Poezii despre satul meu, pagina 19
Felicitare
Azi am găsit, și nu din întâmplare,
Mergând în satul vetrei din străbuni,
Uitată, de demult, felicitare,
În ceaslovul cel vechi, de rugăciuni.
A mai trecut un an, nădejdi, regrete,
Le-am împletit în suflet, rând pe rând,
Duioșii ochi cu-acele margarete,
Ce înfloreau în mine-atât de blând.
Și recitind cu-aceeași încordare,
Aceleși slove ce atâtea-mi spun,
Am retrăit profund a ta urare,
Trecutul încercând să-l recompun.
N-ai înțeles, erai cea adorată,
Tot ce-aș fi vrut vreodată să-mi doresc,
Ai fost și ești cea mai frumoasă fată,
Dar drumul către tine nu-l găsesc.
[...] Citește tot
poezie de Ionel Adrian Gugea (30 noiembrie 2014)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Comentează! | Votează! | Copiază!
De când nu mai ai minte...
Noi vindem doar speranțe pe lacrimi și iluzii
Cum trece prin oglinzi suspinul doamnei Suzy;
E poate o himeră, sau doar o fantezie
Tot binele din lume să ți-l dorești doar ție:
Mâncare, băutură cât îți încape-n burtă
Iar ceilalți să nu aibă nici spuză pentru turtă?
Zadarnic pui în conturi sudoarea celorlalți
Deasupra tuturor doar tu să te înalți!
O fi blestem acesta sau poate un tabu
Să uiți ce nu-ți convine sau ce ți-am spus acu'?
Nu te uita în sus că-ți cade-n cap securea
Iar eu 'mi-au lumea-n cap și plec cu ea aiurea:
De nu te-ai mai opune, fă bine să mă lași
S-o vând ca un rebut la niscaiva apași.
Am vise, am proiecte și nopțile mă fură
Un dor nebun să-i dau o palmă peste gură!
Păianjeni de-ntuneric se spânzură de grinzi
Luminile celeste se strâmbă în oglinzi
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plec, iubito
Ți-am dăruit toată iubirea
Și am sperat că tu,
Îmi vei aduce fericirea,
Dar mi-ai distrus sufletul.
Plec, iubito, mă așteaptă
Un drum lung și pustiit,
Soarta nu e deloc dreaptă,
M-a ținut doar chinuit.
Te-am iubit, dar în zadar,
Dragostea m-a umilit,
Am dăruit, iar eu în dar
Numai lacrimi am primit.
Ce rost are să mai sper
C-am să fiu iubit vreodată?
Sunt sătul mereu să cer
Dragoste adevărată.
[...] Citește tot
poezie de Razvan Isac (11 februarie 2015)
Adăugat de Razvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Septembrie
..
Vine toamna cea zurlie,
Ploaia bate în ferești,
Strugurii se coc în vie,
Bun motiv să chefuiești.
....
Stoluri dese stau să plece,
Norii zici că sunt de humă,
Vremea este tot mai rece...
Semn că o să cadă brumă.
...
Într-un pom cu sevă pură,
Două mere aurite
Stau lipite gură,-n gură...
Zici că sunt îndrăgostite.
...
Pe o vreme furtunoasă,
Dintr-un nuc cu ramuri grele,
Nucile cu coajă groasă
Cad de zici că sunt ghiulele.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ni-i goală cartea de citire
E iarăși zi de carnaval, Emine!
Se slobozesc din hamuri cai salbatici
Că iar prostia fi-va o minune
Ce o înalță lumea de fanatici.
Coboară pe pământ când somnu-i dulce,
Să asculți vântul, numai el te plânge,
E Iad în lume, ninge pe-a ta cruce
Și-i fum și negură și fi-va sânge.
Și fi-va-n lumânări cuvinte goale
Cum goală ne e cartea de citire
Și goi suntem din cap pân la picioare
Ca strigătul Ancuței din zidire.
E ultim drum și-i pulbere în matcă,
Poporul nostru calcă pe scriptură,
Nu vom fi demni de a lui Noe arcă,
Doar masca ne rămâne pe figură.
[...] Citește tot
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În Rai e toamnă, mamă?
În Rai e toamnă, mamă?
Trimite-mi, de poți, vești,
Cum se vede pământul,
... Acolo unde ești?
Te văd îmbrobodită,
Pe prispa casei stând,
Așa făceai adesea,
Priveai frunza căzând.
Oftai fără vreo vorbă,
Basmaua ți-o legai,
Și rătăcită-n gânduri,
Cuminte, lăcrimai.
Purtai galoșii tatii',
Și-o bundiță din lână,
Veche de mulți ani,
Măicuța mea bătrână.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De satul meu bătrân
De satul meu bătrân îmi este dor...
Îmi amintesc de când eram fecior,
De casa și de cumpăna fântânii,
De cum trudeau spre a trăi, bătrânii.
De obiceiuri din străbuni purtate
De plânsul și de jalea de la moarte,
De bucuria nunților spre care
Copil, eu alergam cu-nfrigurare.
Îmi amintesc, îmi amintesc de toate,
De salcii ori de goana de pe drum,
Când îmi vedeam bunicii de departe...
În fumul vieții parcă-i văd și-acum...
Văd ca prin vis și nația română
Și tricolorul fluturând spre-nalt,
Văd limpezimea apei din fântână
Și-n plâns de dor și de durere cad.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi, iubito, vorbele îndărăt
Dă-mi, iubito, vorbele-ndărăt
Dacă și-au pierdut de mult văpaia
Că ne vine iarna cu omăt
Și-ai să vezi ce rece e odaia
N-ai de unde face rost de șube
Nu mai spun de lemnele de foc
Sunt sătul de câte am eu, bube
Totu-n viață e un fel de troc
Nu-ți oferă nimeni gratuit
Nici măcar un compliment în gaj
Dai ce nu-ți convine și ești chit,
Toată lumea cere avantaj
Dă-mi și luna ce-ți puneam în brațe
La-ntâlniri sau prin telepatie
Pasărea când scapă din laț, e
Alergică la orice colivie
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Satul fără umbre
S-au surpat clipele toate
Visele ard a singurătate;
Satul fără umbre mai așteaptă
Un copil c-o floare scuturată
Să vină la părinți la mormânt
Să le sărute trupurile de vânt!
S-au surpat amintirile vii
Încotro să mergi nu mai știi;
Satul fără umbre pare răvășit
De începutul său de infinit
Încotro să mai aștepți pe cei morți
Dacă nimeni nu deschide vechile porți?!
S-au surpat tăceri în lumânări
Nu mai vin copiii din patru zări;
Satul fără umbre umblă pe-o cărare
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vremuri noi
S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, la fel, și ei,
Mi-amintesc, și nu sunt glume, când eram noi tinerei,
Un flăcău, un oarecare, când la vatră s-a lăsat,
Era copt, om pe picioare... ce să mai! era bărbat ;
Prima toamnă cum găta de cules la razachie,
Omul se căpătuia cu vreo Leană sau Mărie,
Ca apoi, bun amorez, în micuțul lor cătun,
Era gata de botez chiar în postul de Crăciun,
Și cu Leana, ori Măria, făcea casă și copii,
N-avea treabă cu chiria, sau, la Visa, datorii,
Ajungând la patruș'cinci, vârsta când aproape toți
Cumpărau din târg opinci la nepoate și nepoți....
S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, și ei, la fel
Un flăcău, și nu dau nume, fiind mulți astăzi ca el,
Nu știe ce-i căsnicie, de copii nu vă mai spui,
Când, o zi, la cătănie, nu a fost în viața lui,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!