Muntii Neamtului

Assynt şi Edinburgh

Din acel colţ de Scoţie pe care îl ştiu atât de bine
văd Edinburg-ul întinzându-se ca şapte pisici
peste cele şapte dealuri de lângă golful Firth of Forth.

Când sunt în Edinburg mă plimb
printre munţii şi ecluzele din partea
cu vedere dinspre Minch către Hebride.

Aparţin celor două locuri de parcă aş fi fost născut
în amândouă.

Ele îmi transformă fiecare zi într-o zi de naştere,
oferindu-mi daruri învelite în panglicele memoriei.
Le păstrez departe de ochii lumii, lacom ca un calic.

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozofia iubirii

Izvoarele cu râul se unesc
Iar râurile curg către ocean
Şi vânturile blând se contopesc
În cerul diafan.
Nimic în lume singur nu răzbate
Ci toate printr-o lege stau în doi
Căci vor pe veci să fie-n unitate
De ce n-am fi şi noi?
Priveşte munţii cum spre cer se-ndreaptă
Şi valurile cum se-mbrăţişează
O floare-soră nu va fi iertată
Când fratele-şi trădează.
Razele soarelui cuprind pământul
Iar luna cu lumina ei atinge marea
Dar la ce bun, mă-ntreb acum cu gândul,
De nu-ţi simt sărutarea?

poezie de P.B. Shelley, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora Unirii-n doi

Hai iubito şi dă-mi mâna
mâna ta ca o vioară
să traduc iarăşi româna
într-un susur de izvoară

Mâna ta ca o vioară
pare vers de Alecsandri
mângâind iar mă omoară
într-un veac fără Dridri

Pare vers de Alecsandri
nu traduc iarăşi româna
nici pe-a fi în a nu fi
hai iubito şi dă-mi mâna

Mâna ta ca o vioară
îmi răstoarnă munţii iară

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (23 ianuarie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezenţe inefabile

îngrop gânduri în câmp să se prefacă maci
să înfrumuseţeze lanuri de grâu
să înveselească oamenii posaci
să se oglindească în valuri de râu.

am îngropat sentimente în mare
să se prefacă anemone şi perle
acolo se scaldă razele de soare
acolo nu sunt lagăre sau gherle.

am îngropat emoţii în codrul de brazi
să-şi afle nemurirea trăirile mele
munţii şi codrii mi-au fost camarazi
mi-au fost reazem în clipele grele.

gândurile mele umplu constelaţii
cerul generos să ningă revelaţii.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul este de-ajuns

Prin dealuri fluieră vântul
Munţii se scaldă grijulii
Cerul ce sărută pământul
La lumina Lunei argintii

O mână am întins spre tine
M-a îmbrăţişat doar vântul
Şi sărutări în păr îmi pune
Iubindu-ne etern cu gândul

Aripi de vânt trimite şoapte
Iar Luna albă ne veghează
Iubirea-i tăinuită -n noapte
Atunci când soarele visează

Rămânem suflete pereche
Un răsărit ajunge la apus
Gândul şopteşte în ureche
Ne iubim visul este de-ajuns

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe căi de veacuri

mă varsă vremea-n sens de prin suişuri
şi doar în morb de ploaie curg în tină
şi-n dulcea ta făptură clandestină
în patrii de cuvinte cu tăişuri.

mai duc rostiri de drag la ghilotină
spre a le curăţa de mărunţişuri
şi ape pietruiesc acoperişuri
dansând sub gene până pe retină.

apoi suiau din soare raze-n scaldă
a duhurilor noastre, ce zâmbesc
prin anotimp cu sângerare caldă.

cu vise de lumină mă umbresc,
metalic duc tăcerea noastră-n haldă,
pe căi de veacuri munţii noştri cresc.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Hades
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invitaţie

Domnule cu trei cojoace,
De ţi-o place, nu ţi-o place,
Hai cu mine, vino-ncoace
Să-mi vezi câmpurile dace,

Să-mi vezi grâul cât o ţară
Că ţăranul nu plecară
Să se facă de ocară
Pe la cei cu ochi de fiară.

Ei sunt fraţi cu munţii suri
Cu frunzarele-n păduri,
Şi n-ai cum să mi-i mai furi
Cît pot fi şi buni şi duri.

Domnule cu trei cojoace,
De ţi-o place, nu ţi-o place,
Vezi-mi câmpurile dace
Şi apoi lasă-mă-n pace!

poezie de Ion Tălmaciu din revista "Ţânţarul", nr. 16 (martie 2010)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne amintim că...

Iar când ne dăm unii altuia daruri de Crăciun în numele Lui,
să ne amintim că El ne-a dat soarele şi luna şi stelele,
şi pământul cu pădurile, munţii şi oceanele sale –
şi toate cele care locuiesc şi se mişcă prin ele.
El ne-a dat toate lucrurile verzi şi tot ce înfloreşte şi poartă fructe,
şi toate pentru care ne certăm şi de care abuzăm –
şi pentru a ne salva din nechibzuinţa şi de păcatele noastre
a coborât pe pământ şi ni S-a dăruit pe Sine Însuşi.

poezie de Sigrid Undset,premiul Nobel,1928 din Crăciunul şi a douăsprezecea noapte, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Post decembrie în 1

Se face nunta-n imnuri exoterme,
român şi mire Patriei mirese
şi exclamarea din lăuntru iese
interogând în larvă timpul vierme.

O altă iarnă cântecul ne drese
din frig venind zidite chipuri ferme,
or îngheţa doar vag, în epiderme,
sub ale piscului de cer abcese.

Urâtul văzului îmi vindeci, ţară,
privindu-ţi munţii, marea-n gura deltei,
hălăduirea la izvoare zvelte,-i
tămăduirea surzilor, cea rară.

Îmi eşti răgaz, tu, dulce nefăptură
pe Domn aici a dăltui-n sculptură...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Calliope
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipsa vine din noi

Gura
mea
îţi
spune

Cât
de
mult
te iubesc

O
mereu
disponibila
mea
ţară

Iar
o
mână
îţi

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (16 mai 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!