Dori

Primăvara!

Cântă cucul pe la porţi
Şi miroase a primăvară,
Parcă ne-am dori cu toţi
Să transformăm iarna în vară!

Bâzâitul insectelor, mugurii copacilor,
Zumzetul albinelor, ciripitul păsărelelor,
Mireasma şi frumuseţea florilor,
De toate acestea ne-a fost nouă dor!

Natura parcă învie, şi e mai multă gălăgie,
Prin codru, în ape, pe dealuri mici şi înalte,
E minunată această gălăgie, totul e o armonie,
Zici că este o poveste dintr-o minunată carte!

Soarele cu a lui lumină şi căldură,
Ne dă startul la admirat şi privit,
Toate sunt făcute de aşa natură,
Ca să zicem: "Primăvară bine ai venit!"

poezie de Ovidiu Kerekes (20 februarie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nave scufundate

Unele sunt definitiv pierdute, însă niciodată uitate,
fiind scoase mereu în lumina memoriei din adâncuri;
altele-au fost zdrobite de furtunile prin care-au trecut,
altele-au eşuat printre stânci ascuţite sau în smârcuri.
Inima mea-ar dori să le-aducă iarăşi la cheiuri,
să le redea strălucirea la toate visele distruse,
să le insufle-o speranţă nouă,
astfel ca ele să poată, graţioase, naviga cum navigau odinioară.

Dar, aflat chiar în mijlocul dorinţei de a le face bine,
mă-încântă şi-s bucuros să le retrăiesc dramele,
aşa că în loc să lupt cu toţi piraţii care le vânau
am decis să le las să fie aşa cum sunt.

poezie de Bernard Snyder, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre sute de dorinţe...

Cu paşi uşori, sub cerul înstelat,
Îmi doresc ca tu să fii lângă mine,
Şi totul armonios să se îmbine,
M-aş simţi desigur încântat.

Doar o clipă de visare,
Ce mi-aş dori ceva mai mult?
Aş vrea să mă pierd în contemplare,
Privindu-te să rămân tăcut.

În ochii tăi căprui, doar o clipă,
Să-mi odihnesc privirea,
Şi să nu-mi fie frică,
Că nu le voi citi fericirea.

Nu m-aş mulţumi să-ţi scriu un vers,
Poeme–ntregi aş vrea să-ţi scriu,
Să-ţi dăruiesc o stea din univers,
Tu să fii fericită şi eu la fel să fiu.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima intalnire

Ai coborât si te apropii
încet încet prin multime
"Aproape… departe…" -
o ecuatie cu parsive necunoscute ne desparte
Nu vreau sa îti trimit o poza
ca sa ma vizualizezi
As dori sa simtim
- ca doi orbi cu ochi verzi -
inefabilul ce ne atrage în câmpul magnetic:
parfumul pe care încerci sa-l materializezi
Pasim unul spre altul -
sufletul tau lucid ia în calcul
parametrii care vor fi în ecuatii
necunoscuti, neiertatori
Cuvintele nu mai au sens
Ne simtim unul pe celalalt -
doua semne de întrebare
Oare când lumea din jur va dispare
ma voi trezi din vis cu tine alaturi?

poezie de Maricela Suciu-Murgeanu
Adăugat de Marina Dinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnul dintre clipe

Am pus un semn de carte între clipe
pe care-aş vrea să le citesc din nou,
atunci când voi dori să se-nfiripe
din picături de vreme, un tablou.

A fost ce am avut la îndemână,
ceva pe care timpul a presat
din toamna care-a devenit stăpână
şi frunzelor culoarea a schimbat.

E-o frunză, da, o amintire caldă
a lumilor prin care am zburat,
a insulei, lagunei care scaldă
nisipul fără forme de păcat.

E semnul ce separă două clipe
ce au trecut frumos, ca într-un vis,
cuvântul ce-ar putea să se risipe,
căci este-n pagini diferite scris.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimile mele la început de toamnă

Lacrimile mele de care tu ai râs de-atâtea ori
Se-nalţă şi dispar azi într-un loc străin
În mări sau în oceane, sau poate sus în nori...
Cât mi-aş dori ca tu să-nveţi să zbori
Să te salvezi de gustul de venin
Să-mi fii iar dulce ca odată şi plină de culori
Şi-n părul tău sălbatic să văd sute de flori
Şi slab privirii tale din nou să mă închin
Şi sclav al mângâierii să-ţi fiu până în zori
Totul e vis frumos pe care îl omori
Ştii lacrimile mele ce le-am trimis spre nori
Mă duc şi eu cu ele
Şi-aştept să-nveţi să zbori.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce zici...

Ne ştim? Daaaa, parcă ne-am mai întâlnit
Privirile prin iarba necosită
A unui vis plăpând şi hămesit
De dragoste... Ţi-am fost şi-atunci ispită

Şi m-aşteptam ca-n gânduri să-mi mângâi
Obrazul fin, ca pârgul de caisă.
Deja te auzeam cum strigi "Rămâi!
Eşti viaţa mea!"... Dar nu ţi-am fost promisă

Şi am plecat... Cu paşi desculţi, pe nori
Am rătăcit o viaţă şi-o poveste
Până am înţeles că tu mă dori
Şi pentru tine-n loc mi se opreşte

Pământul... M-am întors şi îţi zâmbesc
Tu doar atât mai fă, ia-mă de mână
Şi du-mă-acolo unde zări vorbesc
Că vom fi totdeauna împreună...

poezie de Aura Popa
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

La 18 ani

La 18 ani, o fată e totul..
Are atenţie, înţelegere,
ocrotire şi amor discret.
Ea există pentru orice înţelept...

La 18 ani, un tânăr
e privit cu asprime,
neîncredere de tată în fiu:
"Stăm noi de vorbă mai târziu!"

La 18 ani, o fată ştie,
Înţelege totul...
Va dori, va lupta
Să nu piardă confortul.

Totuşi, nu păstrează
prea mult farmec pentru viitor.
Când tinereţea se duce,
plictiseala apare în dormitor.

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima mireasă

Ştiu că vii, dar mai aşteaptă,
Mai am multe de făcut,
Ai să-mi fii cândva mireasă,
Deşi eu nu te-am cerut

Ai să mori odat' cu mine,
Pentru că mă vei iubi,
Îţi voi recita suspine,
Chiar în clipele târzii

Te voi săruta pe coasă
Tu ascute-o pân'-atunci,
Sigur ai să fii frumoasă,
Însă nu-ţi voi face prunci

Vei purta o rochie albă,
Prima şi ultima oară
Dragostea îţi va fi oarbă,
Şi-mi vei fi prima fecioară

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confuzie

Aduc adesea deasupra mea
O umbră…
Şi-adeseori nimic nu mi-aş putea dori
Decât să fiu:
O umbră…

Fără să las o urmă
Paşii mei se-ndreaptă spre incert
Şi vag şi tot mai vag
Mă simt ca o nălucă pe nesfârşitele cărări
Înţepenită-acut de-un straniu vis
De-o altă umbră nevăzută
Mă regăsesc în vastul labirint albastru
Căutând o umbră a unui fir de rai…

Aduc adesea-n faţa mea
O umbră…
Şi-adeseori nimic nu m-ar putea salva
Decât să fiu:
O umbră…

poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!