Toate rezultatele despre ploua, pagina 18
Țărmul stropilor fluturi
Mai plouă pe aripi de fluturi
Uitați pe fărâme de lut
Din țărmul pe care îți scuturi
Un timp reîntors din trecut.
E-o ploaie ce vine să ude
Albastrul din aripi lucind
În focul cuvintelor iude
Ce-i vor, în tristețe, murind.
Și plouă c-o ploaie-ndârjită,
Pornită să facă prăpăd
În lumea de fluturi golită
Și-n timpul pe care-l revăd.
Îmi pare că ploaia-i trimisă
De-o veche privire ce-o știu
Plecată din lumea promisă
Spre țărmuri pierdute-n pustiu.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre timp
- poezii despre început
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre suflet
- poezii despre promisiuni
- poezii despre lut
* * *
Aștept un semn, astept iarba sa crească
Dar ploua infernal in suflet si mi-e dor
Mi-e dor de mine si de soarele din mine
O energie ce mi-a fost lumina.
Am intalnit iubirea si am sperat
Ca acea frumoasa clipa se va continua
Ploua si ploua abisal
Eu plec... Timpul a păstrat amintirea
Eu plec cu senzatiile si percepțiile mele intr-un alt episod din viata
Frumos imi voi rearanja coafura
Noul Look spune ca sunt libera si-n suflet am uitat sa plâng.
Din suferința aceea va fi un solemn sentiment pus pe hartie
Fie ca-ntreaga omenire sa spuna ce simte si sa se elibereze.
Poeme scurse din albul iubirii,
Ce-n singurătate vor dăinui.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre frumusețe
- poezii despre uitare
- poezii despre suferință
- poezii despre singurătate
- poezii despre prăpăstii
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ochii umezi ai lumii
locuiesc la picioarele sufletului
în balta istoriei
printre gânduri plecate, altele uitate, toate ratate
în jur fatidice umbre
aleargă, se plimbă
cum știu ele, adică aiurea
uneori plouă
plouă când nu trebuie
plouă cu lacrimi amare
pe drumuri uscate de vreme, prea devreme
tac în cuvinte nerostite, de teamă
o teamă ancestrală ce zace în mine
noaptea macin vise sterile
obosit de reîntoarceri inutile
în același timp, în același loc
offf, ce viață, ce soartă
nu am cerut nimic, nimicul l-am primit
am tot bătut din poartă în poartă
tăcerea mi-a răspuns, odată
atunci m-am apucat de scris
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre tăcere sau poezii despre plimbare
Numărătoarea
Numărătoarea începe cu doi.
Unul nu este numărabil.
Plouă doamne și transformă în noroi
sufletul meu de câmp arabil.
Numărătoarea începe cu doi.
Unul nu este și nici nu există.
Pământ amestecat cu apă, noroi
se numește cu vorba cea tristă,
Numărătoarea începe cu doi,
dar, și sfârșitul...
Plouă peste infinit. Murdar de noroi
sau, născător de noroi e infinitul.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre infinit, citate de Nichita Stănescu despre tristețe, citate de Nichita Stănescu despre suflet, poezii despre sfârșit, citate de Nichita Stănescu despre sfârșit, citate de Nichita Stănescu despre ploaie, poezii despre existență, citate de Nichita Stănescu despre existență, poezii despre apă sau citate de Nichita Stănescu despre apă
Astenie
Nu vezi că plouă întruna?
Umbrela e veche, iubite,
Împosocate gânduri îmi sunt
Azi, ca și ieri, răvășite.
Strânge în piept frunza crudă,
Cu gest nefiresc ca și cum
Fagurii vieții s-ar umple
Cu pietre găsite pe drum.
Despic neclintita tăcere,
Absent, te observ lângă mine,
Cireșul curând va-mbrăca
Iar colivia-n rubine...
Mă plouă cu zahărul candel
Din norul ce nu mă mai doare,
Închide umbrela, străine,
Un curcubeu râde-n soare!
poezie de Mihaela Alina din Vol. "O fi târziu?" (martie 2023)
Adăugat de Lavinia H
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zahăr, poezii despre prezent, poezii despre nori sau poezii despre gânduri
Zi ploioasă
E-o zi rece, tristă și întunecată;
Plouă, iar vântul nu pare-a obosi vreodată;
Vița de vie se-agață de putredul gard,
Iar la fiecare rafală frunzele moarte cad.
Ziua este tristă și întunecată.
Îmi simt viața rece, tristă și întunecată;
Plouă, iar vântul nu pare-a obosi vreodată;
Gândurile se-agață încă de trecuta viață,
Iar visele cad, cad ca perlele de pe o ață.
Ziua este tristă și întunecată.
Fii tare, inima-amară, renunță la oftat;
Dincolo de nori soarele n-a scăpătat;
Soarta este aceeași pentru toți, știrea nu-i nouă,
În viața fiecăruia trebuie să și plouă,
Să mai fie și câte-o zi tristă și întunecată.
poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre știri, poezii despre vânt, poezii despre viticultură sau poezii despre perle
Iubire de an cu an
Plouă, tună fulgeră,
Pe un fum de iederă
Coboară un hoțoman
Lângă mine, sub tavan.
Sfinți nu suntem, amândoi,
Suntem de precepte goi,
Mă sărută și-l sărut
Chiar de are păr cărunt.
Nu știți voi ce poate el,
Este visul meu rebel,
Îl adun când plouă des,
Îi fac din fulgere fes.
Îi pun aripi pentru zbor
Și paznic îl pun la dor,
Să aducă prin tavan
Iubirea-i de an cu an!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre sărut, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre păr cărunt sau poezii despre păr
De ziua florilor...
Azi am deschis poarta luminii
Și am călcat pe aleile cerului
Căutând lumina răsărită din flori.
Zorii sufletului s-au deschis
Și au luminat cerul...
Deși ploua, ploua mărunt, rece și des.
Vibrația sufletului adia
Și ceasul din perete
Căpătase însușirile universului.
Pe tălpi, boabele de rouă
Alergau ca într-un caleidoscop,
Desenând flori.
Sunt Floriile! La mulți ani!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre rouă sau poezii despre ceas
Rutină de toamnă
Se tânguie cerul că nu voi ajunge
Odată cu lacrima care mă plânge,
Se tânguie noaptea, se tânguie cerul,
Iar lemnul de veghe-i mai tare ca fierul.
Săraca mea mamă, nu știe că-i smulsă
Din tot ce e verde,-n rășină neunsă;
Săracul meu tată, veghează-nspre ea
Și-o plânge, și-o plânge, cu stea după stea.
Cupola de sticlă se sparge-n fractali,
Septembrie șade-n obrajii mei pali;
Ape sub ape, cu ape în ape
Volburi din matcă dorind să mă scape.
Fulgeră! Tună! Chipul meu pal
Lunecă veșted, pe val după val,
Plouă cu moarte și plouă cu vânt,
Plouă cu tot ce-i mai trist pe pământ.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre toamnă, poezii despre tată, poezii despre plâns, poezii despre noapte sau poezii despre mamă
Furtuna de primăvară
Cerul și-a revarsat
întreaga amăreală.
Din întunecata lui metamorfoză
toată ziua
plouă, plouă
fără încetare.
Totuși, zăpada se menține
albă deasupra pământului.
Dar apa, apa
care se adună cu sprinteneală
dintr-o mie de izvoare,
pistruiată,
își taie drum
prin gheața verde-a rigolelor.
Strop după strop alunecă
pe lujerii ierbii ofilite
peste plombele terasamentelor.
poezie de William Carlos Williams, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre primăvară, poezii despre gheață sau poezii despre alb