Poezii despre tina, pagina 18
Rondel adamic
De nu-L lăsam să-mi smulgă coasta,
Ce liber azi puteam să fiu!
Puteam umbla hai-hui, zurliu,
Să n-am habar de lumea asta.
Așa, mi-am acceptat nevasta
Și-orice regret i-acum târziu...
De nu-L lăsam să-mi smulgă coasta,
Ce liber azi puteam să fiu!
Și nici El n-ajungea năpasta
Să-și răstignească propriul fiu,
Ca să mă țină veșnic viu
Cum aș fi fost oricum - și basta -
De nu-L lăsam să-mi smulgă coasta.
hipersonet de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Falimentul Istoriei
Istoria domnilor este o caricatură
Însuși Dumnezeu iată-I șomer
să tac dracului totuși din gură
îmi zic sprijinindu-mă de cer
Însuși Dumnezeu dacă-I șomer
dracul L-a pus să-și vândă raiul
ceva de la Apocalipsă totuși mai sper
să nu se mai țină de noi ca scaiul
Dracul m-a pus să visez raiul
cum aș putea să tac din gură
când văd și-n ochiul Creației paiul
și-nțeleg că totu-i o caricatură
Și chiar Dumnezeu ultimul șomer
și-a închis prăvălia și-a fugit din cer
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (22 mai 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pictorial
poetul luptă mereu cu destinul
doar cuvântul este arma lui
transpune în slovă dorul, chinul
și o ridică pe coama vântului.
poetul este fiul pământului magic
se întruchipează cu lanul de grâu
când este trist când este nostalgic
el știe să țină disperarea în frâu.
poetul este o pâine de lumină
o împarte vântul fărâmă cu fărâmă
o sevă dulce crește în albumină
coșmarele și agonia le dărâmă.
sunt fericită cu suflet de poet
gânduri boeme le răspândesc discret.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veșnicie
Privește-mă o clipă-n efemerul
Zăpezilor din iernile trecute
Mai cantă-mă prin gânduri în silabe
Și uită-mă-n poeme neștiute
Atinge-mă tăcut prin nemurirea
Ce doarme în morminte liniștită
Trezește-mă la neodihna vie
Din praful vremii, veșnică iubită
Te voi urma pe mare în derivă
În naufragiul boțului de tină
Noi, două stele în înaltul zării
Pe cerul nopții candidă lumină
Privește-mă o clipă-n efemerul
Zăpezilor din iernile trecute
Te voi păstra în gânduri totdeauna
Plângându-te-n poeme neștiute
poezie de Andreea Nemerovschi
Adăugat de Andreea Nemerovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bun de pus în ramă
geaba-avem curent în sat
că la mine în casă nu e
dacă-mi bat ca un soldat
prostănac, în talpă cuie
am deschis o siguranță
am văzut atât, o flamă
și-am fost bun de pus în ramă
pentru orice circumstanță:
cine trece să mă vază
c-am ajuns și eu cu vază
și măcar să țină minte
adevărul când nu minte
internetu-mi stă în cui
împrejur un întuneric
de pe care pe generic
zbor himerele hai-hui
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Să te întorci la mine!
N-ai să mă lași de tine să m-apropii,
Blândă-i tristețea din a ta privire,
De supărare freamătă și plopii,
Pornit e vântul, și-a ieșit din fire.
Mă-ndepărtezi, nu vrei să-ți cer iertare,
De ce-o să se întâmple-mi este teamă,
Nu m-am gândit vreodată la plecare,
Greșeli banale ai luat în seamă.
Iar m-aș întoarce la vremea de-nceput,
La fericita clip-a întâlnirii,
O veșnicie să țină aș fi vrut
Ferindu-ne de mreaja despărțirii.
Cât m-am rugat să te întorci la mine!
Am pus și busuioc pe la icoane,
Ai să mă ierți gândindu-te mai bine,
Că viața are uneori și toane.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde lemnul cântă
In memoriam, maestrului lutier Roman Boianciuc
Cu muncă, cu răbdare și migală
Maestrul a făcut să cânte lemnul,
În codru pe molid și-a pus însemnul
Să plămădească prima lui violă.
Atunci, îndată i-a venit îndemnul
Să facă-n țara asta, mare școală
Cu ucenici de spiță mondială
Să țină simfoniilor isonul.
Când maiestuosul spirit priveghează
În locurile unde lemnul cântă,
În simțul meu adânc reverberează
Orchestrele pădurii ce mă-ncântă.
Lutierii-s adormiți ca-ntr-o lumină,
La cap le cântă trist o violină...
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe ape
Porumbii mi i-am slobozit
să-ncerce pajiștea cerului,
dar sfâșiați de vânturi
se-ntorc înapoi. Pe vatra corăbiei
inima mi-o-ngrop subt spuză
să-și țină jăratecul. Paserea focului
nu-mi mai fâlfâie peste pereți.
Dăinuie veșnic potopul.
Niciodată nu voi ajunge
s-aduc jertfa subt semnul înalt
al curcubeului magic.
Pentru un fagure sterp
mi-am ucis stupii flămânzi.
Cel din urmă dobitoc
cu-nțelepciune s-a prăpâdit.
Ochiul său profetic deschis
e singura veste prin neguri.
în mare rămâne muntele Ararat,
de-a pururi fund de ape,
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1924)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ispita
Să nu te lași pradă cercării mișele!
E doar ispitire! Fii demn! Fugi de rele!
Privește altarul, alt pas îți prepară:
Mai rumen obrazul, mai clar îți e harul!
Trezește-ți privirea și văzul din hău,
Și poartă- înainte frumos chipul tău!
Dă vlagă-n suflare spre clipa frumoasă,
O nouă lucire spre tine se lasă!
Îți cere prezența, te cheamă-n hazard,
Aleargă, primește-o! E scumpul tău dar!
De ce să te țină grea clipă în loc?
Vezi, alta curată renaște cu foc!
Ridică privirea, la tine privește!
Pe tine te caută! Spre ea, tu, pornește!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noiembrie
prin clipele turnate în forma unui vers
noiembrie se zbate trecând prin fapt divers
motanul toarce firul seninei dimineți
ci eu îmi sorb delirul cafelei cu tristeți
afară-i întuneric, noiembrie deplin
noembrie himeric, noiembrie hain
la ușă iarna bate cu albele-i zăpezi
tu știi că nu se poate, știind că nu mă crezi
în umbra dimineții răsună noi culori
un imn cernut fineții ce picură din nori
noiembrie-n amiaza cu soarele apus
noiembrie în fraza că sunt cu pluta dus
noiembrie-n retina cu verdele rotund
noiembrie în tina ce-ngheată pân-la fund...
poezie de Iurie Osoianu (7 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!