teme

Prea puţini poeţi cunosc genealogia lacrimilor. Căci de-ar cunoaşte-o, nu ar mai zice "eu", ci "Dumnezeu". Nu că el ar fi izvorul lacrimilor – ochii lui sunt umeziţi doar de răsuflarea muritorilor – ci noi nu putem plânge decât în el. Toate lacrimile ce curg din Dumnezeu sunt ale noastre. Sfinţii nu au nevoie să ştie lucrul acesta. Cât despre Dumnezeu – el nu trebuie să afle că sunt muritori care aburesc stelele. S-ar teme şi, în tremurul lui, ar scutura lacrimile şi am pieri în propria mare.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va veni cândva o vreme

Va veni cândva o vreme
Când cuvinte or să moară,
Când priviri or să blesteme
Şi nimic n-o să ne doară.

Va veni o noapte lungă,
Plină de-ndoieli... şi rece,
Clopote vor bate-n dungă,
Toţi pe lânga noi vor trece.

Va veni cândva o vreme
Când pământul va fi piatră,
Când lumina... se va teme
De cenuşa strânsă-n vatră.

Va veni... o clipa-n care
Plumbuitul întuneric,
Ne va arunca-n uitare
Şi-ntr-un univers eteric.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către M

Piei din privire-mi!... te-ascult de îndată,
piei şi din inimă!... inima-ascultă,
piei din memorie!... nu, niciodată,
gândul această poruncă n-ascultă.

Aşa cum un cearcăn de umbră-i mai mare
când ea, de departe, cernită, coboară,
tot astfel făptura-mi, din grea depărtare,
în văl amintirea-ţi cernită-o-nfăşoară.

În orişice loc şi în orişice vreme,
oriunde am râs şi-am glumit împreună,
oriunde cu tine voi fi, nu te teme,
din mine, oriunde-am lăsat o fărâmă.

Când treci prin iatacul pustiu, gânditoare,
şi mâna pe harfă un cânt înfiripă,
te fulgeră gândul: aceeaşi cântare
şi lui i-am cântat-o-n asemenea clipă.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Adam Mickiewicz
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pentru fiul meu

Când foamea n-are margini
Celui sărac nu-i spune
Să-şi verse peste suflet
Un cer de gânduri bune.

Când arde-ntreg pământul
Celui bogat nu-i cere
Să-şi verse peste rană
O lacrimă de miere.

Dar socoteşte-n taină
După tipicul minţii
De ce se sparge gheaţa,
De ce ne mor părinţii.

Şi-ai să descoperi singur
La cuvenita vreme
Că poate sta sub săbii
Doar cel ce nu se teme.

poezie clasică de George Ţărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Să mori!
Să mori în această iubire!
Dacă mori în această iubire sufletul tău va fi revelat!
Să mori!
Nu te teme de moartea a ceea ce este cunoscut!
Dacă mori pentru ceea ce este temporal,
vei ajunge dincolo de timp!
Să mori!
Taie acele lanţuri care te ţin prizonier
în această lume de ataşamente!
Să mori!
Să mori pentru ceea ce este efemer
şi vei deveni etern!

poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunul se înspăimântă doar atunci când vede lucind fulgerul şi când aude tunetul furtunii, dar omul înţelept se teme de Domnul în fiecare zi şi în fiecare ceas. Căci Ziditorul fulgerului şi furtunii este mult mai înfricoşat decât fulgerul şi furtuna înseşi şi, mai ales, el este pururea cu tine. De aceea nu este destul să te temi de Domnul numai din când în când, ci trebuie să te temi de Domnul cu fiecare răsuflare.

Sfântul Nicolae Velimirovici în Proloagele de la Ohrida
Adăugat de Stela
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare zi mi-e dor de tine

În fiecare zi mi-e dor de tine,
Şi-n fiecare ceas mi-e dor de noi,
În fiecare clipă, de-amândoi.
Păstrăm speranţa vremii care vine,

Nerăzvrătind tăcerile din noi;
Şi ascultăm de şoaptele divine
Sorbind din cupe de iubire pline,
Când plâng duios viorile din ploi.

Cu chip senin şi inima curată,
N-am a mă teme astăzi de nimic.
De voi păşi în templul tău vreodată
Voi strânge-n mine dorul, pic cu pic -
Port în priviri tăcerea-nrourată
Când spre lumina ta eu mă ridic.

poezie de Georgeta Minodora Resteman
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om inteligent nu se teme, el nu e lacom. Lăcomia şi teama merg mână-n mână - de asta raiul şi iadul merg mână-n mână. Iadul e teama, raiul e lăcomia. Creează teama în oameni, şi creează lăcomie în oameni - fă-i cât mai lacomi cu putinţă. Fă-i atât de lacomi încât viaţa să nu-i mai poată satisface, şi atunci se vor duce la preot şi la lider.

Osho în Inteligenţa - reacţionează creativ la prezent
Adăugat de Gabi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă despart senin

Nu-i clipă-n care cerul să nu cheme,
Între-austere ziduri de cetate,
O mamă, tatăl, sora sau un frate,
Cu ochi închişi, tăcuţi, uitaţi de vreme.

Iar porţile rămân desferecate.
Trec corbi ţipând şi vântu-n ramuri geme
Pustiitor, dar nimeni nu se teme.
Strigat a fost şi nu se mai abate.

N-am să-ncrustez o lacrimă-n uitare.
Rămân aşa, pierdut şi trist, dar demn
Şi mă despart senin, chiar dacă doare,

De cei mai dragi, vegheaţi de cruci de lemn.
Căci nici un loc din lumea pieritoare
Nu e al morţii, ci al vieţii semn.

sonet de Adrian Munteanu (14 aprilie 2012)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de liniştit bolnava

Dormi, scumpa mea, şi nu te teme,
Nu-i nimeni, nimeni n-a venit.
Parfumul doar din crizanteme
Te-a mângâiat şi te-a trezit.

Sunt uşile de mult închise,
Perdelele le-am tras de-a rând.
N-am mai lăsat întredeschise
Decât ferestrele la gând.

Nu tresări, nimic n-apasă,
Nu-ncearcă nimeni la uluc.
Nu calcă nimenea prin casă,
Sunt orele, care se duc.

Nu te-nfrica, e noaptea clară,
Iar stelele-au ieşit duium.
Nu umblă nimenea pe-afară,
Trec frunzele, grăbind, pe drum.

poezie clasică de Virgil Carianopol din Inedite (1966)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!