pret

Bătrâna ţărână

Trăind, eşti doar un trecător;
Murind, omul se întoarce acasă.
O scurtă călătorie între cer şi pământ,
Apoi devenim vechea ţărâna care-am fost prin miile de veacuri.
Zadarnic vrăjitoarele cântăresc leacuri în balanţa lunii;
Fu-sang, copacul imortalităţii, s-a prăbuşit devenind lemn pentru foc.
Omul moare, oasele lui albe tac şi nu pot rosti un cuvânt
Când pinii verzi simt în ramuri venirea primăverii.
Privind înapoi în trecut, oftez; privind spre viitor, oftez iarăşi.
Ce se poate afla mai de preţ în aburii glorioşi ai vieţii?

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mica Publicitate

PIERDUT busola ţării mele
E nulă, n-o vreau înapoi
Ne-am rătăcit în vremuri grele
Doamne fereşte de război.

PIERDUT ruşinea celor care
Ar trebui să stea la post
Mai lacomi decît nişte fiare
Ei dau exemplul cel mai prost.

PIERDUT memoria curată
A tot ce-am fost, şi noi, cîndva
Orfani de mamă şi de tată
Istoria nu ne mai vrea.

PIERDUT coloana vertebrală
Ne prostituăm, ne umilim
Străinii ne pun capu-n poală
Umblăm prin lume şi cerşim.

[...] Citeşte tot

pamflet de Corneliu Vadim Tudor (26 ianuarie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

"Isus este iubire."
(Goethe)

Fără de tine orişicare
Osteneşte în zadar
N-are bucuria vieţii,
Nu-i frumos, este murdar.

Cine te simte, îţi ridică
Templu zilnic, tot mereu
Nu mai simte osteneala,
Nu mai simte o dată greu.

Cine te simte şi devine,
Astă lume un poet
Cin' te simte, fredonează
Zi de zi dulce sunet.

Chipul tău iubire sfântă,
Pururi este luminat

[...] Citeşte tot

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soroc de-mplinire

Desene abstracte... şi vise rebele,
Ispită târzie şi-un dram de noroc,
O noapte albastră cu magice stele
Când luna-şi aruncă păcatele-n foc.

Cuvinte nespuse... şi şoapte arzând,
Cărări neumblate şi-un dor îndrăzneţ,
Speranţa ascunsă în nu ştiu ce gând
Când sufletul pune pe dragoste preţ.

Luceferi şi umbre... cu greu desluşite,
Iluzii seduse... de fum... şi minciuni
Proscrisele patimi, demult, plăinuite
Când picură cerul în trupuri... tăciuni.

Soroc de-mplinire... în glas de caval,
Prelungi aşteptări şi buze nebune,
Azi marea se-ntoarce tăcută la mal
Şi toate iubirile-şi spune.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hârtiei...

File albe cizelate din esenţă de stejar
Sper să nu fie uitate sau zvârlite-n vreun colţar,
Ele-au fost şi tipărite pentru a ne lumina,
Desenate şi gândite, nu pentru-a le-asasina,
De n-ai suflet pentru slovă, preţuire pentru tuş
Eşti mai dihai ca o vovă, inutil, fără retuş,
Măcar pune preţ pe filă, pentru-n trunchi sacrificat,
Poartă-te cu ea din milă, fi măcar civilizat,
Pune-o într-un raft mai bine, poate-n timp altcineva
Se va îngriji de sine şi-apoi se va releva;
De la simpla fabricare pân' la gânduri ce se-aştern
Să iubeşti natura care îţi dă minte în etern!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (3 iulie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţii şi poeţii

Premii primesc poeţii, bieţi
De editori-mbătaţi
Să toarne lor arginţii
Să trăiască ca prinţi!

Dar ei stiu oare, fiecare
Că poezia nu-i de vânzare..
Poetul nu-i dă valoare
In lumea asta trecătoare.

Eternitatea te vede
Ea în critici nu crede...
Cu măstile lor feudale!
Au vasali, nu slovele

Ce să dea poeziei valoare
Şi curve au ordinare!
Ce par mari scriitoare
Pe sub mese slujitoare..

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulpea şi câinele (Fabulă)

Vulpea roşcovană, supărată ca de o povară,
Da târcoale codrului într-o foame-amară,
Vede ea un câine cu un trai îmbelşugat
Şi-l întreabă aşa pe cel invidiat:

- Cum de-arăţi aşa prosper, vecine?
- De te miri, să ştii că o duc bine,
Că stăpânul mă hrăneşte cum se cuvine,
Eu, de-ai fi supusă, te-aş lua cu mine!

Ea se-ncântă de-aşa trai de viţă bună,
Dar când vede a amicului urme de zgardă,
Nu regretă o aşa viaţă să piardă.
- Nu, mersi, eu prefer foamea nebună!

Libertatea, demnitatea-i giuvaer
Când comfortul te "închide" într-o za de fier.

Morala: Libertatea nu are preţ.

fabulă de Mirela Lascăr
Adăugat de Mirela Lascăr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boarea ultimului grâu

Ochiul lui nu mai vesteşte ploaia.
Nici un zvon nu mai licăre; pojghiţă
de uscăciune l-a acoperit între timp, prin care
el vede, dar nu mai spune nimic.
Ochii lor spălăciţi, albaştri şi verzi,
nu mai sunt de mult fântânile de rod
ale neamului, şi nici de luptă. Căutătura
neagră, vulturească a rămas în poveştile babelor;
îngălbenit e de alcool în ochi şi-n sămânţa
cu care altădată boierii vroiau să-şi ridice
sângele stirpei.

E o vară cumplită.
Femei şi bărbaţi în alaiuri mute,
în noianul disperării,
umplu bisericile, curţile parohiale:
rugi lungi, fierbinţi – şi nici o minune!
Au nu ştiu ei că slava din uscăciune nu deschide
fiarele ploii? Sunt legi nescrise – că-n faţa lui Dumnezeu
chiar lacrima seacă tot izvorăşte de undeva.

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În armonii de vis

nu mă cert cu norii nu mă cert cu vântul
răcoresc pământul când arşiţa e mare
eu m-am legat de cer şi îi ofer cuvântul
cel mai de preţ în viaţă sursă de alinare.

culeg sentimente ca pe un snop de spice
le-nmănunchez în versuri de amploare
din extazul zilei vreau să nu mai pice
l-am ridicat pe culmi aproape de soare.

mi-am dat inima iubirii bate în magic ritm
emoţii curg prin sânge ca pârâul de munte
timpul îmi e prieten cu sacru algoritm
pune cununi de lumină pe tâmple pe frunte.

s-a cuibărit în mine misterul unui istm
un Paradis exotic am construit în minte.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge iarăşi fără tine

Ninge totul fără tine
şi perdelele
şi paturile din spitaluri
şi cearceafurile lor mototolite de-atâtea perfuzii
ninge pe sub streşini tencuiala cade
mâna mea s-a rătăcit singură prin buzunare
toţi oamenii se topesc înainte de-a atinge pământul
se-ncăpăţânează să ningă
veştile ajung greu în cer
sunt prea ocupaţi să-nchidă prăvălia
şi să vândă totul la licitaţie
ninsoare cu preţ redus şi ieşită din garanţie
după cum te aşteptai, probabil,
ninge degeaba fără tine
ce banalitate de gând de sentiment de iarnă
în lume sunt atâtea ninsori inutile
şi oamenii-s atât de puţini.

poezie de Radu Herjeu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!