aurora

Ritualul 89... al legendei

El venea de mult de tot,
Dintr-o lume echivocă,
Mistic, ca un sacerdot
Şi-mbrăcat în piei de focă...

Şi purta lumină-n mâini
Şi avea zăpadă-n gene,
Însoţit fiind de câini
Şi de mrene indigene...

Ea, la rândul ei, venea
Dintr-o ţară cu balaur,
Îmbrăcată-n fulgi de nea
Şi cu aripi mari, de aur...

Şi păşea mult mai uşor
Decât, poate, o părere,
Într-un fel de zbor sonor,
Peste spaimă şi durere.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de George Ţărnea din Ritualuri de împerechere (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo-n Nord

Acolo-n Nord, am învăţat, la şcoală,
Că-n polul arctic, ferecat în gheaţă,
Zăpada şi cu gerul au de soaţă
Pe mândra auroră boreală.

Acolo marea încă-n a sa briză
Mai poartă cutezanţei pomenirea
Şi neuitată încă, amintirea
Lui Fram, mai încolţeşte pe-o banchiză.

Acolo se-ntreţes şi-acum vedenii
Călătorind pe sloiuri, în neştire,
Mugesc furtuni ce nu-şi găsesc oprire
Şi numai Moş Crăciun îşi plimbă renii.

Azi, năruit tărâmul cel de vise,
Povestea, se sfârşeşte c-un tremolo,
Copil fiind, spre ţărmuri interzise,
M-aventuram cândva, s-ajung... acolo!

poezie de Ionel Adrian Gugea (20 februarie 2018)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seducţie

Să nu mă laşi, iubito, să trec spre alt hotar
Să nu-mi pierd judecata şi să ajung hoinar
Eşti mai presus de mine, eşti odă şi mister
Ispita mea din lume, la care încă sper.

Lucirea din privire ce ţi-o zăresc mereu
Mă face să-mi pierd capul, dar şi sufletul meu.
Cum să fac oare să mi te scot din minte
Şi gândul păcătos să nu te mai alinte?

Cum să adorm în noapte şi visele lumeşti
Să le preschimb în şoapte şi adieri cereşti?
Să văd mereu în tine crăiasă îngerească,
Nicicum să te transformi in patimă drăcească.

Să te iubesc curat, cum trebuie să fie,
Să fii în trupul meu doar ca filosofie
Şi să zburăm spre cer, ţinându-ne de mână
În Rai, dacă se poate, să-mi fii pe veci stăpână.

poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e inima ca o femeie-n faţa ta

Mi-e inima ca o femeie-n faţa ta.
Şi e ca Ruth, a lui Noemi noră.
Lâng-ai tăi snopi, cât ziua e de mare,
trudeşte printre slugi, din auroră.
Dar către seară-n valuri se cufundă,
se scaldă şi cu grijă se-nveşmântă,
vine la tine când e pace-adâncă,
vine şi ţi se-ntinde la picioare.

Şi-n miez de noapte de-o întrebi, ea spune-aşa,
cu-adâncă simplitate: Ruth sunt, sluga ta.
Întinde-ţi aripile peste sluga ta.
Tu eşti urmaşul...

Şi la picioare-ţi doarme-apoi tăcut,
inima mea, fierbinte de-al tău trup.
Şi-i o femeie-n faţa ta. Şi e ca Ruth.

poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea a doua - Cartea pelerinajului, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocea de pe proră

Am auzit cântarea sirenelor pe mare...

Trecut-au nopţi şi zile de-atunci, şi-acum dispare
Iar soarele... şi struna din urmă mi s-a frânt.
Sirena nu mai cântă şi singur stau pe proră
Şi mâine ca şi astăzi aceeaşi auroră,
Dar marea va fi goală, şi moartă, şi pustie.
Zadarnic aştepta-voi sirenele să vie
— Mai trist de-a le cunoaşte, de-a le dori mai trist
Când steaua dimineţii pe valul de-ametist
Aprinde opalină lumina ce scânteie.
O, lopătar, o, frate, prin visu-ţi ce femeie,
Mireasă sau nevastă torcând fuior de lână,
Aşteaptă pe pribeagul plecat de la cămin?
Pe când cu lira spartă şi inima păgână
Tot mai ascult chemarea ecoului marin.

poezie celebră de Ion Pillat din Eternităţi de-o clipă
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Weekend în rai

(lui Ninel şi Mihaelei)

am trăit în weekend ore blânde, calme
m-am relaxat printre maici la Robaia
mănăstirea raiului m-a ţinut în palme
cu lumini dumnezeieşti s-a umplut odaia.

m-am plimbat fericită pe colţul de rai
codrul de poveste mi-a fremătat în suflet
muntele Brădetu este vestitul plai
cu lacul Vidraru tărâm de răsunet.

prietenii de suflet Aurora, Dumitru
mi-au reaşezat armonia în cord
cu Dumnezeu alături timpul nu e hâtru
chiar dacă toamna vine dinspre Nord.

pe muntele smerit trăind ca un sihastru
nu-i loc de întristare de aspru fiord.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel de primăvară

Din ţinuturi diafane,
Ploaia-n rochie de gală,
A stropit câmpii orfane,
Verticală şi vocală,
Şi spălase florile,
Animând culorile.

Mocoşindu-se-n odaie,
Soarele se primeneşte,
A scăpat şi de paloare,
Şi pe nori descumpăneşte,
Încălzeşte solul tot,
Şi un bursucel de-un cot.

Pe coline mucezite,
Şi prin reavăn de pădure,
Au ieşit făr' să ezite,
Toporaşi din straturi sure;
Clopoţeii delicaţi,
Frumuşei, parcă-s pictaţi!

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mieii plâng precum copiii

Miei, cu plâns ca de copii,
Drăgălaşi, vioi, zburdalnici,
Ţopăiesc peste câmpii,
Întrecându-se năvalnici.

Unul cu boticul umed,
Lângă mamă, cuminţel,
Ar sări ca şi un ied,
Da-i şoptise un căţel,

Să nu-şi părăsească mama,
Că va fi amar de el,
Că de Paşte vine drama,
Va fi dus sub păducel...

Nu a terminat cuvântul,
Că un corb inteligent,
Ia spus: "Taci precum mormântul,
Că îl înspăimânţi, Sergent!

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o lacrimă de nor

Sus, pe-o lacrimă de nor,
Pufos, moale, insonor,
Cerne iarna, gospodină,
Ghemotoace de lumină.

Răbdătoare, harnică,
Răsfiră că-i darnică,
Stele de argint, cuminte,
În trei straturi de veşminte.

Cerne printr-un ciur enorm,
Delicat şi uniform,
Însă vântul, ce năduf!
Ia din fulgi, pune-n burduf,

Şi-a venit şi-a răsturnat
Peste deal şi l-a ornat
Cu ce-a strâns din veşnici zboruri,
Vâj! prin albele decoruri.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

«În mitologia noastră, ori mai exact spus, în mitosofia pelasgă > valahă cea dinspre şcolile "oralităţii culte" ale Daciei Zalmoxianismului, elementul Lemn este personificat, ori simbolizat, prin sintagmele Împăratul Galben / Împăratul-de-Borangic, trimiţând în ultimă instanţă la "o esenţă dendrologic-auriferă", la mai tot "ceea ce ţine de eter, de eterificare, sau de hiarcă" ; hiarca-i calota cu auroră în luminoase câmpuri ca de borangic, dar şi ca de chihlimbar, de peste Cercul Polar de Nord / Sud.» ‒ (1) / 14 ianuarie 2022
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" cu stihuri inspirate de toacă la Mânăstirea Elementului Lemn» ‒, Timişoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 121).

Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Af, «"Aforism-brazde" cu stihuri inspirate de toacă la Mânăstirea Elementului Lemn» (14 ianuarie 2022)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!