fata cu ie

"Anomalie normală"

Că e nebun, nu dau crezare,
Acelor zvonuri, dar constat,
Că tipul e puţin sonat,
Zicând că mă-sa-i fată mare
Şi totuşi, semne de-ntrebare
Se nasc în mod inopinat
Că-n logică n-a derapat,
Nu sunt şi alte probe clare
E totuşi o justificare,
Aşa cum el a explicat,
Dar lumea nu-i dă ascultare
-E-un obicei cam perimat-:
Şi-o mamă este fată mare,
Când e copilul înfiat!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pagini nescrise

rătăcesc prin valurile vieţii
nu am cale, nu am drum
sunt chitara ce plânge acum
am întors faţa către ieri
în faţă o umbră chioară
în spate o viaţă în delir
aici doar cenuşa palpită
am obosit să întorc pagina către nicăieri
o lume fără soare
mi-e gândul între pagini nescrise, necitite
pe cer ard stele, sfâşie văzduhul
negrul e fumul ce se scurge pe drum

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul din faţa nimănui

Ne lăsăm nejustificat conduşi
De nepricepuţii pricepuţi!

Banii noştri
Ticsesc buzunarele lor,
Munca noastră, viaţa noastră,
Sunt la degetele lor!

Îmbătrânim să ne poată mânca pensia.
Ne lăsăm conduşi, tot nejustificat,
Fără pretenţii,
Pe ultimul drum!

Asta până când
Primim gratuit
Ultima gură de aer!

Ecoul geme
În faţa nimănui!...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata din vis

Eşti aici
să te ating?
Să te cuprind?
Eşti aici şi...
totuşi sunt trist.
Te văd şi nu eşti
când te-ating
şi nici nu-ţi cuprind
cuprinsul trupului tău...
Eşti aici? Nu eşti.
Vreau să te simt şi nu te simt.
Eşti nefiinţă sau lumină?
Frumoasă, eşti aici,
eşti în mine,
mă priveşti de necuprins
de neatins...
Eşti fata din vis...

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptate

Tăcere! Se face dreptate:
Lumina să iasă în faţă,
La fel şi umila speranţă,
Minciuna să treacă în spate.

Bărbaţii să stea deoparte
Marcaţi să fie cu-o ştanţă,
Tăcere! Se face dreptate,
Lumina să iasă în faţă.

Femeilor, clipele toate
Le fie mereu o vacanţă,
Bărbaţii muncească-n cetate
Cu sârg şi cu eleganţă.

Tăcere! Se face dreptate.

rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grupuri

de albi se pun în genunchi
în faţa grupurilor de culoare
grupuri de culoare se pun
în
genunchi în faţa grupurilor de albi
îşi cer iertare
pentru ce a fost îşi cer ier
tare (?!)
pentru ce va fi în america de toate zilele

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intoxicat de iubire

Din cauza iubirii mi-am pierdut sobrietatea!
Sunt ameţit de nebunia dragostei!

În această ceaţă, am devenit un străin
faţă de mine însumi.

Sunt atât de îmbătat (de extazul iubirii)...
Am uitat drumul spre casă;

În grădină văd numai faţa Ta,
Din boboci şi copaci respir numai
parfumul Tău!

Beat de extazul dragostei
nu mai pot sesiza diferenţa,
dintre beţie şi băutură,
dintre îndrăgostit şi Iubire.

poezie clasică de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fată de primăvară

Te prinde primăvară ca o rochie subţire
Îmbrăcată la o despărţire.

Primul fluture tresaltă-n soare;
Ca să te asemui, caut o floare,
Caut o floare-n vânt şi-n minte.
Fată mare, adu-ţi aminte
Cum treceai încununată de-albăstrele
Şi-n gând nevinovată de tot,
Aşa cum trec căpriţele în turma de oi,
Cu fire de iarbă în bot.

Azi mersul ţi-e catifelat.
Şi farmecul din tine creşte pe-nserat;
Atunci toate tainele se-nchid în gând
Ca mâinile pruncului plăpând.

poezie clasică de Raymonde Han din Cartea dimineţii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neant cu lentile de contact

prin lacrimi tragem de timp în faţa zădărniciei
visele sunt doar nişte monede de schimb
aruncate de zei în palmele cerşetorilor
mutilaţi de amintiri

pe eşafodul dimineţii
ne ghilotinăm şansa unui nou început
şi iată-ne singuri într-o lume
în care speranţa cu aripi de ceară
s-a prăpădit pe stâncile abrupte ale inimii

nici umbrele nu mai leagă prietenii
ne îmbrăţişăm spasmodic absenţele
în faţa neantului cu lentile de contact

poezie de Ionuţ Caragea din revista Observatorul din Toronto (22 iulie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Siberii sentimentale

Capabil fiind de introspecţie
şi crezându-mă demiurg în sine,
m-am aşezat în firea-mi,
ca într-un vid lăuntric,
ca în genunea propriei mele individuaţii....

Aşa mi-am descoperit marginile,
golu-mi vital,
absenţa lăuntrică,
sahara sufletului,
tăcerile sângelui,
iluzia – fata morgana
şi lipsa vastă a cugetului...

O, suflet dezacordat, uscat,
fără de lacrimi,
cum cauţi tu sensul ultim al vieţuirii,
cum rămâi tu nepăsător,
în faţa acestor siberii sentimentale?!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!