Doina

Dor de fraţi

Dinspre Prut un vânt adie şi se zbenguie uşor
Cu o rază de lumină ce zăpada o topeşte,
Lin mă mângâie pe frunte şi îmi spune-ncetişor:
-"Scoală-te, deschide ochii şi din somnu-ţi te trezeşte!

Ia ascultă-ţi sora, fraţii... cum suspină şi cum plâng!
Spune, nu te răscoleşte plânsul lor de dor şi jale?
Doina noastră cea străbună se aude-ades prin crâng
Că şi râul se-nfioară şi o duce-ncet la vale.

După-atâţia ani de plânset, vor şi ei să vadă-un semn
De la voi, o mână-ntinsă, un alint să-i mai împace.
Nu mai staţi în nepăsare, nu mai fiţi aşa... de lemn,
Căci se zvârcoleşte Stefan în mormânt şi n-are pace.

Aţi uitat că au în vine tot un sânge de român?
Le e dor şi lor de Putna, Ipoteşti şi de Ardeal...
Si-n Moldova lor, acasă, ei se află la stăpân
Care-i minte că li-i frate, căci muscalu-i tot muscal!

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La "Găina"

Cântecul lui Avram, din tulnice,
Pe dealuri istorice răsună
Şi fraţii din ţară şi-i cheamă.
Răspund viorile lui Enescu şi Ciprian,
Taragotul de aur al lui Fărcaş,
Naiul fermecat al lui Zamfir,
Cântând nemuritoare balade,
Ciuleandra din vale
Şi sârbele Mariei Tănase.
Iar din munţii Cindrelului,
Vine a Ardealului perlă,
Frumoasa Lucreţia Ciobanu
Purtând în dăsagi ţesături
Din Învârtita şi Doina sibiană.

Uite! vine Achim Nica şi Drăgan Munteanu,
În fruntea doinelor şi-n haina lor faină.
Vin şi Fraţii Petreuşi cu maramureşenii
Tropotind făloşi,
Rupând arcuşul zongorei, chiuind voioşi.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (10 octombrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu

La zidirea soarelui, se ştie,
Cerul a muncit o veşnicie,
Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu...
Ne-am ales cu domnul Eminescu.
Domnul cel de pasăre măiastră
Domnul ce de nemurirea noastră.

Suntem în cuvânt şi-n toate,
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece.

Mi-l furară, Doamne, adineauri,
Pe înaltul domn cu tot cu lauri.
Mă uscam de dor, în piept cu plânsul,
Nu ştiam că dor mi-era de dânsul,
Nu ştiam că doina mi-o furară
Cu străvechea şi frumoasa ţară.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

EminesCult....

A fost odată ca-n poveşti,
Pe-al vieţii fir din glastră,
Când te-am aflat aşa cum eşti,
Parfum de Floare-albastră...

Aveam o muză, ce-i firesc,
Ce-i recitam Sonete,
Şi tu-ai venit cu-n gust ceresc,
La steaua pentru sete...

Pe lângă plopii fără soţ,
Pe-aceeaşi ulicioară,
Cu Pajul Cupidon negoţ
Aş vrea să fac pe sară...

Mi-ai dat Crăiasa din poveşti
În vremi demult trecute,
Sara pe deal pasu-mi grăbeşti
Ades Prin nopţi tăcute...

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (8 ianuarie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi

La noi sunt codri verzi de brad
Şi câmpuri de mătasă;
La noi atâţia fluturi sunt,
Şi-atâta jale-n casă.
Privighetori din alte ţări
Vin doina să ne-asculte;
La noi sunt cântece şi flori
Şi lacrimi multe, multe...

Pe boltă, sus, e mai aprins,
La noi, bătrânul soare,
De când pe plaiurile noastre
Nu pentru noi răsare...
La noi de jale povestesc
A codrilor desişuri,
Şi jale duce Murăşul,
Şi duc tustrele Crişuri.

La noi nevestele plângând
Sporesc pe fus fuiorul,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba noastră

Limba noastră cea română -
Rai mergând cu noi de mână,
Munţi şi ape, şi pământuri,
Calde zări din patru vânturi.

Şi pustiu, şi oază vie,
Suflet de român ce-nvie
Patria ce-n veci nu moare -
Cânt de paseri călătoare.

Iarbă grasă ce foşneşte
Limba ce ne îngereşte,
Crucea moşului străbun -
Ritmul inimii de-alun.

Voci de pene şi condeie
Înmuiate-n curcubeie -
Foc ce scânteie ades
Glasul lumii cel ales.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe A. Stroia (26 august 2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfântă eşti natură...

Sfântă eşti natură, în cartea vieţii mele,
Ca o icoană veche, ca luna între stele.
Ca doina cusută pe ia ţărănească,
Ca dragostea sfinţită în casa părintească.
Ca bucuria vieţii în suflet omenesc,
Ca razele de soare pe trupul pământesc.
Ca ploaia cea măruntă ce cade peste toate,
Ca holdele bogate şi coapte peste noapte.
Ca armonia vieţii pe strune de vioară.
Ca valsul primăverii pe coarde de chitară.
Ca dansul feciorelnic între ferestre mute,
Ca gândul înţelept cu fapte mult mai multe.
Ca părul cel mângâie cu dragoste zefirul.
Ca tinereţea în sân cu trandafirul.
Ca hărnicia zilei de toate aducătoare,
Ca înserarea nopţii ce îmbie la visare.
Ca gerul iernii ce râde pe ţurturii de gheaţă,
Ca soarele zâmbind în prag de dimineaţă.
Ca sfânta rugă în pragul adormirii,
Ca o recunoştinţă pe marea mulţumirii.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (24 noiembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naşterea lui Eminescu

Ciudată noapte simt că o să fie
şi-o să trăznească în dicţionar,
la noapte, în Moldova mijlocie,
se naşte Eminescul nostru iar.

A fost sortit să vină-n cea mai dulce
şi-n cea mai sfâşiată dintre ţări,
pleca-vor toţi ai zilei să se culce
şi-l vor primi strămoşii lui călări.

Aşa firesc se-ntâmplă nefirescul,
pământul nostru suferă adânc,
la Ipoteşti se naşte Eminescu
şi-n toată România mame plâng.

La noapte, dintr-un pântec şi o slovă,
se naşte steaua celor ce-au tăcut,
îngenunchez, în faţa ta, Moldovă,
şi mâna mult lovită ţi-o sărut.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu (15 ianuarie 1982)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minunea întâlnirii

Minunea întâlnirii
A fost o minune că ochii s-au întâlnit în nunta viselor.
Ascultau povestea, scuturând praful urmelor.
A fost o minune că am plecat la drum spre poemul crucii.
Acolo, energia altarului urmărea mişcarea privirii.
Am vizitat înnoptarea cu fuga zorilor,
Zăboveam cu inima pe zâmbetul strălucirii.
Goneam între maluri mai aprinsă decât înstelarea.
M-am întors din uimire cu mâna întinsă.
Uite! Aici îţi găseşti echilibrul, ţi-am zis,
apropie-te, strânge în palmă mărturia întâmplării!
Am să te iubesc până la sfârşit,
cu doina cerbilor la adăpatul lunii.
A hărăzit vremea scrierea cu minunea efortului ziditor.
Au trecut năzdrăvăniile leilor,
aniversările naşterii întâlnirii cu lumea,
a trecut ziua femeii dătătoare de paşi,
s-au traversat anii cu poduri de gânduri,
s-au năruit aşteptările albului,
s-au înălţat curcubee la straja anotimpurilor.

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Dragomir (19 mai 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minunea întâlnirii

A fost o minune că ochii s-au întâlnit în nunta viselor.
Ascultau povestea, scuturând praful urmelor.
A fost o minune că am plecat la drum spre poemul crucii.
Acolo, energia altarului urmărea mişcarea privirii.
Am vizitat înnoptarea cu fuga zorilor,
Zăboveam cu inima pe zâmbetul strălucirii.
Goneam între maluri mai aprinsă decât înstelarea.
M-am întors din uimire cu mâna întinsă.
Uite! Aici îţi găseşti echilibrul, ţi-am zis,
apropie-te, strânge în palmă mărturia întâmplării!
Am să te iubesc până la sfârşit,
cu doina cerbilor la adăpatul lunii.
A hărăzit vremea scrierea cu minunea efortului ziditor.
Au trecut năzdrăvăniile leilor,
aniversările naşterii întâlnirii cu lumea,
a trecut ziua femeii dătătoare de paşi,
s-au traversat anii cu poduri de gânduri,
s-au năruit aşteptările albului,
s-au înălţat curcubee la straja anotimpurilor.
Cu nevoinţă şi acceptare, într-un torent puternic şi lucrător,

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Dragomir (19 mai 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!