+teorie +�tiin�ific�

Iulian văzând dispreţul

"Apoi, să observăm," declară el, în felul lui solemn,
"că există printre noi un mare dispreţ pentru zei".
Dispreţ. Dar el la ce se aştepta?
Lăsaţi-l să-şi organizeze religia cum îi place,
să scrie Marelui Preot din Galatia ceea ce-i place –
sau altora de aceaşi teapă, incitându-i, întărâtându-i.
Prietenii lui nu erau creştini, iar asta în mod cert.

Dar chiar aşa, aceştia n-au întins coarda
atât de mult ca el (crescut, totuşi, în religia creştină)
jucându-se cu un nou sistem religios,
absurd în teorie şi în practică.

Ei erau, la urma urmei, greci. Nimic în exces, Augustus.

*** În Grecia antică, pe templul Oracolului de la Delfi erau inscripţionate cuvintele " Meden Agan" – "Nimic în exces

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără a avea pretenţia la o inovaţie, vrem să încercăm să combatem o părere încă foarte răspândită şi să arătăm din nou că matematica nu este o teorie pur logică. Această afirmaţie se referă atât la metoda de cercetare, cât şi la conţinutul însuşi al matematicii. În ceea ce priveşte primul punct, deşi matematicianul este privit ca un savant care procedează numai prin deducţii, nu-i greu să admitem că intuiţia îi arată ce direcţie trebuie să apuce... orientarea matematicii şi sensul în care se efectuează progresul ei nu sunt condiţionate numai de necesităţile interne (organizare, sistematizare, simplificarea rezultatelor acestor transformări logice). Ea este motivată încă, şi mai ales, de cerinţele venite din afară, de problemele concrete puse de natură şi tehnică.

citat din M. Frechet
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretele meseriei

Îmi amintesc câteodată,
Din anii de ucenicie,
De-o vobă foarte-adevărată
Ce mi-o spuneau bătrânii mie,

Şi de atunci o ştiu, de-o viaţă,
Fi'nd românească de natură:
"O meserie se învaţă,
Dar totodat' se mai şi fură"!

Acuma eu, la teorie,
De nota zece-am fost mereu,
Ȋn schimb, la practică, urgie,
Păi, să mă ierte Dumnezeu,

Atâtea trucuri şi secrete
De la maeştrii mei din jur,
Cu câtă-ambiţie şi sete,
N-am fost în stare să le fur!

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

CALCULATORUL = CIBERNETICA, INFORMATICA, ELECTRONICĂ. Calculatorul electronic modern a apărut şi s-a dezvoltat ca urmare a apariţei a două noi ştiinţe: CIBERNETICA şi INFORMATICA,
Cibernetica - ştiinţa sistemelor, ce a definit comenzile şi comunicaţiile în activităţile executate de diverse sisteme, iar Informatica - ştiinţa calculului (computer science), ce a dezvoltat o teorie a calculabilităţii prin conceptul de algoritm, şi apoi a contribuit-prin dispozitivele electronice dezvoltate de electronică, la construirea primului calculator electronic modern conform arhitecturii John von Neumann (memorie, unitatea de comandă-control, instrucţiuni de program stocate în memorie), inclusiv dispozitivele Input/Output, prin urmare un produs de computing (hardware şi software). A se consulta The 2012 ACM Computing Classification System.

Marin Vlada în proiectul ROINFO Romanian Informatics 2018-2022 (mai 2021)
Adăugat de Marin Vlada
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că două entităţi nu pot fi identice nici la nivel de teorie. Două linii nu pot fi perfect paralele, iertat să-mi fie pleonasmul, nu există doi oameni identici, nici măcar în cazul gemenilor univitelini, precum nici două pietre, doi copaci sau două râme nu pot fi la fel. Mai mult decât atât, cred că nici o singură linie, un singur om, ori piatră, copac sau râmă nu poate fi copia propriei sale alcătuiri materiale. Omul să zicem, deşi poate părea înfricoşător, nu seamănă cu el însuşi. El îşi dedublează propria fiinţă în orice moment al existenţei sale, îşi despică sufletul fără ca "bucăţile" rezultate să fie aidoma. Doi atomi dacă ar fi identici, ar dispărea unicitatea lumii. Propriul meu gând nu este una şi aceeaşi energie creatoare cu propriul meu gând, iar acest text nu îşi este sieşi reflexia perfectă. Citiţi-l de două ori şi vă veţi convinge singuri de acest adevăr.

Mihail Mataringa (16 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cearcăne dreptunghiulare

şi totuşi încă nu e frig destul,
cearcănele apar după o iarnă îndelungată,
de suferinţe inerente,
cum ar fi să faci sărbătorile împreună
cu nişte scaune goale,
să ciocneşti cupa de şampanie între oglinzi
paralele,
să vorbeşti cu o fotografie din tinereţe,
să dansezi cu lupii,
să te dai cu capul de toţi pereţii,

se întâmplă, nu e o tragedie,
uneori e chiar o soluţie inteligentă,

problema este că viaţa te împinge înainte de vreme
spre un orizont rece şi imprevizibil,
că visele mor alunecând pe drumuri de gheaţă întortocheate,
că nişte trepte prea vechi sunt tot mai greu de urcat,
că singura certitudine de azi
este incertitudinea zilei de mâine,

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ramana Maharshi nu era un filosof şi învăţătura sa a rămas de la început până la sfârşit neschimbată. Primele sale scrieri, Interogaţia Sinelui şi Cine sunt eu? Nu diferă cu nimic ca teorie de expunerile orale din ultimii săi ani de viaţă. La 16 ani, când a devenit conştient de identitatea sa cu Absolutul, cu Existenţa Pură de la baza întregii creaţii, cunoaşterea sa era intuitivă, necristalizată, iar implicaţiile ei teoretice au fost recunoscute doar ulterior. "Încă nu ştiam că există o Esenţă sau un Real Impersonal la temelia lumii şi că Dumnezeu şi cu mine eram identici cu ea. Am aflat acest lucru mai târziu, la Tiruvannamalai, din Ribhu Gita şi din alte cărţi sfinte, descoperind că ele analizau şi numeau ceea ce simţeam nemijlocit." Nu se punea problema opiniilor lui personale, ci a recunoaşterii Adevărului; cu alte cuvinte, el nu avea nevoie să se lase convins de lecturi ci regăsea în ele ceea ce i se revelase prin intuiţie.

citat din Arthur Osborne
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptatea este cea dintâi virtute a instituţiilor sociale, aşa cum adevărul este al sistemelor de gândire. O teorie, oricât de elegantă şi de economică, trebuie respinsă sau revizuită dacă este neadevărată. De asemenea, nişte legi sau nişte instituţii, oricât de eficiente şi de bine orânduite, trebuie reformate sau abolite dacă sunt nedrepte. Fiecare persoană posedă o inviolabilitate întemeiată pe dreptate, iar aceasta nu poate fi nesocotită nici măcar în numele bunei stări a unei societăţi în ansamblul ei. Din acest motiv nedreptatea tăgăduieşte ideea că pierderea libertăţii pentru unii este legitimată printr-un mai mare bine al celorlalţi. Dreptatea nu admite că sacrificiile impuse câtorva cântăresc mai puţin decât suma mai mare de avantaje de care se bucură mulţi. Prin urmare, într-o societate dreaptă egalitatea drepturilor cetăţeneşti este considerată garantată; drepturile stabilite de justiţie nu sunt supuse vreunei negocieri politice sau calculului intereselor sociale.

John Rawls în A Theory of Justice
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Protest formal

nu mă pricep la vrăji şi nici la teorie
iau totul brut, de-a gata, de-a întregul
frontal şi verde-n faţă, sătul de-alegorie
în care prea sunt boul care-ţi duce jugul

nu înţeleg o iotă din ştiinţa lumii
de a face răul să pară un progres
iar joaca de-a soldaţii îmi e de ne-nţeles
şi tot ce fac aceia care se cred stăpânii

întreaga artă a omenirii e-un tânguit de jale
elogii la instincte, ode înşelării permanente -
din scâncetul acesta îmi pregătesc artiştii cale
dezmântuirii... şi morţii iminente?

credinţe, erezii mascate, un Dumnezeu
să aibă numai gloata, iar vârfurile ură
cel ce îndură legea doar eu să fiu mereu
şi neplătitul... Când cei stăpâni văzură

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino la faţa locului 2

nu mă învăţa mecanic
nu-mi lua din dicţionare definiţia
din tot felul de cărţi
nu te încumeta să aşezi
un cuvânt peste lucru
nici lucrul peste lipsă
să tragi de ele până când se va naşte
simulacrul de sens
(aşa-zisa formă a degetelor mele când bat
în verde / de n-o fi cumva albastru)
... felul în care prin mine circulă curentul şi cineva
entuziasmat / doar poet!/ se va grăbi să formuleze
noua teorie a conductibilităţii

nu face pe conştiinciosul
nu mă învăţa pe de rost
ca pe o poză / ca pe teorie
habar nu ai cum se uită
toate chestiile astea
scoală-te într-o seară

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!