cotofana cea tarcata

Viaţa cea de toate zilele

bucură-te,
înveseleşte-ţi seara festivă
cu amintirile
trecutul a putrezit
sub escorta frunzelor
aleile acestea vor fi dezgropate
la nunta furnicilor de primăvară
sumedenia de rochii din şifonierul bunicii
cântă în surdină
din oră în oră
se anunţă revolta din paradis
toţi oamenii au fost scoşi la tablă
îngerul le-a pus întrebările
cele mai dificile
despre viaţa cea de toate zilele
şi despre amânarea cuvintelor
de dragoste.

poezie de Daniela Marchetti (8 august 2020)
Adăugat de Daniela Marchetti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de ploaie

Iubesc ploile, iubesc să-mi aranjez ploile,
Concretele ploi şi ploile literare,
Ploile cu trezorierul şi aversele cu poetese rivale,
Ploile bogate de peste hotare şi ploile de vară din Amfiteatru,
Iubesc ploile, iubesc să-mi aranjez ploile,
Ador duşurile lor scoţiene, reci şi fierbinţi,
Să mă spăl pe dinţi îmi place cu apă de ploaie
Să-i ameţesc, când ies din baie, pe bărbaţi.
Nu sună prea bine "Sunt cea mai profitoare femeie",
E cinic şi poate nu-i real sută la sută,
Dar lasă-mă atunci când cade din cer apa,
Numai atunci când cade din cer,
Să rostesc ceea ce cred: "Sunt cea mai profitoare femeie"
Sunt cea mai profitoare femeie pentru că-mi aranjez ploile
Şi-mi stă bine cu bani lichizi în portofel,
Sunt cea mai profitoare femeie, pentru că în avion,
Rochia mea cloş – paraşută ar putea fi pentru cel îndrăzneţ,
Sunt cea mai profitoare femeie pentru că tu
Ţii prea departe cardul de mine,
Şi tu ştii că eu ţi-l voi goli,

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ana Blandiana
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai sunt cea de ieri

Mi-e dor de mine şi plouă întruna,
cerul veghează să-şi vadă lucrarea,
îmi stau amintiri ghemuite în trup,
mă cheamă şi eu le simt răsuflarea.

E toamnă în vii, am toamnă în vene,
respir cu stropii într-un ritm viciat,
în noaptea surdă un nor se desprinde:
"Ajută-mă, Doamne, să-l scap de păcat!"

Ore grăbite dansează prin urme
şi-o frunză visează la noi primăveri,
cuvintele tac uitate-ntr-o carte,
amintindu-mi că nu mai sunt cea de ieri.

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caracterizare

Din tot ce fac, nimic nu imi convine.
Prea multe vorbe. Si fapte prea putine.
E lumea tot mai mica si viata-i fara rost,
A fost frumos odata! Nimic nu e cea fost!

Aveam credinta-n viata, puneam pret pe iubire
Dar totu-i doar minciuna, e doar o amagire,
As darama toti muntii daca-ar avea vreun rost
A fost frumos odata! Nimic nu e cea fost!

In jur vad mai mult lacrimi. Putina fericire.
E tot mai neagra viata. Sarmana omenire.
E lumea tot mai mica si viata-i fara rost,
A fost frumos odata! Nimic nu e cea fost!

As vrea sa am puterea sa schimb tot rau-n bine.
Prea multe vorbe. Si fapte prea putine.
E lumea tot mai mica si viata-i fara rost,
A fost frumos odata! Nimic nu e cea fost!

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Dudău (7 iulie 2001)
Adăugat de Florin Dudău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăveri

Trăim mereu o altă primăvară,
Pe cea eternă poate-am trăit-o ieri,
Dar inima tot cată mângâieri-
Şi în trecut adeseori coboară!

Răsună-n noi acorduri de vioară
Ca o Baladă în ţurţuri de tăceri...
Trăim mereu o altă primăvară-
Pe cea eternă poate-am trăit-o ieri!

E prospeţime veşnic în afară,
Natura nu cerşeşte mângâieri,
În ciclul ei aceleaşi primăveri-
În ritual străvechi se desfăşoară!

Trăim mereu o altă primăvară...

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu din Caruselul viselor
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel pentru România

Mi-e gândul îmbrăcat în sărbătoare
Deşi un dor imens mă împresoară
De glia cea de vise născătoare,
În veci a sufletului azimioară.

Tricolorul am pus la cingătoare,
Cu-o lacrimă am scris poezioară
De glia cea de vise născătoare,
În veci a sufletului azimioară.

Se-adună mii de raze în cursoare
Să spele toată această rodioară,
Speranţa să renască-adăpătoare
Precum a lui Porumbescu vioară.

Mi-e gândul îmbrăcat în sărbătoare...

rondel de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul zânuţei mele

Am să vă spun povestea unei zâne
pe care am ţinut-o pe genunchi
în ani cam cât la mână un mănunchi
aş face-acum din degete bătrâne.

Era zânuţa mea, era cea mare,
era prinţesa, prima dintre fete,
frumoasa ce voia să se desfete
cu o poveste seara, la culcare.

-Deschide gura, mergem la Zânuţă!
-Dar numai dacă mergem cu maşina!
-Vom merge cu ce ai tu în mânuţă!

La început, era doar cu tetina,
apoi a fost păpuşa cea drăguţă,
dar le schimba zânuţa mea Corina.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdută viaţă

Viaţa-mi unde-i, ce putea să fie
dar n-a mai fost? Cea mai plină, norocoasă
ori cea mai sumbră groază, ce ma-pasă,
că spada n-am încins cu vitejie,
nici scutul n-am ţinut? Şi unde-i marea
şi ancora de viking ne-nfricat?
Strămoş persan avut-am? Dar uitat
destin de-a fi tot eu? Dar întâmplarea
de-a fi orbit? Dar cerul înstelat
ce-ncredinţează, trudnică şi mută,
precum literatura ne-a-nvăţat,
o nouă zi plugarului. Tăcută,
mă aştepta iubita-n asfinţit
Oare-aştepta-va până la sfârşit?

poezie clasică de Jorge Luis Borges, traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triptic banal - III

Et tu me perdras, et je me perdrai,
Car je suis celle qui est perdue, sitot trouvée.
(Marcel Schwob)

N-ai fost cea dintâi,
Eşti însă cea din urmă —
Şi-i destul
Pentru-amanta celui care poate totul - tot ce vrea...
Am vroit să fii a mea;
Şi ai fost.
Cât timp?
Atâta cât am vrut...
Şi-azi dacă pleci,
E că vreau să-şi plimbe urma pe obrajii-ţi albi şi reci

Dinţii celor care-aşteaptă,
Dinţii celor care muşcă
Şi distrug cu lacomia tigrilor închişi în cuşcă...
Du-te...
Strada te aşteaptă, îţi surade şi te cheamă,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, III, nr. 12 (25 decembrie 1909)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă încă-odată

Dacă încă-odată mai asculţi Cuvântul
Care până-acuma nu L-ai preţuit
Preţuieşte-L astăzi dulce ascultându-L
Poate-n cea din urmă dată ţi-e vestit.
Dacă încă-odată îţi mai vezi părinţii
Şi azi le mai poţi încă spune un cuvânt
Spune-l al iubirii şi-al recunoştinţei
Poate-i cel din urmă, până la mormânt.

Dacă încă-odată poţi să faci un bine
Celui ce te-aşteaptă să-l hrăneşti şi-mbraci
Fă-l cu bucurie, fericit spre-oricine
Poate-i cel din urmă ce mai poţi să-l faci.

Dacă încă-odată fraţii te mai cheamă
Să-ţi îndrepţi purtarea şi să-ntorci la toţi
Nu-i urî, ascultă-i, prinde-o sfântă teamă
Poate-i cea din urmă dacă când mai poţi.

Dacă încă-odată Domnu-n uşă-ţi bate

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!