-s vinovat că mai păstrez acasă
pe-un raft, întâiul meu abecedar
și că mă-nchin când mă așez la masă,
cuviincios ca preotu-n altar.
Nu-s vinovat că i-am iubit lumina
curată cum în suflet mi-a pătruns,
din via dată-n pârg sau din grădina
în care-atâția șerpi i s-au ascuns.
Nu-s vinovat că-mi place să se prindă
rotundă ca o țară hora-n prag,
sau c-am primit colindători în tindă,
cum din bunic în tată ne-a fost drag.
[...] Citește tot
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ultimă instanță
[file de jurnal afectiv]
nu aveam un cuvânt viu
sensurile se luaseră la harță
trăgând într-o parte și alta
până la implantarea nimicului
se apropia august
timpul ieșise din sine
salahor cu brațe zdrelite
savurând mirajul unei plaje
marele copil proiectându-și naivitățile
într-un scenariu lăsat pe seama omului
arșița mi-a îmbrăcat lipsa de imaginație
într-o geografie aleatorie
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeților prețioși
La revedere, mânuțe delicate!
Săpunele parfumate, rămas bun!
Mă îndrept spre ținuturi îndepărtate
C-un echipaj de groază, puțin nebun.
Vă urăm noroc, minți parfumate,
Eu și-alde Dago Joe din echipaj,
Și alți indivizi cu capete pătrate
Rânind pe covertă-al ninsorilor bandaj
Sau zbierând pe arboradă. Mânuțe delicate,
Ajunge vocea noastră acolo, în saloane?
Se-aud cântăreții de pe teugă, voci înalte
Luându-se la harță cu luna vrăjitoare?
"Se-apropie vijelia-n bordul dinspre vânt "
Urlă nostromul, "Sus! Sus pe vergă, zbori!"
Simți cum se umflă oceanul, cum își ia avânt
Și se-nalță agățându-se de nori!
[...] Citește tot
poezie de Bill Adams, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De câți marinari e nevoie pentru un echipaj ?
Unul cu inima frântă
ca să umple ghiordelele cu lacrimi.
Doi cu patru ochi albaștri
în care să se-oglindească marea.
Unul cu limba sărată
să se ia-n gură cu pirații.
Doi cu patru ochi verzi
în care să se-oglindească marea.
Unul c-un picior de lemn
ca să danseze pe scara de-îmbarcare.
Doi cu patru ochi căprui
în care să se-oglindească marea.
Straiul! Terțarola! Școta! Fă sartul ăla-ncoace!
[...] Citește tot
poezie de Carol Ann Duffy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt un om viu
Sunt un om viu.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e strain.
Abia am timp sa ma mir ca exist, dar ma bucur totdeauna ca sunt.
Nu ma realizez deplin niciodata,
pentru ca
am o idee din ce in ce mai buna
despre viata.
Ma cutremura diferenta dintre mine
si firul ierbii,
dintre mine si lei,
dintre mine si insulele de lumina
ale stelelor.
Dintre mine si numere
bunaoara intre mine si 2, intre mine si 3.
Am si-un defect, un pacat:
iau in serios iarba,
iau un serios leii,
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge-a Romania Mare
Ninge-a rugaciune si-a induplecare,
Ninge ca un credit cu dobanda mare,
Ninge ca din rana si ca din seringa,
Din cosmarul lumii a inceput sa ninga.
Ninge in prapastii, ninge-n ochi si-n cupe,
Si lumina lunii parca se-ntrerupe,
Ninge cu bandaje, ninge cu canale,
Cand ninsoare darza, cand ninsoare moale.
Ninge pas de gaza, ninge tras cu tunul,
Ninge a distanta, Unu minus Unu,
Ninge-a adaptare si-a nedreptate,
Ninge harta rece, Romania Mare.
Ninge tot trecutul, pentru si-mpotriva-ti,
Ninge sinucideri in halou de crivat,
Ninge naduseala, cand ne este frica,
Vanatorul trage si vanatul pica.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!