apa credinta

Doi ochi albaştri strălucesc

Pe bolta cerului senin
doi ochi albaştri strălucesc.
Sunt ochii Tatălui divin,
care de sus mă ocrotesc.
Îmi dau credinţă să trăiesc
liniştit pe-acest pământ.
Azi, pentru asta-i mulţumesc
Dumnezeului meu Sfânt.

poezie de Dumitru Delcă (1 august 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre cei ce vin

Ştie bine
Tot ce spune
Exigent, ambiţios,
Firea sa e de oltean,
A crescut an după an.
Ne-ntrecut, să fie de folos.

Inimos şi credincios,
Onorându-şi numele,
Rugăciuni, sârguincios,
Dăruie cu zilele,
Artă, sport, credinţă, fapte,
Cu ele merge mai departe,
Harului dă nou destin
E purtat spre cei ce vin.

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rut

Istoria lui Rut ne-a învăţat
Că Dumnezeu iubeşte pe oricine.
Credinţa şi iubirea ei au dat
O pildă pentru neamuri, pentru mine.
Dorinţa de-a urma pe Dumnezeu,
Iubire, sfat, smerenie şi-avânt,
Ne încadrează bine-n planul Său,
Ne răsplătesc chiar astăzi pe pământ.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Răscolesc prin gândurile multe,
Nu ştiu capul cum de le mai ţin,
În broboane de sudori, pe frunte...
Inima-mi se mistuie în chin.

Domnului îi cer îngăduinţă,
Să îmi mai sloboadă chinga grea,
Să mă vadă, plin de o dorinţă,
Să mă miluiască un pic, de vrea!

– Rog: Opreşte a mea suferinţă
Şi o deturnă Tu din calea mea!
Lasă-mă întru a mea credinţă,
Să-mi fiu limpede ca altcândva!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii Domnului străbat tot pământul, ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă Înaintea Lui

Priveşti? Cu toţii Doamne în suflet avem pete
Dar Tatăl Nostru pare mereu să ne tot ierte,
Dacă avem credinţă ne sprijină. Tu cere
Putere-n trup şi suflet, de vrei să ai putere.

Înţelepciune, milă, dreptate şi tărie
Pe toate-n timp, în lume le vei avea cu tine
Şi cupa vieţii tale cu câte se va umple
De vei avea credinţă şi nu avea răbdare.

Inima ta întreagă-i? Iertarea unde-i oare?
Domnul te are-npreajmă? Îl vezi în depărtare?
El nu-i decât un spirit urmat de noi... Cetate
În care stau ascunse inimi nevinovate...

Nici veşnicia nu va fi de-ajuns
Spre a cunoaşte totul despre lume
Dar de acolo, din adânc, de sus,
Tot ce putem zări sau nu
Îşi are rostul lui şi are-un nume

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipsa

Apocalipsa a sosit
Pământul de boli e lovit,
Otrava durerii sporeşte,
Credinţa se zbate, slăbeşte:
Amurgul se umple de sânge,
Lacrima-n rugă se frânge,
Iertarea nu vrea să vină
Pe Cer nu-i nicio lumină.
Satan fură vieţi în şuvoi,
Alungând pe Iisus dintre noi

acrostih de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consemnări

Cetăţeni
cinstiţi
cultura
credinţa
categorii
curate
căutaţi
conexiuni
caritabile
clădiţi
case
construiţi
cartiere
coabitaţi
civilizat
convorbiţi
coerent
comunicaţi
concludent
convieţuiţi

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (29 martie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul vieţii

Îndoiala este
Proza minţii mele.

Credinţa este
Poezia inimii mele.

Aspiraţia este
Cântecul sufletului.

Realizarea este
Dansul vieţii.

poezie celebră de Sri Chinmoy din Europe-Blossoms (1974)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gloria celui plecat

Ploi ca-n minunea
din vis cad deasupră-mi
sunt ierbi albastre
pe fruntea care lumină
cere odihnitoarea îmi scrie numele
pe fruntea veacului
aceasta e gloria
străină e ea de iubirea mea
şi a părinţilor mei
dar e credinţă ea
şi nu are moarte
cade asupra mea
ca mana celestă.

poezie de Corneliu Popel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşirea din corabie

Potopul a venit deodată,
Neaşteptat, dar mult vestit.
În ziua-aceea păcătoşii,
Târziu, în valuri, s-au căit.
Din milioanele de oameni,
Opt suflete au fost salvate
Printr-o credinţă umilită
Ce zilnic i-a condus la fapte.

Peste oceanul nesfârşit
Care-nghiţise munţi şi case,
Numai ei singuri au plutit,
Purtaţi pe aripi luminoase.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!