rime foaie verde saramura

Feude

Roz
Galben
Alb
Verde
Cenuşiu
Covoare
Peisagii din zări:
Împăratul alb,
Împăratul negru,
Bogăţii grase
Într-un ascuns departe,
Utopii
Miragii
După urbane ziduri:
Făuriri mintale.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna e de aur barcă

Când cu versuri se încarcă,
Luna e de aur barcă –
Fără vâsle, fără vele,
Plutitoare printre stele.
Trage-n portul unui vis
Şi-ţi şopteşte ce-ai de scris.
Când pe foaie ţi se-aşază
Sprijinită într-o rază
Şi te-aştepţi s-o prinzi, ei bine,
Printre stelele-albine
Vechea barcă aurie
E... de pepene-o felie,
Fiindcă, uite, vrăjitoare,
Şi-a luat altă-nfăţişare.
Lună nouă, lună plină
Scrie-n ceruri cu lumină
Şi-ţi surâde bucălată
Ca un chip ştrengar de fată.
- Ei, e gata poezia?
Te zoreşte durdulia.

[...] Citeşte tot

poezie de Passionaria Stoicescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aveţi toată latitudinea, dublaţi toate elementele de la Siguranţă, de la Poliţie, dublaţi cu legionari, să poarte cămaşă albastră, verde, n-am nimic de spus, dar să facă parte din aparatul oficial.

citat din Ion Antonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa aceasta miroase a verde

Iarba pufoasă doarme a ploaie
La atingerea mâinii scăldată în dor,
Vântul răguşeşte când pipa îşi moaie
Fulgerele rostogolite în aprigul zbor.

Îţi admir fericit zulufii în trepte
Căzuţi pe obraz, punându-ţi contur
Iubirii curate trasate-n concepte
În clipa cu fluturi, în zborul lor pur.

Doi aştri tereştri pun clipă în clipă
Pe tufa de iarbă cu florile-n cer,
Sângele nostru aievea înghite-o aripă,
Zboru-n stomac se-nalţă stingher.

Clipa aceasta miroase a verde,
A trandafiri crescuţi în surâs,
Iarba pufoasă prin ploaie te vede,
Ochii de-apus se scaldă în plâns.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

normal

Nepăsarea mă lovea peste faţă
cu picături reci de ploaie.
Normal!
Am îndrăznit să cred
că niciodată fluturii
nu mor de atâta culoare,
că puii atunci cănd ies din ou
de fapt ei întreabă galben
dacă soarele e mai adevărat
decat culoarea.

Antena de pe bloc
şi-a însemnat furtunile
în pete de rugină
mai frunze
decât frunzele de toamnă
ruginite.

Mă plimb prin ploaia
ce îmi picură

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercetează învăţătura pinului, a bambusului şi a florilor de prun. Pinul este mereu verde, cu rădăcini puternice şi venerabil. Bambusul este puternic, rezistent şi nu poate fi distrus. Floarea de prun este puternică, frumos mirositoare şi elegantă.

citat celebru din Morihei Ueshiba
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amărâtă turturea!

Amărâtă turturea
Când rămâne singurea,
Căci soţia şi-a răpus,
Jalea ei nu e de spus.

Cât trăieşte tot jăleşte,
Şi nu se mai însoţeşte!
Trece prin flori, prin livede,
Nu să uită, nici nu vede

Trece prin pădurea verde
Şi să duce de se pierde.
Zboară până de tot cade,
Dar pre lemn verde nu şade.

Şi când şade câteodată,
Tot pre ramură uscată.
Umblă prin dumbrav-adâncă,
Nici nu bea, nici nu mănâncă.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ienăchiţă Văcărescu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri de dor

Pe foaie albă scriu câte un vers
Despre oameni, natură şi univers,
Cuvinte simple, rând pe rând,
Care vin din suflet şi din gând.

Scriu despre biata, frumoasa mea ţară,
Care rămâne pustie iară,
Despre toamna mănoasă
Şi despre-a bunicilor casă,

Despre părinţi uitaţi de copii,
Despre meleagul meu, cu livezi şi vii,
Despre un voievod uitat într-o carte veche,
Despre Dumnezeu care stă mereu de veghe.

Scriu o simplă, sinceră poezie,
Ca oamenii să mă vadă, să ştie
Că sunt şi eu un biet muritor,
Care scrie cu lacrima versuri de dor.

poezie de Vladimir Potlog (8 noiembrie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din brazdele de iarbă, din miriştea verde rămasă în urmă, pătrundea în văzduh, se împânzea
deasupra luncilor un aer nou amărâu, cu un miros abia nuanţat de sânge. Tot mai multe brazde la distanţe egale se înlineau de-a lungul delniţelor...

Ion Agârbiceanu în File din cartea naturii, La coasă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cismigiu de toamna

Verde nou al primaverii, ros al florilor de vara,
Toamna, galbenul din frunza ta tarzie mi-e mai drag,
Fie ca-n velinti tacute inimi de-aur le presara,
Fie ca fosneste-n taina matasosului tau steag.
Zi senina, zi rodita ca o poama de lumina,
Cata floare prea devreme scuturata te-a dorit,
Sa te pot culege astazi — cer, si suflet, si gradina —
Cismigiule de toamna, de-amintire biruit.
De pe podul ce oglinda arcu-ntins al pietrei sale
Peste apa unde lebezi dorm pe teiul tremurat,
Cine m-a chemat pe nume, cine m-a oprit in cale?
Umbra ta de altadata si un ram ingandurat.

Verde dor al primaverii, foc al dragostei din vara,
Toamna, parul de-aur moale al iubirii mi-e mai drag
Cand strivesc si ani, si zile ce covorul tau presara
Si-mi fosnesti a moarte-n suflet, matasos si galben steag.

poezie clasică de Ion Pillat
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!