te astept iubita mea

Adulaţie (A mea-i lumea toată)

Ascultaţi popoare şi luaţi aminte
A mea-i lumea toată, ţineţi bine minte!

Când de fericire, ochii-mi scânteiază
Toată lumea râde, cântă şi dansează,
Însă, dacă lacrimi mi se scurg sub gene,
Toată lumea plânge, se sufocă, geme.
Mă doare, vă doare! luaţi bine seamă,
Omenirea toată depinde de-o toană!
Libertatea voastră-i nepăsarea mea
Dac-ar fi să-mi pese, toţi aţi dispărea!

Doar ce văd există, ce nu văd, visez,
Ca să prindeţi viaţă, staţi să vă scanez,
Fiecare este umbra mea sub soare
Scundă sau înaltă, după-a mea mişcare!
Să-mi aduceţi daruri şi laude multe
Drept recunoştinţă-a vieţilor mărunte!
Şi vegheaţi-mi somnul, orice vis plăcut
Este pentru lume, un nou început!

[...] Citeşte tot

poezie de David Daniel Adam
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jay: Ce s-a întâmplat!
Mitchell: Păi, ştii, mama e în oraş.
Jay: Mama ta?
Mitchell: Nu, mama ta. S-a întors din mormânt. Da, tată, mama mea.
Jay: Dacă ar fi fost mama mea ar fi fost mai puţin înspăimântător.

replici din filmul serial O familie modernă
Adăugat de Augusta Florescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus de zâmbet

Mult aş vrea să am o stea
Să fie numai a mea.
Să se-aprindă zâmbitoare
Din a serilor genune
Mai frumos ca orice soare
Când răsare,
Când apune,
Mult aş vrea pe-această stea
Să te am, iubirea mea,
Să m-aprind în înserare
De la ochiul tău în soare
Care plânge, dar nu spune
Când răsare
Cui apune.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Callie: E ciudat. Foarte ciudat. E ciudat, nu?
Dr. Miranda Bailey: Am nevoie de mai multe formulare de triere...
Callie: E ciudat să lucrez cu cineva cu care sunt căsătorită. Aici sunt şi şefa şi soţia lui. La muncă, îi dau ordine, în pat.. îmi dă el mie..
Dr. Miranda Bailey: Opreşte-te aici! Nu am nevoie de detalii. Sunt obosită şi ocupată. Deşi recunosc că tu şi O'Malley aveţi nişte provocări de depăşit, te rog să îţi aminteşti că azi e un maraton şi mintea mea poate păstra doar ce are nevoie să ştie, viaţa ta amoroasă nu are loc în mintea mea azi. (Pauză.) De fapt niciodată! Nu va avea loc în mintea mea niciodată!
Callie: Mă rog...

replici din filmul serial Anatomia lui Grey
Adăugat de Madalina Gorneanu (Voicu)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul: Vreau să exist în mod oficial! Ajutaţi-mă să vin pe lume...
Ofiţerul: Îmi pare rău! Sunt ofiţer, nu moaşă comunală...
Bărbatul (disperat): Trebuie să mă ajutaţi! Intră în obligaţiile dumneavoastră de serviciu. Sunteţi doctor în existenţă...
Ofiţerul: Greşiţi! Specialitatea mea filozofică este epistemologia...
Bărbatul: Ajutaţi-mă, domnule ofiţer!... Pentru problema mea, e bun şi un epistemolog! Am venit să-mi găsesc propria identitate...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bat la uşa ta

Bat la uşa ta, iubito,
Ca un trubadur zăltat
Şi-ţi găsesc ivorul pus
Şi amorul spânzurat.

Zveltă ca o căprioară
Vii spre mine şi mă minţi
Şi nu ştiu a câta oară
Tu mă scoţi mereu din minţi.

Bat la uşa ta, nebuno,
Ca un hoţ de drumul-mare
Uşa-ţi este încuiată
Nu ştiu ce ţi se năzare.

Te aştept să te desprinzi
Din miresme şi dileme
Uşa ca să mi-o deschizi,
Dorul tău ca să mă cheme.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul Ei

Îmi place să te călăresc
Întruna, dulcea mea ispită,
Tu eşti un dar dumnezeiesc
Şi numai mie hărăzită.

Pe şaua-ţi, când mă proţăpesc,
Te-aud cum sfârâi fericită,
Îmi place să te călăresc,
Întruna, dulcea mea ispită!

Şi ţie-ţi place -e firesc-
Să fii de mine călărită;
Iar eu, la rându-mi, îţi şoptesc:
Motocicletă multiubită,

Ce-mi place să te călăresc!

rondel de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scris pe pergamentul Fluviului Wang

În această clipă nimic nu mă îndeamnă să scriu poezii.
Bătrâneţea mi-a devenit companion.
Din greşeală, într-o viaţă trecută, m-au făcut poet.
Unei existenţe – căreia nu-i mai aparţin – i-am fost pictor.
Incapabil să evadez din matricea moştenită,
S-a întâmplat ca lumea să mă cunoască prin ea.
Numele meu, stilul meu, ar putea fi lămurite;
Mintea mea, inima mea, niciodată.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi: Mi-ar trebui un câine! Unde-i căţeluşa mea? Unde-i Polaire?
Natalia: A murit, Maestre...
Brâncuşi (mirat): Nu se poate! A murit domnişoara Polaire? Era o căţea tare deşteaptă. Trimetea scrisori la câinii prietenilor mei. Codrenii aveau un dulău frumos... Cam afemeiat, ca toţi bărbaţii... Îl chema Dulciu... Căţeaua mea îi trimetea scrisori de dragoste... Le semna cu lăbuţa... Voi vorbiţi serios? A murit Polaire?

replici din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelept

Mă hrănesc doar din himere
Şi dau celui ce nu cere
Mă hrănesc doar cu iluzii
Şi fac prea multe confuzii

Nu am lacăt, cifru, cheie
Nu mă vrea nici o femeie
Sunt un fel de n-ar mai fi
Şi trăiesc fie ce-o fi
De pe-o zi pe altă zi

Nu iubesc, nu sunt iubit
Şi de tot m-am plictisit
Când aştept nimic n-aştept
Şi sunt prost că sunt deştept
De calc strâmb merg foarte drept
Sunt nimic, deci înţelept.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!