radu popescu

Libertăţi să-mi pierd?

Lasă să mă-nvăţ cu tine
şi nu-mi lua singurătatea,
ea a fost mereu cu mine...
nu m-a înşelat cu viaţa.

Lasă-mă, te rog, aşteaptă!
Să o părăsesc de voie,
mintea nu vrea să conceapă
să-mi fie stăpân o ''Zoie''.

Lasă să mă-nvăţ cu tine
şi cu şaua când mi-o pui,
sunt un cal foarte sălbatic
şi-mi e gândul tot hai-hui.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâmpinare

Am mers spre tine cu florile-n mâini,
Cum se duc copiii la prima înmormântare;
Ochii mei erau lumânarile ce le-aprind în altare
Cuvintele mele spre tine
Au fost asemenea rugăciune
Pe care în genunchi doar copii ştiu s-o îngâne...

Şi merg spre tine
Cu visul alăturea
Ca spre singurul ţărm
Ce m-ar putea păstra.

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1980)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cine

spre sfârşit nu mai era nimeni care să lupte contra ta şi liniştea te învăluise cu pânza ei legănându-te într-o armonie înfricoşător de adevărată în care
parcă te pierdusei şi glasul devenise din ce în ce mai şters vorbele tot mai lipsite de sens încă-ţi răsunau pe buze
eu cu cine mă lupt
eu cu cine mă lupt

poezie de Radu Ioan Tudosan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai şti

Dacă ai şti,
cât de dor mi-e de Tine,
deşi eşti în inima mea
si cât de mare este tristetea
de a nu Te vedea
decât în visul meu.
Cât de mult îmi lipseşti,
deşi eşti mereu cu mine
si cât de adâncă este durerea
de a nu Te auzi
decât în gândurile mele.
Cât de greu îmi este
când Te caut în jurul meu
si nu Te găsesc decât atunci
când vrei Tu să Te pot afla...

poezie de Elena Liliana Popescu din Cânt de Iubire (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino îngere

Vino iar îngere
ţine-mă strâns de mână când trec strada
fără tine fluviul acela fără deltă e o baltă amărâtă
iar polii magnetici sunt două puncte lipsite de sens
iar globul
pe care îl învârteam la geografie e doar o minge de cârpă
conturând anii mei rostuiţi aiurea cu sau fără portocale în sacoşă [...]

poezie de Radu Tudor Ciornei
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa aceea

Câteva cuvinte, ţi-ai spus,
doar câteva cuvinte, şi ai creat
o întreagă istorie, al cărei prezent
este deja ieri, aşa cum mâine
va fi doar trecutul aceluia
ce-l va lăsa în urmă, pierdut
pentru totdeauna...

Doar un cuvânt, îţi spui,
doar un cuvânt, şi te-apropii
în drumul tău de nebănuitul pas
spre necunoscut, fără să te sperii
de gândul acela care eşti şi nu eşti
tu, de clipa aceea în care poţi să fii
şi eşti...

poezie de Elena Liliana Popescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

NU-ŢI ESTE ?...

Nu-ţi este dor de ziua-n care
Şi tu si ea, deci fiecare,
Fara sa fie o carare,
In ziua plina de culoare
Plecati, spre-o noua intamplare?
.
Nu-ti este dor de ziua-n care,
Ea alergand, tu traversand...
Placandu-va si fara gand,
In bratele-ti deschise... asteptand,
Ea a "cazut", nimic spunand.?..
.
Nu-ti este dor de ziua-n care
Tacea, simtind, cum energia ta
Trecea prin haine -ncet, numai
La ea?... Iar buzele-ti puneau
Pecetea, sigiliul, zilelor de mai.?

poezie de Garofiţa Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vanitate la Pontul Euxin

Mare zadarnică! Mare zadarnică!
Arsă de patimă eşti prea nedarnică.
Cu toată apa ce-ai strâns-o-n pântece
N-ai stropul care să mă astâmpere.

Mare de platină, mare de platină,
Tu nu eşti dulce nici cât o lacrimă,
Încât degeaba ţi-admir stihiile
Cu gust amar, ca zădărniciile.

Inaccesibilă şi neavută,
Nu cunoşti gura – ah! – care sărută...

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

M a i

INOCENŢA arborelui tăiat copleşeşte versantul îngândurat. Veveriţe minunate retezarea cruntă o plâng. Noaptea cicatricelor evocă, în încercarea de a-nţelege lăcomia, mireasma de lemn.

Orizontul se-apropie... ataşare, ataşare!

Oglinda minţii adâncă.

Imagini alungite ale lucrurilor în memoria şontâcăind, victorii fără rost, nenumite nevoi ce ne zădărnicesc viaţa: zbateri inundă agonic.

Muntele alb se înfige în întunericul străpuns de-un luceafăr spre inima lucrurilor. Susurul pârâului pecetluieşte misterul. Drumul doarme sleiţii drumeţi.

poezie de Ioan-Nicolae Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ura meschinăriei

Pletoase vremuri,
încâlcite de păduchi
VORACE
care adoră să locuiască
în curăţenia
SUFLETELOR GINGAŞE
ce, în naivitate,
'n IUBIREA lor de
oameni,
ofrand-aduc
LUMINA-n
BUNĂTATE,
matricei înţepenite de
EGO în explozie,
parşiv disimulat,
de ură înecat
în elevare
gratuită,
în simbioză cu
GROSOLĂNIA,

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!