Epigrame despre timpul de c.d.zeletin, pagina 19

Supărat pe timpul pierdut,
Proust făcu multă tevatură,
Că el, iubire, n-a avut:
Madeleine era o... prăjitură!

Nu pot şti mâine cum va fii
Când plec departe de cei vii,
Peste timp se vede treaba
Dacă n-am trăit degeaba.

Poetul nostru de bonton,
A fost tot timpul campion
Şi-ar fi rămas de-a pururea model...
De nu cădea politica pe el!

În artă este o cutumă,
Ce o reclamă toţi poeţii:
Vor recunoaştere postumă,
Să aibă, chiar din... timpul vieţii...

Am fost, o vreme, revoltat
Când plozii mă-njurau în cor;
Cu timpul, însă-am învăţat
Să fiu supus şi-ascultător.

Pe timpul cât au guvernat,
Au fost şi perioade dure,
Ion Iliescu n-a furat,
Pe alţii i-a lăsat să fure!

Timpul nu mai are moarte
Şi se schimbă, vrem nu vrem,
Centura de castitate...
Doar dacă... nu o mai avem.

Colegul timpul nu-l acuză,
E neschimbat, pe legea mea,
Ba poartă chiar şi-aceeaşi bluză...
Cu-aceleaşi pete de cafea!

Des, la Mall îmi este drag
Să merg să iau fainoşag,
C-aici timpul uşor trece
Iarna-i cald... şi vara rece!

Nu sunt un om maliţios,
Dar timpul meu e preţios;
Deci ţi-o spun clar şi răspicat:
Nu stau să-ascult un agramat.

epigramă de George Budoi (10 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 19 >

+timpul +de +c.d.zeletin